EUROVISION 2009: Georgia se retrage de la Eurovision!

"Georgia drops out of Eurovision over Putin song", titreaza Oikotimes, citand o depesa AFP. "Am decis sa nu schimbam cuvintele cantecului (n.n.: aflat in embederul de mai sus) si sa nici nu alegem sa trimitem la Moscova o alta piesa (n.n.: asa cum ii ceruse EBU anterior organizatorului georgian Eurovision Song Contest).

Nu vom merge la Moscova si nu vom lua parte la Eurovision 2009", a declarat Natia Uznadze, producator de la televiziunea publica georgiana, responsabil cu participarea piesei "We Don't Want A Put In", interpretata de Stefani & 3G.

"Inca nu ne este clar de ce a luat boardul Eurovision aceasta decizie. Nu am primit nici o explicatie concreta", a declarat Uznadze AFP.

Hitul georgian incriminat de EBU este centrat pe un joc de cuvinte la numele de familie al premierului Rusiei. "We Don't Want A Put In" a fost respins din semifinale de catre organizatorii Eurovision, daca nu isi schimba versurile. O alternativa oferita georgienilor, la schimbarea versurilor incriminate, a fost sa aleaga alt cantec.

Georgia si Rusia au ramas in relatii foarte glaciale, dupa un scurt si violent razboi, care a avut loc in vara, in urma caruia Osetia de Sud si o parte din teritoriul georgian au fost ocupate de catre armata rusa. Georgia a ales acest cantec, dupa ce initial a vrut sa boicoteze editia de anul acesta.

Producatorul georgian Kakhaber Tsiskaridze a declarat ca banuieste ca "We Don't Want A Putin" a fost respins sub presiunea politica a Moscovei. "Daca asa stau lucrurile, situatia este inacceptabila". Tsiskaridze a respins ideea ca acest cantec este cu trimitere politica.

Iata cuvintele acestui cantec:

Some people tell you the stories
To drag you down to the knees
But let me tell you, don’t worry
No worries, no worries

Another glass of my moonshine
Will kick the hell out of me
But let me focus on good stuff
Some good stuff, just good stuff

We don’t wanna put in the negative move
It’s killing the groove
I’m trying to shoot in some disco tonight
Boogie with you

So many people are whining,
They’re freakin’ all day long,
The bitchin’ will last forever
And ever, and ever

You better change your perspective,
Your life won’t be outta luck,
A groovy sun will be rising,
Be rising, it’s rising.

We don’t wanna put in
The negative move,
It’s killin’ the groove.

I’m a-try to shoot in
Some disco tonight
Boogie with you

I like all Europe contries, and I love Europa
Say: give me sexy yeaah
Give me sexy yeaah!

DINAMITA MUZICALA: Analogy, "The Suite - A) Sink Or Swim B) The Mirror C) The Treatment" (1973)

Ascultam acum ceea ce eu consider a fi capodopera trupei germane, stabilite in Italia, Analogy, despre care s-a acreditat ideea (dupa parerea mea) gresita ca este o formatie care face parte din rock-ul progresiv italian, cand este in mod evident o reprezentanta tipica a KrautRock-ului timpuriu.

In urma cu putin timp, am ascultat primul album al trupei, omonim numelui grupului si numelui celei mai reusite piese de pe LP. Azi intram in greutati. Lirica uratului. Tudor Arghezi. Flori de mucigai. Nu trebuie sa ne asteptam in muzica acestor nemti reci la linii melodice generoase, ori sa asteptam cantonete prelucrate progresiv, ca la Premiata, Banco sau Garybaldi.

The Suite nu poate fi ascultata, dupa parerea mea, decat cu versurile in fata, urmarind firul logic al ideilor exprimate si traind la intensitate maxima tensiunea liniei melodice, mai curand complementara cuvintelor, decat o sublimare a acestora. Personal, nu simpatizez acest gen de muzica progresiva, dar rational nu pot sa nu-i apreciez valoarea indiscutabila.

Mi se pare ca as fi incorect fata de vizitatorii blogului meu daca nu as prezenta si ce nu este in aria mea predilecta din curentul muzical preferat. "The Suite" este o lucrare de MedievalDarkProg inconfundabila: numai Analogy a facut asa ceva, nu mai stiu si alta formatie, iar cand o voi descoperi va voi anunta.

Aceasta creatie este formata din doua mari arii de peste 20 de minute, prima compusa din cinci parti, iar a doua din patru. Va voi prezenta in continuare playlistul acestei lucrari, urmand ca doritorii sa aprofundeze acest text melodic dificil, daca doresc, in related videos:

The Suite A.
A) Sink Or Swim
B) The Mirror
C) The Treatment
D) Merseburg Charm
E) Spirit Dance

The Suite B.
A) Ventardorn
B) Intermission
C) 1000 Deaths.
D) Is There A Chance

EUROVISION 2009 Belarus: Petr Elfimov, "Eyes That Never Lie"

Petr Elfimov canta cu grija, la un nivel bun, dar fara sa sparga printr-o voce extrem de originala, un cantec deosebit de frumos, care contine destule metale grele pentru o piesa de Eurovision ca sa ma faca sa fiu multumit ca o laud.

Daca tinem cont din fratietatea pan-sovietica a multor state ce vor vota la Moscova, eu vad in aceasta piesa pe unul dintre favoritii competitiei. Oricum, este un cantec reusit, chiar daca am auzit destul de des si aceste linii melodice, si acest mod de a canta.

Dar, intr-o lipsa de originalitate generalizata, in care pana si mari compozitori ca AL Webber se repeta si se chinuie sa creeze ceva, aceasta prezenta muzicala este, cred eu, o gurita de aer curat si racoros.

DINAMITA MUZICALA: Marc Anthony & Tina Arena, "I Want To Spend My Lifetime Loving You" (Zorro)

EUROVISION 2009: ESTONIA - Urban Symphony "Rändajad"

Aceasta este piesa cu care va participa anul acesta Estonia, pe care eu o supranumesc ironic "Cârba". Minunata piesa "Cârba" este cantata cu pasiunae flasca de un grup de feminae despletitae dintr-una dintrae Tarilae Balticae, carae, din lipsa de ispiratiae, au cautat sursae de inspiratiae. Si le-au gasit.

Lemnele conectate la doze electrice pe care le folosesc sunt foarte bine puse la punct sonor, iar fetele la fel de bine puse la punct fizic, dar aceasta nu le foloseste la nimic, pentru ca piesa lor, "Cârba", este un plagiat, o copie, o furtaciune jignitoare dupa un hit celebru, pe care il veti putea audia peste numai cateva minute la rubrica mea, "Dinamita Muzicala".

Cine s-a jucat putin cu playlistul din Deezer.com probabil ca stie la ce ma refer. Tin minte ca acum un an am ascultat revoltat piesa cu care participa Vania Fernandes, "Senhora du Mar", convins ca este un plagiat. Pentru ca imi suna refrenul in cap, precum si cuvantul "crucified", am dat jos de pe Internet "Jesus Christ Superstar", apoi am reascultat aceasta opera rock arie cu arie, fara sa gasesc ce cautam.

Dupa ce m-am mai perpelit cateva ore, mi-am dat seama ca originalul este al olandezilor cu sexualitate stranie Army of Lovers, "Crucified". De data aceasta, am trecut prin acelasi ciclu de perpelire, cautand initial in portofoliul de hituri ale lui Celine Dion. Ei bine, nu este ea, este... dar veti afla peste cateva minute...

Ne vom imprumuta de la FMI. Vom iesi din chingile FMI?

Am ridicat aceasta problema de luni de zile. Tin minte ca acum cateva luni, pe la finele lunii noiembrie, l-am intrebat pe Adrian Vasilescu nu daca facem sau nu facem un imprumut de urgenta de la Fond, ci cat poate fi acesta si ce clauze, pe ce perioada de timp si la ce dobanda.

Evident, Vasilescu nu mi-a spus aceste lucruri. Mi-a spus ca deocamdata astfel de informatii nu pot fi furnizate, dar nu mi-a infirmat (fara sa-mi confirme) ca ne pregatim sa facem un imprumut.

Barbateste privind lucrurile: nu avem incotro si trebuie sa ne multumim cu faptul ca probabil ca o parte dintre banii de care avem nevoie vor veni pe filiera europeana.

Ceea ce trebuie sa intelegem cu maxima claritate este gravitatea a ceea ce se petrece acum la nivel global. Avem de-a face cu o criza de sistem. Un sistem care a demonstrat si in trecut ca ajunge ritmic la crahuri.

Inainte vreme, aceste crahuri erau mai mult sau mai putin locale, pentru ca lumea nu era globalizata. Acum, crahul este global, pentru ca pietele actioneaza global si pulsiunile economice, fie ele negative ori pozitive, se propaga pe tot mapamondul.

Avem deci de-a face cu o criza sistemica. Daca sistemul este de vina, atunci trebuie vazut unde anume si apoi trebuie actionat. Am spus inca din toamna anului trecut ca acest lucru nu se intampla.

Nu se intampla pentru ca sistemul este in continuare condus de oameni care cred orbeste in faptul ca piata se autoechilibreaza si ca lucrurile se pot indrepta prin simpla irigare cu bani de stat si prin nationalizarea sectorului privat. Lucru care se petrece acum.

Nu aceasta este solutia, pentru ca se umbla la motor (care din cand in cand explodeaza si distruge masina), in loc sa se umble la principiile de functionare teoretica a motorului, pentru a se descoperi un ciclu de producere a energiei fara efecte destructive.

In aceste conditii, sunt mari sansele ca sistemul actual sa continue sa se prabuseasca. Spre ce ne indreptam in atari conditii? Primele afectate sunt democratiile, care se vor prabusi. Majoritatea statelor democratice este macinata de coruptie si conflicte pe verticala si orizontala natiunilor.

Acestea se vor amplifica. Vor castiga teren mai repede decat ne imaginam politicienii populisti. Pot continua cu astfel de scenarii pesimiste, mergand pana la consecintele finale. Nu vreau sa o fac. Sunt destul de pesimist. Am motive pentru a fi optimist?

Nu, cat timp suntem condusi de incompetenti, mafioti, mediocritati si nebuni. Daca am rasturnat ierarhia sociala, lasandu-i pe urmasii celor care acum 30-40 de ani erau pegra societatii sa ne conduca, ne ducem unde ne este locul: in pegra.

PREMIERA NATIONALA: Corul de Copii Radio in "Esther" de Jean Racine

Corul de Copii Radio (foto 1), elevii din anii terminali de la Liceul Francez "Anna de Noailles" si ansamblul baroc Collegio Stravagante va invita, pe 11, 12, 13 si 14 martie, la Teatrul Mic. Aici va fi prezentata in premiera nationala tragedia „Esther” de Jean Racine, pe muzica originala a lui Jean Baptiste Moreau.

Piesa, conceputa de Racine ca „o specie de poem, in care cantul se imbina cu recitativul”, a fost compusa pentru tinerele din pensiunea „Maison de Saint-Cyr” si jucata pentru prima data in anul 1689, la curtea regelui Ludovic al XIV-lea.

Aceasta este a doua punere integrala in scena a tragediei „Esther”, de la scrierea sa. Dirijorul nostru de la Corul Sound, Voicu Popescu (foto 2), este unul dintre protagonistii acestui eveniment, ca dirijor al Corului de Copii Radio. El este cel care a facut regia muzicala a acestui spectacol.

Pentru limbajul gestual specific genului si ornamentica vocala ceruta de barocul versaillez, tinerii actori si cantareti au beneficiat de consilierea doamnei Sophie Boulin, solista vocala, regizoare si profesor de declamatie si gestica baroca la Conservatorul Regional National din Paris.

A juca „Esther” reprezinta un prilej unic pentru adolescentii din ziua de azi de a se confrunta cu retorica si morala Marelui Secol, prin prisma punerii in scena a unui mit cu rezonante politice si religioase atat de actuale.

Exercitiul mai presupune initierea in declamarea versului alexandrin, indeplinirea exigentei gesturilor, posturilor si miscarilor, intr-un spatiu si un spirit apropiat tragediilor din secolul al XVII-lea, conjugand muzica, versurile si gestica, pentru a reusi incarnarea unor personaje care se infrunta in duritatea unei tragedii cu usile inchise dintr-un palat oriental.

Soliste: Iulia Dan si Valentina Nafornita
Regia artistica: Dominique Depaule
Regia muzicala: Voicu Popescu
Scenografia: Constantin Ciubotariu
Consilier regie artistica si stil vocal: Sophie Boulin

Spectacolul va fi prezentat in limba franceza si va fi subtitrat in limba romana.

Proiectul este rezultatul unui parteneriat intre Liceul francez "Anna de Noailles", Institutul Francez si Societatea Romana de Radiodifuziune, cu sustinerea financiara si materiala venita din partea Lafarge, BRD, Club Cortina, Ipso, RCI Leasing, Matricia, L’Oréal, Bricostore, Carrefour, cât si cabinetul de avocati Popovici & Asociatii, care se numara printre sponsorii proiectului.

Biletele se gasesc la casa de bilete a Teatrului Mic din str. Constantin Mille nr. 16, Bucuresti, de marti pana duminica, intre orele 11 si 19.

www.estherbucharest2009.com

EUROVISION 2009: Armenia - Inga & Anush Arshakyanner, "Jan Jan"

De cate ori ascult astfel de piese, ma aflu in dificultate. Voi explica de ce anume. In spatiul ex-sovietic exista scoli muzicale remarcabile. Rusii au reusit acest lucru. Aceste scoli muzicale, care au, ca cireasa pe tort, conservatoare de o calitate remarcabila, educa oameni obisnuiti sa ia eposul popular din statul respectiv si sa-l adapteze la stilurile muzicale moderne.

Prima mea tendinta a fost sa refuz aceste exercitii de adaptabilitate muzicala. Apoi m-am gandit la Zdob si Zdub, care face acelasi lucru cu muzica populara romaneasca, bazandu-se puternic pe folclorul popular din Basarabia. Mi-am dat seama ca este o dovada de incorectitudine din partea mea sa resping ce fac armenii in muzica usoara, pornind de la traditia lor muzicala seculara, apoi sa laud Zdob si Zdub sau, cum se vor petrece lucrurile anul acesta, "Hora din Moldova", interpretata de Nelly Ciobanu.

Ma marginesc sa spun ca, din punct de vedere muzical, "Jan, Jan" este o piesa extrem de bine adaptata dupa folclorul armean, cu stiinta muzicala tipica scolilor muzicale de inspiratie culturala ruseasca, dar este problematic daca un astfel de cantec ciudat, din perspectiva europeana, va avea succes la Eurovision.

EUROVISION 2009: Am descoperit un plagiat

In cursul serii trecute, am descoperit o noua piesa plagiat. Un plagiat cam in maniera cunoscutei "Senhora du Mar" a Vaniei Fernandes, candidata/reprezentanta de anul trecut a Portugaliei.

Ceea ce ma sperie, pur si simplu, este nonsalanta cu care acesti compozitori, pe tot cuprinsul Europei, copiaza dupa referinte ilustre fara nici un fel de jena. Nu au insomnii, nu le tresare muschiul creativitatii, nu plange cheia fa, nu sangereaza diezul, nu scapa puroi pe la bemol, iar becarul sta inert. Un diez minor armonic, ceva? Nimic!

Ceea ce ma deranjeaza este ca majoritatea acestor mercenari nu are ambitia sa scoata muzica noua din mintile lor. In fond, este vorba despre orgoliu profesional si, repet, asa cum am mai facut-o si in alte ocazii, imaginatie muzicala. Dar toate la timpul lor. Revin mai tarziu cu acest caz flagrant care ma revolta.

DINAMITA MUZICALA: Analogy, "Analogy" (1972)

In 1968, chitaristul german Martin Thurn a fost la i scoala internationala de profil din nordul Italiei, de la Varese, unde s-a imprietenit cu membrii unei trupe, numite Sons of Giove. Membri ai acestui grup erau Wolfgang Schoene, Thomas Schmidt (ulterior la Pell Mell) si Jutta Nienhaus.

Redenumita Joice (ulterior, din cauza unei erori de print, Yoice), trupa a pornit la drum in 1970 impreuna cu tobarul Hermann-Jürgen Nienhaus (fratele Juttei) si cu Mauro Rattaggi (chitara bas) - singurul italian din formatie. Dupa o multime de concerte in sudul Elvetiei si in nordul Italiei, Joice/Yoice a reusit sa-si cumpere echipament de calitate.

In 1979, Joice a incheiat un contract cu o casa de discuri italiana. In timpul unui festival de la Arona, a inceput o colaborare spontana cu keyboardistul Nikola Pankoff, in timpul interpretarii libere a unei versiuni in cantecului Pink Floyd "Atom heart mother". Pana la urma, Pankoff a devenit membru al trupei.

Primul single lansat a fost "Sold out/Gods own land" - doua cantece scrise de Thurn. La sfarsitul anului, Rattaggi a trebuit sa plece in armata, asa ca a parasit grupul. Schoene a trecut pe chitara bas. Inregistrarile pentru primul LP al trupei au inceput in debutul anului 1972, la Milano. Grupul pana la urma si-a schimbat numele in "Analogy", dupa numele piesei considerate cea mai reprezentativa de pe album, pe care o prezentam aici.

Problemele au inceput, odata cu pozele de pe coperta albumului. Grupul dorea un artwork realizat de Pankoff, dar casa de discuri era de alta parere si le-a facut niste poze nud, dintre care una a intrat pe coperta. Nu era nici o problema pentru dezinhibatii hippioti nemti, numai ca in poza aleasa pentru coperta Rattaggi era acoperit de o banda albastra, care se vede cu usurinta, pe care este scris numele trupei si al albumului.

Ne aflam in plina adolescenta turbulenta a rockului progresiv, cu explorari muzicale foarte interesante, pe care le mentionam cu placere. Unii critici categorisesc aceasta formatie ca facand parte din perioada de pionierat a Italian Symphonic Prog-ului. Noi credem ca mai curand muzica acestor germani stabiliti pentru o perioada indelungata in Italia curge in curentul prestigios al KrautRock-ului german.

Din punctul meu de vedere insa capodopera grupului este "The Suite", din anul de gratie 1973, care pare a fi pentru muzica aproximativ acelasi lucru care este pentru vin un an cu caldura mare si toamne lungi si insorite.