Am vazut o prima zi de fotbal destul de plictisitor, dupa gusturile mele. Mai bine zis, am vazut un meci si trei sferturi de fotbal de uzura: primul, intrutotul de uzura, intre doua echipe mediocre. Mi-a placut mai mult Elvetia, pentru entuziasmul si "osul" pe care l-au pus, dar a invins experienta cehilor.
Elvetia a fost echipa mai pozitiva in joc, dar a ratat incredibil. Un stil de joc care imi aduce aminte de ceea ce facea acum cativa ani in Champions League revelatia FC Basel, si tin minte cativa jucatori din acea echipa, dar si Basel erau cam la fel de ratangii. Cehii, in schimb, au plantat o paluga in centrul careului, pe Koller, si au asteptat. Rezultatul a fost ca in minutul 71 a fost gol, un gol stupid, o "carmire" a mingii spre plasa laterala-dreapta a portii elvetiene de catre Sverkos.
Evident, Portugalia este liderul valoric al grupei, dar nu mi se mai pare chiar echipa stralucitoare de acum doi ani, de la Mondial. Turcii sunt intr-un declin evident fotbalistic, dupa explozia de acum sase-opt ani. Jucatorii straini, pe post de "condimente", nu incurajeaza aparitia de talente autohtone, iar aceasta se vede clar in jocul turcilor.
O repriza, prima, prin dispozitiv tehnico-tactic bine pus la punct, turcii au tinut piept, apoi au cedat. Ma asteptam la aceasta, dar, la cat de slabi au fost Fii Semilunei, credeam ca va fi un scor-fluviu al portughezilor. In loc, a inscris Pepe (foto), dupa un plan tactic simplu: "ii punem sa alerge dupa mijlocasi ofensivi si atacanti, pac!, vine un fundas din linia defensiva, gol!".
Ce s-a intamplat in ultimele momente ale jocului nici nu mai are importanta, turcii erau deja ametiti si oricum, dupa ce au inscris portughezii, Luis Felipe Scolari le-a ordonat sa ascunda mingea in gazon si sa isi conserve fortele pentru urmatoarele meciuri.
Totusi, eu nu as fi atat de entuziasmat ca baietii de la TVR care au comentat. Portugalia mai trebuie sa creasca mult in joc ca sa convinga si ajunga in fazele superioare.
Raman cu doua pareri de rau, dupa acest meci. Prima este ca fotbalul-spectacol sufera in fata calculelor si jucatorilor metodisti care primesc sarcini tactice, pe care sunt in stare sa le execute pana cad pe teren. A doua este ca noi a trebuit sa nimerim intr-o grupa stelara, in timp ce portughezii si cehii, chiar ei avand echipe mai abordabile, se distreaza cu elvetienii si turcii.
sâmbătă, 7 iunie 2008
Euro 2008: Tactica aproape ca a batut exuberanta
Un gust amar imi lasa-n gura numele "Nicu Covaci"
Iata ce spune Ioji Kappl pe Blogul lui Mircea Baniciu: "Am täcut intotdeauna, ori de cate ori päräseam Phoenixul din cauza unor certuri si neintelegeri cu Covaci, ca sä nu aduc daune adeväratei Legende Phoenix, la care am tinut intotdeauna si voi tine la fel si-n viitor. Ei, de data aceasta m-am hotäri s-o rup cu täcerea, pentru cä au avut loc niste actiuni pe care trebuie sä le afle toatä lumea".
Va las neplacerea sa intrati pe Blogul lui Mircea Baniciu si sa cititi aceste lucruri, care imi provoaca o mare amaraciune. Ceea ce vreau sa mai spun este ca am observat de multa vreme Dictatura Covaci dansand si facand ravagii prin aceasta mare trupa, PHoenix, probabil una dintre cele mai mare trupe de ethno rock si hardrock din lume care exista la ora actuala.
L-am observat de multe ori pe Nicu Covaci cum isi ia de ceafa colegii de trupa si-i trage la o parte de la microfon, atunci cand vor sa spuna cateva vorbe, dupa ce publicul le cere acest lucru, in timpul concertelor.
Am vazut aceasta la finalul unui concert magnific de acum cativa ani, de la Sala Palatului, unde Nicu l-a tras de ceafa pe Baniciu. Am vazut incapatanarea cu care Covaci vrea sa cante, acolo unde in mod evident nu-l mai tine vocea si ar trebui sa-i lase pe altii.
In marile trupe rock ale lumii au existat multe probleme si multi oameni cu probleme sunt sau au fost mari muzicieni. Cei de la Mr. Big erau celebri pentru felul cum se bateau cu instrumentele intre ei si ce certuri cu urlete aveau la repetitii.
John Fogarty, geniul care a creat CCR si a fost forta motrice a marii trupe Creedence Clearwater Revival, a fost cel care a distrus aceasta mare trupa, din cauza caracterului sau imposibil. Atat de dificil om a fost, ca pana si fratele sau si-a luat campii si a plecat din CCR.
Asa ca nu ma surprinde ce se petrece acum cu Phoenix, dar imi lasa un gust amar si ranced rostirea numelui "Nicu Covaci".
Cotidianul: Primii internauţi din Bucureşti cu dosar penal pentru download ilegal de muzică
Citat integral din Cotidianul: "După ce Aradul a dat acum o lună României primul infractor acuzat de piraterie muzicală, condamnat la 5 ani şi 6 luni de închisoare, a venit rândul poliţiştilor din Bucureşti să scoată la iveală primii deţinători de muzică ilegală pe Internet.
În urma sesizării Uniunii Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), poliţia a percheziţionat locuinţele a doi dintre cei mai mari piraţi de muzică din Capitală. S-au adunat aproape 800 de GB de fonograme ilegale, distribuite prin softuri precum ODC şi DC++, iar cei doi piraţi, Gheorghe Alexandru Tărlescu şi Marius Scarlat (cunoscut şi sub celebra poreclă “andyghost”) s-au ales cu dosar penal.
Gheorghe Alexandru Tărlescu avea la liber pentru descărcat 366 de GB de fonograme, surprinse de UPFR cu ajutorul unor capturi de ecran."
Citeste articolul complet in Cotidianul
Comentariul meu este urmatorul: oamenii acestia din Politia Romana si-au pierdut complet controlul. Nu exista absolut nici o baza legala pentru o astfel de actiune penala, care va cunoaste un esec rasunator. Orice avocat destept va fi incantat sa pledeze intr-un proces contra statului roman, reprezentat de Politia Romana, pentru a-si face glorie profesionala.
Faptul ca downloadezi de pe Internet gratuit muzica nu este ilegal, indiferent daca o downloadezi cu ajutorul softurilor pomenite in fragmentul citat sau nu. Pentru ca chiar sunt curios: daca downloadezi muzica de pe site-urile de internet, unde aceasta muzica este la liber, e de dosar penal?
Daca nu e, cum iti dai seama, cand te uiti in hardul lui Tărlescu, care de unde este downloadata? In al treilea rand, cum iti dai seama care dintre mp3-urile din calculatorul unui om sunt cumparate, care sunt downloadate de pe Internet si care sunt copy-paste de la un prieten care ti-a dat un CD sau un DVD sa-ti faci copy?
Iar in acest ultim caz, cei doi, cel care da si cel care ia un astfel de CD sau DVD, sunt infractori? Dar cei care fac copii xerox dupa carti prin biblioteci? Dar bibliotecile care gazduiesc aceste carti si faciliteaza realizarea acestor copii? Tot infractiuni fac si acestea?
Doi oameni vorbesc despre o carte la telefon. Telefonul este supravegheat. Unul ii spune celuilalt: o sa-ti aduc cartea, sa o tragi la xerox, sa o citesti si tu. Zis si facut, peste o luna cei doi sunt arestati, cu dosar penal.
Mai baieti, voi ati innebunit de tot la mintea din creierul din cap?
DINAMITA MUZICALA: Vanilla Fudge, "You Keep Me Hanging On"
Vanilla Fudge este un fel de Procol Harum al americanilor. Povestea acestei trupe extraordinare este foarte lunga. Cel putin asa spune olandezul Erik Neuteboom pentru ProgArchives. Din pacate, ceea ce se gaseste pe YouTube cu aceasta trupa extraordinara este o mica parte din sound-ul lor incredibil, o combinatie de psychedelic rock, soul, blues si progresive.
Dupa parerea mea, VF este prima trupa care a ajuns la un cumul de stiluri muzicale, care ulterior avea sa fie numit fusion, insa pentru a defini mult, mult mai putin, adica in general fuziunea dintre doua stiluri muzicale, nu atat de multe ca la VF. Au fost niste inaintasi si niste vizionari.
Modalitatile lor de a lucra cu instrumentele au fost modele pe care le-au urmat mari trupe ce au aparut ulterior: Yes, Deep Purple sau Uriah Heep, toti acestia fiind prietenii si confidentii iubitorilor de muzica buna, atunci cand canta.
Povestea VF a inceput in New York, asa cum povesteste Noteboom, cand Mark Stein (orga si solist vocal) si Tim Bogert (chitara bas) cantau intr-o trupa numita Rick Martin & The Snowmen. Tim si Mark au fost atat de impresionati de sound-ul trupei The Rascals (care de altfel sunt cei care au cantat primii piesa din embeder), incat au facut in asa fel incat sa-si ticluiasca propria lor trupa, cu Vinnie Martell la chitara si la tobe Joey Brennan.
Si-au spus The Pigeons (adica Porumbeii!), dar, dupa inlocuirea lui Joey Brennan cu Carmine Appice, trupa si-a schimbat numele in Vanilla Fudge. Moticul pentru care imi plac este, printre altele, combinatia dintre armoniile celeste progresiv-psihedelice si pasionalul blues.
Mai merita ascultati, dupa desfiintarea VF, descendentii lor, numiti Beck, Bogert & Appice, care sunt un fel de Vanilla cu nume schimbat. Auditie placuta.









