DINAMITA MUZICALA: Arcadium, "I'm on my way" (Breathe A While)

Arcadium a fost o trupa britanica de HeavyProg - Space/PsychedelicProg despre care acum nu mai stie nimeni nimic, cu toate ca, pe singurul lor album, "Breathe A While" (1969), poti asculta o muzica absolut fabuloasa, care navigheaza de la psihedelicul halucinogen in stare pura, la pasaje de muzica culta in tratare moderna.

Compozitorul Miguel Sergides, de asemenea chitarist de double-six si solist vocal, il avea la chitara bas si backing-vocals pe Graham Best, Allan Ellwood la orga si backing-vocals, John Albert Parker la tobe si Robert Ellwood la chitara solo si backing-vocals.

Au cantat in cluburi, asa cum faceau multi in anii '60, pana cand o cas de discuri cvasinecunoscuta Middle Earth - care a lansat in total, in intreaga sa existenta, cinci albume - a inceput sa-i cultive. In anul 1969 au lansat "Breathe Awhile" pe un LP, singurul album pe care l-au inregistrat vreodata. Ulterior a fost relansat pe o inregistrare germana, realizata de catre casa de discuri mult mai cunoscuta Akarma.

Pe acest album exista foarte multa muzica de calitate, care are un defect: un fel de lipsa de percutanta, de forta esentiala, pe care am intalnit-o si la Fields sau Marsupilami, de exemplu. Totusi, exista doua lucrari muzicale remarcabile: "I'm on my way" si "Birth, life and death" (ambele disponibile pe YouTube splitate in doua parti, pentru ca sunt prea lungi ca sa intre pe un singur clip.

Din punctul meu de vedere, pentru colectionarii de muzica prog, a avea acest album este o placere pe care nu trebuie sa si-o refuze.

FOTBAL - CHAMPIONS LEAGUE: CFR Cluj - Girondins de Bordeaux 1-2

Minutul 6 - primul gol primit de CFR Cluj in Champions League. Inscris de catre Gourkuff, dupa o "sarire" a liniei de fund a ardelenilor de catre trei atacanti francezi, dintr-o pasa de la marginea din dreapta a careului clujean.

Dani egaleaza in minutul 10, cand nici nu am avut timp sa pun scorul in titlu, si bine am facut. Dani inscrie din faza fixa, la o recentrare cu capul a lui Kone.

Este bine, pentru ca, daca nu inscriau, clujenii aveau timp sa se gandeasca, sa-si dea seama ca sunt condusi, iar francezii sa se organizeze in aparare.

Pe de alta parte, faptul ca au egalat imediat inseamna ca clujenii sunt foarte-foarte motivati. Francezii fac acelasi joc pe care l-au facut si in tur. Distrug jocul adversarului, intr-un pressing draconic pe tot terenul. Agresivitate extrema la care Clujul reactioneaza pe potriva.

Ambele echipe joaca la limita, atacand cu cinci jucatori si aparandu-se cu sase, intr-un "totul sau nimic" extrem de riscant. Francezii au slabiciunile lor in aparare, Diawara greseste, dar clujenii nu mai reusesc sa inscrie din corner.

Aceeasi linie de aparare, aceeasi echipa a Clujului, mai putin Trica, suspendat si inlocuit cu argentinianul Sixto Perralta. Se joaca in continuare, la jumatatea reprizei, pe contre, si o minge pluteste in minutul 26, din piciorul lui Kone, in fata liniei portii.

La bordelezi se vede mana fostului fundas de fier Laurent Blanc, in felul cum aglomereaza jocul acolo unde este mingea, pe tot terenul. Gol inscris in minutul 37 de brazilianul Wendel. Roma o conduce pe Chelsea cu 1-0. Cum nu se poate mai rau pentru noi!

In finalul primei reprize, Clujul pare sufocat, cu un mijloc sufocat, fara idei si cu un singur lucru functionand: forta de lupta.

Repriza a doua incepe cu Yssuf Kone izolat in apararea francezilor. Este 2-0 pentru Roma, iar clujenii, ori mai bine zis jucatorii Clujului, inoata pe teren. Jucatorii nostri incep sa are terenul la disperare, fara menajamente, dar haotic.

Apoi CFR Cluj incepe sa preseze, cu foarte multi jucatori in fata, in careul advers, dar riscand foarte mult, pentru ca urmeaza contraatacuri periculoase ale girondinilor. Suntem in zodia meciurilor cu francezi! Dificili adversari... Iese Toni, intra Panin.

Eu zic ca a fost penalty la Panin, in minutul 65. Am scapat. Eu inteleg ca Chelsea joaca pentru Roma pe Stadio Olimpico, este inadmisibil sa pierzi cu 3-0. De prin minutul 75, clujenii dau impresia ca incep sa arunce mingile in fata, pe varfuri, "ploaie", cam la intamplare. Au obosit.

Explozie a lui Dubarbier, care trage impresionant si Valverde apara in extremis. Eu cred ca acest Dubarbier va ajunge mare jucator, are personalitate, talent, tot ce-i trebuie.

ALEGERI AMERICANE: "Yes We Can", cu Barack Obama la pedalele Casei Albe

Si daca tot a innebunit lumea si azi toti trepidam la gandul ca la Washington vom avea un presedinte negru (defapt mulatru, iar din partea mea ar putea fi si roz cu picatzele verzulii), o sa ofer aici ceva frumos tare, care imi aduce aminte de piesa de aseara, de la Odeon. Cititi cronica de mai jos si veti intelege.

PS: Ne vedem la ora 21:45, pe live commentary, la meciul din Liga Campionilor UEFA, CFR Cluj - Girondins de Bordeaux.

TEATRU: Spovedanie existentiala cu Tanacu (Andrei Serban)

Rar ma duc la teatru, pentru ca am, cum s-ar spune, teatrul si filmul la mine acasa, sa ma uit de-acum incolo zilnic, sase ore pe zi, cativa ani, fara oprire.

Cand o fac, aleg pe cat posibil puneri in scena-eveniment. Am fost, de exemplu, la Notarra, la "Unchiul Vania", in regia lui Yuri Kordonski, cu Horatiu Malaele protagonist. Memorabil.

Acum am asistat la penultima reprezentatie din Capitala (pana la noi vesti) a teatrului-documentar al lui Andrei Serban, "Spovedanie la Tanacu", la Teatrul Odeon, aseara.

Asa cum ne-a obisnuit acest teatru, aduce avangarda foarte sus si intr-o maniera foarte placuta spectatorului, prin apropierea de scena a auditoriului, care participa astfel direct la efortul actoricesc.

Am sa amintesc ca in anul 2006 am avut aici "Hamletmachine" de Heiner Muller, pusa de Dragos Galgotiu, iar mai inainte am avut un "La Tiganci", pus de Alexandru Hausvater si exemplele pot continua multa vreme. Reusita se datoreaza si actritei Dorina Lazar, directorul Odeonului, care dovedeste meritorii calitati manageriale.

Punerea in scena

In mare, multi stim story-ul public a ceea ce s-a petrecut la Tanacu. Firul rosu al acestei piese este o naratiune continua a ceea ce s-a intamplat, dar resoneur-ul se schimba in aparenta, ramanand in esenta acelasi: autorul piesei, Tatiana Niculescu-Bran, sotia corespondentului in Romania al ziarului "Le Monde", care a scris copios pe acest subiect.

Resoneur-ul este inlocuit de doua substitute: personajul Chita, prietena din copilarie a Irinei Cornici, care ii relateaza comisarului de politie ce s-a petrecut; actiunea propriu-zisa, jucata pe scena de actori, inclusiv actrita care o joaca pe Chita.

In cursul piesei, rolul Irinei Cornici este jucat, succesiv, dar uneori si simultan, de doua actrite, care sunt, in principiu, una Dr. Jekyll si alta Mr. Hyde, existand in acelasi timp in Irina Cornici.

Totul este insa relativ (si vom reveni asupra acestui aspect). Cele doua fatete ale personalitatii schizoide a Irinei Cornici devin, pe rand, Jekyll si Hyde, cu ambii actori.

Intr-o curgere continua, apar portiuni ale piesei, in care declaratiile personajelor reale din acest scandal public nareaza, pe pelicula video, pe un ecran, in spatele scenei, in timp ce actorii care puna ceste personaje in scena rostesc exact aceleasi cuvinte, decalat la cateva fractiuni de secunda in urma inregistrarii video, in intunericul dens, cu un reflector cu lumina galbena puternica pe ei.

Ironic la adresa presei, a realitatii si a destinului, ultima scena de acest tip este cu preotul Corogeanu, care, in timp ce vorbeste, se intoarce din cand in cand spre ecran, ca sa vada ce spune originalul pe care il interpreteaza, cum tine bratele, ce expresie are pe fata, ca sa il poata imita cat mai exact. Realitatea transfigurata jurnalistic bate adevarul si devine un soi de mit desprins de realitate.

Ideea: Totul este relativ

Autorul piesei si/sau regizorul ne fac/face cu ochiul in permanenta, atragandu-ne atentia ca traim intr-o lume in care nu mai stim sigur cine este vinoval si cine nu. Fiecare are motivele sale, culpa sa, partea sa de adevar, pe care si-o sustine, intr-un teatru-dezbatere extrem de intens si de puternic.

Cine vrea sa ajunga la radacina problemei poate sa traga foarte bine concluzia ca piesa este extrem de profunda exact din acest punct de vedere, chiar daca nu este o piesa de teatru mare: problema lumii noastre azi, poti medita, de exemplu, este ca totul e relativ si nu mai stii care este adevarul si care minciuna.

Iar aceasta deoarece nu mai exista repere morale si a disparut etica, intr-o lume in care grozaviile sunt atat de mari, incat se escaladeaza spre cer una pe cealalta. Este o grozavie ca Irina Cornici si Chita au avut acel gen de relatii adolescentine, in camin, de stare pre-sexual-pubera combinata cu violenta? Este!

Dar sa vezi ca a venit un strain si a filmat scene sexy cu Irina in camin? Aceasta este o grozavie si mai mare decat prima. Grozaviile continua, intr-o escalada teribila, pana la moartea Irinei Cornici, la jumatatea drumului dintre manastire si spital. Este o grozavie? Este, si inca foarte mare, cea mai mare.

Nu mai stim care a fost prima, care a fost ultima, cum puteau fi toate aceste grozavii oprite si de catre cine si tocmai aceasta este marea problema, ca nu mai avem repere si nici solutii si suntem in criza.

O criza spirituala extraordinara, tot mai presanta, acuzata de lumea noastra moderna, in care se poate orice si totul este relativ, iar lucrurile teribile se petrec cu o viteza tot mai mare.

Eu cred ca aici a vrut sa ajunga Andrei Serban. Iar daca ma insel, o sa aduc aminte ce spunea marele poet Marin Sorescu despre criticii sai: ca, atunci cand ii vede ce scot din poemele sale, se minuneaza si el.

Profunzimea unor realizari artistice este facuta din astfel de situatii, in care este pus criticul (sau cronicarul) de catre artist, cu geniul sau.

CRIZA: Cristian Sima: Cresterea de la BVB este timida

Cresterea de la Bursa de Valori Bucuresti este timida, fata de cea de pe marile burse internationale, care este foarte mare, spune Cristian Sima, directorul general de la compania WBS.

Caderea burselor va duce la o criza majora in economia reala in perioada urmatoare, asa cum s-a intamplat si in alte dati, a declarat acesta. Dar intrebarea cea mai importanta este daca dupa aceasta criza va reusi sa supravietuiasca sistemul bancar.

Dar pentru aceasta factorii de decizie la nivel inalt ar trebui sa se aseze la masa negocierilor si sa rediscute tratatele internationale care au dus la semnarea documentelor de la Bretton-Woods, care au dus la constituirea Bancii Mondiale si Fondului Monetar International.