CTP: Ciutacu e un cretineţ, iar TRU un gurnalist. Ciutacu: CTP a introdus cuvântul m..e în editoriale. Pleşu: TRU nu m-a dezamăgit (Cotidianul)

Editorialistul ,,Gândul’’ comentează astăzi în termeni acizi cazurile Traian Ungureanu şi Victor Ciutacu. Ultimul ripostează, în timp ce în apărarea lui TRU sare filozoful Andrei Pleşu.

Cristian Tudor Popescu tună şi fulgeră împotriva unei părţi a presei româneşti de azi. Într-un editorial - “Cretineţi şi gurnalişti” publicat astăzi de ,,Gândul’’, fostul preşedinte al Clubului Român de Presă CTP lansează un atac virulent la adresa jurnaliştilor Traian Ungureanu, recent concediat de Cotidianul, după ce şi-a anunţat intrarea în politică, şi Victor Ciutacu de la ,,Jurnalul Naţional’’ pentru o proaspătă postare pe blog despre Elena Udrea .

“Mă simt prost, adică mă simt jenat, mi-e ruşine că mă numesc gazetar în România, stimaţi cretini ai netului. Şi asta pentru că nu sunteţi nici mai proşti, nici mai lipsiţi de caracter decât mulţi, din ce în ce mai mulţi, dintre colegii mei de breaslă - gurnaliştii".

pune-ti casca de protectie si citeste tot aici

PASAPOARTELE BIOMETRICE: Ce ma deranjeaza si de ce anume

Voi lasa argumentele de ordin religios in sarcina altor comentatori, pe care ii consider mult mai calificati decat mine sa le aduca.

Ma refer la blogurile lui Claudiu Tarziu si Rafael Udriste, precum si la site-ul Razboi intru Cuvant. Toate aceste website-uri se afla in blogroll, in lista de bloguri partenere, pentru ca am facut linkshare.

Nu am insa pretentia ca stapanesc destul de bine chestiunile de ordin religios, avand in vedere ca, asemeni oricarui membru obisnuit al laicatului crestin ortodox, sunt destul de lax si, simultan, pudic in chestiunile de natura teologica.

Argumentele mele sunt insa de ordin profan. Sa zicem ca as fi de acord, in principiu, ca actele mele, de genul pasaportului, cartii de identitate sau permisului de conducere, sa contina cipuri. Rabdarea si intelegerea mea fata de aceste practici se termina complet, in momentul in care se pune problema sa am sub epiderma mea proprie si personala un astfel de cip. Nu voi accepta niciodata o asemenea oroare.

Buna credinta si fantoma de Gorbunov

Am spus ca in principiu as fi de acord ca actele mele sa contina cipuri, nu si in practica. Din momentul in care am spus acest lucru, includerea cipului in actele mele personale devine un lucru mai putin abominabil decat introducerea in mine a unui cip, dar la fel de grav.

Sa explic de ce. Revin la afirmatia mea initiala:
Sa zicem ca as fi de acord, in principiu, ca actele mele, de genul pasaportului, cartii de identitate sau permisului de conducere, sa contina cipuri.

Acum o voi explica. Faptul ca autoritatea indrituita vrea sa detina cu buna credinta datele mele personale si sa le foloseasca tot cu buna credinta, atunci cand este cazul, este in regula. De exemplu, mi se pare ca ar fi bine ca, atunci cand ma cheama Gorbunov, sa se stie unde anume sunt in fiecare moment.

Astfel, nu as mai avea posibilitatea sa dispar nicicum in Romania, sa reapar apoi peste nu stiu cat timp si sa ucid. Evident, se ridica probleme IT. De exemplu, un cip poate fi clonat. Las iubitorilor de speculatii sa fantazeze asupra posibilitatilor de a jongla cu cipul clonat al unui infractor si cu ce efecte devastatoare poate fi folosit un astfel de cip.

Nu exclud nici posibilitatea folosirii unui cip clonat al unui om cinstit, pentru a-l implica pe acesta intr-o crima. Chiar daca ni se pare a fi SF, este realitatea in care am putea sa traim intr-o zi.

Pericolul este sa ne scape tehnologia din mana si sa incepem sa o folosim contra noastra. Deja facem acest lucru. Nu ne dam seama inca destul de clar, dar da, deja facem acest lucru.

Reaua credinta, informatia si controlul

Experienta si citirea cartilor de istorie ne invata niste lucruri simple si amare. In primul rand, chiar daca initial baza de date si sistemele de urmarire a traseelor cipurilor semnificative pot incapea pe mainile unor oameni integri, intotdeauna va exista pericolul ca ele sa fie folosite exact impotriva acestor oameni.

Don Costel de Craiova nu este singurul politician in relatie cu lumea interlopa. Exista multi politicieni in aceasta situatie, ca si multi politisti sau magistrati. Ei formeaza mafii. Daca aceste mafii au accesul si chiar controlul la aceste baze de date, acesta va fi pasul spre un stat mafiot politienesc in care n-as vrea sa ajung sa traiesc.

Pana la urma, nu ma deranjeaza faptul ca statul colecteaza si organizeaza o baza de date cu informatiile legate de mine, ci faptul ca fatalmente indrituitii statului vor fi interesati ce fac, unde ma duc, ce cumpar, ce mananc, cu cine ma intalnesc, ce vorbesc, de ce, pentru a putea sa foloseasca aceste lucruri apoi contra mea.

In fond, nu ma deranjeaza informatia in sine, ci controlul informatiei si felul in care (sunt sigur ca) va fi folosita informatia contra cetateanului intr-o buna zi. Acesta nu este un pericol abstract, ci unul foarte concret si imediat si el este primul pas spre statul politienesc. Un stat impotriva caruia am luptat si voi lupta in continuare.

MATERIAL DE PAPARAZZI: Raduleasca in razboi cu Elan Schwartzenberg

Asa cum se poate vedea aici, iar a inceput.

"Mihaela Radulescu se afla in razboi cu fostul sot, Elan Schwartzenberg, la adresa caruia lanseaza acuzatii grave in editia de azi a taboidului Can-Can.

Totul a pornit de la materialul de paparazzi publicat miercuri, 11 martie, in care se spunea ca Mihaela Radulescu a plecat de la Dani Otil si s-a mutat la hotel. Azi, 12 martie, vedeta Antenei 1 a lamurit situatia, spunand ca de fapt nu plecase de la Dani, ci de la resedinta din Izvorani a fostului ei sot", explica Andrei Vulpescu pe Vedeta.ro.

Spun "iar a inceput", pentru ca nu este, in viziunea mea, decat o continuare a ceea ce a inceput de mai multa vreme, anume de cateva luni. Observatia pe care o voi face este ca, asa cum explica Andrei, totul a inceput de la un material de paparazzi. Acest lucru este foarte important. Legat direct de subiectul pe care vreau sa il tratez.

Cum se poate constata aici, totul a inceput, de data aceasta, de la un articol publicat de Can-Can, conform caruia "Mihaela Radulescu si-a luat bagajele de acasa de la iubit (n.n.: Dani Otil) si s-a cazat cu fiul ei aproape de Antena 1", la un hotel.

In primul rand, este clar pentru mine ca subiectul este, in sine, unul minor, care tine de presa de scandal prin excelenta. Faptul ca o realizatoare a unei emisiuni de pe o televiziune, fie aceasta si Antena 1, s-a despartit de iubitul ei si s-a mutat la hotel, cu catel, cu purcel, ma intereseaza pe mine intr-o masura destul de mica.

Dar, daca o publicatie de profil se incumeta sa trateze acest subiect, el trebuie tratat cu exact aceleasi rigori ca orice alt text de presa. Pentru ca se ridica probleme deontologice serioase. Foarte serioase. Nu vreau sa enumar aici situatiile in care Raduleasca putea sa faca exact acelasi lucru, adica se plece de la iubit si sa se duca glont la hotel, cu toate lucrurile la ea si cu copilul, fara ca acesta sa aiba semnificatia data de Can-Can.

Insa, chiar daca a plecat de la Dani de acasa si s-a mutat la hotel pentru ca s-a despartit de acesta, Mihaela Radulescu trebuia sunata inainte de publicarea articolului si trebuia sa i se spuna: "Buna ziua, suntem publicatia [...]. Avem un set de probe care demonstreaza ca ati plecat din casa iubitului si v-ati mutat la hotel", apoi intrebari: "(intrebare deschisa si cea mai simpla) Cum comentati? De ce ati plecat? Ce faceti in continuare? De ce v-ati dus la hotel, nu aveti unde sta?" si daca ne straduim putem sa facem un set foarte amplu, care sa includa si situatia in care se afla acum copilul, ca si relatia cu Elan Schwartzenberg.

De asemenea, ulterior putea fi sunat si acesta, cu un set ticluit de intrebari, in functie de ce spunea Mihaela, dar nu numai. Astfel, materialul putea fi publicat ieri cu audiatur et altera pars, inclusiv in situatia in care interlocutorii ar fi fost foarte gomosi si nu ar fi declarat nimic.

Din discutiile pe care le-am avut pe chestiunea deontologica, mi s-a spus ca gandirea ar fi fost asa: Daca publicatia ar fi facut cum spui tu, subiectul ar fi fost fasait, cu declaratii echivoce si nu ar mai fi iesit nici un scandal.

Cu alte cuvinte, aceasta ar insemna ca deontologia nu ar fi fost respectata exact ca sa iasa scandal de presa. Aceasta ar putea fi catalogata drept rea credinta. Sau nu. Depinde ce ar putea spune Justitia, noi nu ne putem pronunta. Daca Justitia insa ar spune ca da, rezultatul ar fi foarte neplacut.

In Uniunea Europeana, un jurnalist nu poate fi acuzat de calomnie. Pe o astfel de speta, el poate fi condamnat (probabil la plata unor daune), in solidar sau nu cu publicatia, daca se dovedeste ca a actionat cu rea-credinta.

Pe de alta parte, eu cred ca, si daca publicatia ar fi procedat deontologic, ar fi ajuns exact la acelasi rezultat ca si acum. Scandalul era gata. Pana la urma, este vorba despre viteza cu care inteleg sa se miste, pe astfel de subiecte, publicatiile din Romania, in detrimentul calitatii actului jurnalistic.

Iar aceasta a fost doar o pilda, pentru ca faptul de presa nu mi se pare nici important, nici semnificativ. Chiar daca are impact mediatic la o anumita categorie de cititori.

EUROVISION 2009: Regina a plagiat dupa un cantec al ministrului sarb al Economiei?

Acesta este hitul "Oltar", al sarbului Kiki Lesendric, lansat in anul 2008. Refrenul sau este efectiv acelasi, chiar daca este cantat in alt registru, cu acela al piesei "Bistra Voda", cu care Bosnia ar trebui sa se prezinte in prima semifinala de la Moscova, de pe 12 mai.

Oikotimes preia publicatia sarbeasca Blic, care arata cum, dupa ce a auzit in concursul bosniac Eurovision piesa "Bistra Voda", Kiki Lesendric a declarat: Am auzit cantecul si cred ca refrenul este acelasi cu cel din cantecul meu “Oltar”, scris de Mladjan Dinkic. Nu am alte comentarii de facut deocamdata.

Scandalul este cu atat mai mare, cu cat Mladjan Dinkic nu este oarescine in Serbia, ci un politician de succes pe la vecinii nostri: ministrul sarb al Economiei.

Blic comenteaza: "Atunci cand compari cu atentie cele doua cantece si refrenele lor, este evident ca 12 dintre cele 17 masuri sunt identice. Conform Legii drepturilor de autor (n.n. din Serbia), este posibil sa folosesti numai cinci masuri de la cantecul altcuiva, fara acordul autorului.

Este interesant ca “Regina” si-a inregistrat cantecul in studioul lui Vlada Negovanovic, chitaristul grupului lui Kiki Lesendric.

EUROVISION 2009 Bosnia - Regina, "Bistra Voda"

Iar au dat-o bosniecii. Dupa superba "Layla", cu care Hari Mata Hari a facut furori in anul 2006, trupa Regina vine cu un cantec foarte frumos, mai putin frumos decat "Layla", daca este sa fim sinceri, dar care se pastreaza in vena lirismului muzical sarb.

Avand in vedere frumusetea videoclipului oficial al acestei piese, mi-am permis sa nu respect, de data aceasta, rugamintea cititorilor, care mi-au solitat anul trecut sa pun embedul la evolutia live. Motivul lor este corect, pentru ca de multe ori exista o diferenta serioasa intre interpretarea live si cea postprocesata si masterizata in studio.

Ii asigur pe doritorii de live, ale caror doleante le inteleg perfect, ca versiunea de scena este foarte apropiata de clip. Cine doreste sa vizioneze clipul live, o poate face aici. Vom vedea insa la ora 16.00 ce se intampla insa cu acest cantec. Din alt punct de vedere. Stay tuned, cum spun americanii.