DINAMITA MUZICALA: Egg, "Wind Quartet I" (The Civil Surface)

Cristina Ursol, spioana care ne-a tras-o! (Codrin Scutaru)

"O puteti admira si aici... la un concurs de frumusete, nu in intimitatzuri cu mosnegi (...)", arata Codrin Scutaru, apoi continua astfel:

"Devoratorii de picanterii politice de scandal s-au delectat acum o saptamana cu filmuletul in care se desfasurau intim consulul roman la Chisinau, Ion Nuica, cu o frumusete bastinasa, ale carei calitati fizice reieseau, in ciuda umbrelor si filmarii slabute din punct de vedere tehnic a KGB-istilor moldoveni.

Pe scurt, baietii de la SIS i-au tras-o nu neaparat lui Nuica, cat intregii diplomatii de la Bucuresti. Dupa o saptamana, aflam si numele domnisoarei care, cu nurii din dotare, a aruncat in aer relatiile diplomatice subrede dintre Bucuresti si Chisinau" ...citeste in continuare

Iat-o acum pe Cristina Ursol, Miss Dracula Sighisoara, intr-un reportaj realizat de Pro TV, dupa ce aceasta le luase ochii celor din juriul concursului, ocupand locul doi. Ea ar fi cea care l-a zapacit pe Ion Nuica.

Kosmin povesteste ca...

"frumoasa basarabeanca (n.n.: o pitzipoanca despre care acesta scrie si aici) a castigat locul doi la un concurs din Sighisoara, ce purta numele vampirului. Originara din orasul Causeni, Cristina Ursol a trait si alaturi de un om de afaceri din Chisinau, care s-a sinucis chiar in ziua in care se hotarase sa isi lase sotia si copii, pentru a fi impreuna cu amanta sa".

Pe Internet se desfasoara acum un mic razboi asupra paternitatii stirii ca femeia care l-a crack-uit pe Ion Nuica este basarabeanca Cristina Ursol. Razboiul acesta este atat de intens, ca aproape ca eclipseaza faptul de presa in sine, destul de efemer, precum o Floriana Jucan-ntr-un pahar cu apa.

Realitatea TV sustine ca "Fata filmată în scenele fierbinţi cu Ion Nuică avea nume de cod "Lady Dracula"".

"La o lună şi jumătate de la începutul idilei sale cu Cristina, Yurie (n.n.: tanarul om de afaceri basarabean depre care povesteste si Kosmin) s-a sinucis, aruncându-se de la geamul apartamentului în care locuia.

Tragedia s-a întâmplat pe data de 6 ianuarie, curent, în ziua în care bărbatul decisese să-şi părăsească familia şi să se mute cu Cristina.

Din păcate, Jurnalul de Chişinău nu a mai reuşit să ia legătura cu Cristina. Aceasta şi-a schimbat numerele de mobil, iar acasă, în Căuşeni, la telefon nu răspunde nimeni", arata Realitatea TV.

Dar in comentarii Codrin Scutaru, de la care am pornit, spune:

"Greu, greu...Vedeti ca eu am gasit informatiile astea acum vreo opt zile si le-am pus pe blog de atunci la adresa: http://codrinscutaru.blogspot.com/2009/07/cristina-ursol-spioana-care-ne-tras-o.html. Nici eu nu ma asteptam ca presa de investigatie sa se miste asa greu..".

Ce presa de investigatii, maestre? Este vorba despre niste baieti care stau in birou si se ocupa de site-ul unui post de televiziune, atat. Au vazut ceva pe bloguri, jup-jup, gata, au dat-o. E imoral? Sigur ca da, dar cui ii pasa? E ceva ce s-a intamplat in Statele Unite in ultimii 50 de ani.

Un mic broadcaster a descoperit o bomba de presa, a dat-o, birocratii de la NBC sau ABC au descoperit-o peste trei zile, au preluat-o (citand sursa, aha, iata diferenta!) si au facut subiectul mare, impaunandu-se.

Iata ce scrie si Victor Roncea, pe blogul sau: Nistor, un prieten al raposatului Yuri, relateaza scena sumbra a inmormantarii, in care actrita Cristina juca rolul de sotie, fiind ignorata de rude… Este trist ca, in cuvintele lui Nistor, “Copii au ramas fara tata. Sotia a ramas fara om. Lumea a ramas fara omul bun”.

Oare distinsa fiica a Evei este complet straina de aceasta sinucidere? De cand cu “sinuciderea” lui Milea, nu mai avem incredere in asa-zisele sinucideri, ca sa nu mai amintim cazuri mai recente, cum ar fi acela al celebrilor oameni de afaceri Erbasu sau Anghelescu. Sa fii avut madame Ursol un rol in uciderea iubitului ei Yuri? Intrebari fara raspuns, dar carora poate organele abilitate ale Justitiei moldovene ii vor da vreunul."

Despre acest fapt scrie inca de pe 22 iulie si Stirea Press si cred ca primii au fost defapt acestia si cu Codrin Scutaru. Dar, pana la urma, totul este zadarnicie...

STAREA PRESEI - LITIGIUL MEU CU ACTIVE SOFT: “Esti redactor. Du-te si munceste!”

28 aprilie 2009: La ora 9.10 dimineata, dupa ce am venit la serviciu, am anuntat ca nu recunosc fisa postului de editor Ziare.com, pentru ca nu este in conformitate cu contractul meu individual de munca si ca vreau sa mi se dea fisa postului de project manager, cum eram incadrat, conform contractului individual de munca.

Mihai Paun mi-a spus, fara sa-mi dea vreo fisa a postului, ca sunt redactor la Ziare.com, mi-a cerut sa predau laptopul si m-a trimis in birou la Ziare.com sa muncesc: “Du-te si munceste!”.

Am predat laptopul, cerand un proces verbal de predare-primire, unul pe care nu l-am primit nici pana in ziua de astazi. M-am dus in redactie si am descoperit ca, in afara de scaunul folosit de toti membrii redactiei, atunci cand dadeau telefon, nu mai exista nici unul, pentru ca fotoliul meu fusese mutat in jurul biroului de protocol din mijlocul redactiei.

M-am intors la Paun in birou si i-am spus ca nu am pe ce sa stau si nici calculator. Mi-a spus sa stau pe scaunul liber si sa lucrez la desktopul redactiei. Nu s-a mirat, nu a ezitat deloc: stia perfect despre ce vorbeam. M-am intors in birou, am deschis desktopul, m-am asezat pe scaun si am asteptat in tacere, ca sa nu fiu acuzat ca fac valuri, sa primesc ceva de scris. Am descoperit ca nu mai am cont de e-mail de serviciu. Dupa doua ore, l-am intrebat pe editorul coordonator aflat in tura daca imi da ceva de lucru.

Mi-a spus ca redactorul-sef “a zis sa nu scrii nimic”. Pana la sfarsitul zilei de lucru, am scris o analiza despre impozitul forfetar, pe care am trimis-o pe e-mail redactorului-sef. Incepand de a doua zi, pana la sfarsitul saptamanii, intr-o atmosfera de continua tensiune, am scris zilnic cate un text la alegerea proprie, venind in jurul orei 16-17 la birou, pentru a-l trimite pe e-mail-ul redactorului-sef, de pe desktopul redactiei, care “imi fusese alocat” in bataie de joc.

Sa nu va inchipuiti ca trageam chiulul pana la ora aceea! Nu, bietul de mine alergam pe teren sa ma documentez, stateam de vorba cu sursele, mai faceam 2-3 interviuri si apoi ma intorceam in redactie sa lucrez informatia acumulata in timpul zilei. Adica faceam munca adevarata de journalist, cea de care pana atunci aproape uitasem cum se face!

Incepand din saptamana care a urmat, am preferat sa lucrez mai mult pe teren si sa fac material adevarate, pentru ca oricum in redactie nu faceam altceva decat sa imi toc nervii inutil, nu discutam cu nimeni de la Ziare.com si Paun ma intreba ce fac si de ce nu muncesc (in conditiile in care imi crease, impreuna cu redactorul-sef de la Ziare.com, un cerc vicios si conditiile ideale ca sa nu pot munci, sa stau degeaba, stresat si sa-mi dau astfel demisia cat mai rapid, din cauza acestei hartuiri continue. Eventual sa am o iesire nervoasa, in urma careia sa pot fi dat afara pentru indisciplina etc.).

Cu exceptia saptamanii luni-vineri 18-22 mai, cand mi-am inmormantat tatal, am scris aproape zilnic cate un material. Ulterior, dupa ora 19.00 din ziua in care i-l trimiteam redactorului-sef, care nu il publica, il publicam eu pe blog. Toata aceasta serie de texte este vizibila si acum pe blogul meu. Asa cum am explicat anterior, si la sfarsitul lunii aprilie mi s-a incarcat pe card numai salariul de pe cartea de munca, fara drepturile de autor.

(urmeaza: Bucuria de a face teren)