18 ani de la Mineriada din 13-15 iunie 1990

Pe 13 iunie, revenisem la Galati, la facultate, dupa ce am stat in Piata Universitatii 24 de zile. Ca membru al Grupului Independent pentru Democratie, m-am retras din Piata pe 21 mai, dupa ce am decis asa, impreuna cu colegii mei, asemeni Ligii Studentilor, Asociatiei Studentilor Arhitecti si Societatii Studentilor Medicinisti.

In Piata ramasesera asociatiile 16-21 Decembrie, 21 Decembrie si grevistii foamei. Infiltrarile securistoide, care nu ne dovedisera pana pe 21 mai, au izbandit acum, creand impresia generala ca Piata Universitatii era o zona rau famata, plina cu drogati, cersetori si prostituate. Si asa si devenise. Cei care ramasesera nu mai reuseau sa faca fata provocatorilor, cu toata bunavointa lor.

Ma intorsesem deci la Galati si ma pregateam pentru sesiune. Cand am aflat ce se petrece, am fost consternat. Nimic nu putea explica logic atunci, pe loc, la cald, cele petrecute. Acum insa inteleg retrospectiv ce s-a intamplat. Iliescu si clica sa au dorit sa faca o demonstratie de forta. Noi suntem la putere, bagati-va mintile-n cap!

Rezultatul a fost covarsitor pentru Romania. Din multe puncte de vedere. Pentru ca acum "noua generatie" este foarte materialista, voi da cel mai materialist argument posibil: fara clica lui Ion Iliescu, acum am fi avut toti cateva sute de euro mai mult salariul mediu.

Fara clica aceasta condusa de Ion Iliescu, acum am fi avut alta economie, alta viata politica, alti politicieni, alti oameni de afaceri. Fara clica aceasta aflata la limita abjectiunii politicianiste azi am fi avut masini mai bune, carosabil mai bun, autostrazi mai multe, statiuni mai luxoase, o piata de capital mai prospera si investitii straine directe mult mai mari si stabile.

Acest Ion Iliescu continua sa influenteze in rau politica romaneasca si alegerile de duminica sunt un exemplu, dar asupra acestei chestiuni grave voi reveni maine. Deocamdata, voi spune un lucru mare, care a devenit o banalitate, pentru ca a fost tocit in toti acesti ani.

Nu trebuie sa uitam! Pe 15 iunie 1990, in Bucuresti s-au petrecut scene de o rara violenta. Voi povesti ceva atroce. Mi s-a relatat ca o femeie care nu avea nici o legatura cu Piata si votase cu FSN si Ion Iliescu a iesit, complet nestiutoare, la Metrou, la Batiste. Un "om de bine" le-a strigat minerilor: "Uitati, e golanca! A fost in Piata Universitatii! Uitati ce lanturi de aur are la gat! Uitati-va la cerceii ei!".

Minerii au tabarut pe ea. Au batut-o cu batele, i-au smuls cerceii din urechi, i-au rupt lantul de la gat si, repet, au batut-o crunt. Sange. Oase. Haine rupte. Sunt crud, dar repet inca odata: uitarea ne condamna automat, pentru ca, daca vom uita ce s-a intamplat, vom repeta greselile pe care le-am facut la inceputul anilor '90. Sa nu uitam. Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Olanda - Franta 4-1. Olanda a jucat pentru calificarea Romaniei

Olandezii au inceput jucand mult mai prudent decat in meciul cu Italia din prima runda, din Grupa C. Au "stat la cutie", asteptand vulpoieste momentul potrivit si pasand la mijlocul terenului. Portocala Mecanica a aruncat o minge in careu, de pe extrema dreapta, si Dirk Kuyt a reluat cu capul in plasa, sub bara, in minutul 9.

Dupa inscrierea golului, olandezii au devenit exuberanti si au inceput sa domine jocul, pe fondul socului psihic resimtit de francezi, dupa primirea golului. De prin minutul 15, exuberanta ofensiva a olandezilor, care temporizeaza la mijloc si explodeaza pe atac, incepe sa-i zapaceasca pe francezi, care au momente cand nu mai vad mingea.

Vom avea un meci foarte greu cu noua Olanda a lui Van Basten. Ceea ce ma bucura este ca el se va duce, dupa Euro, la Ajax, echipa mea straina de suflet. De prin minutul 20, francezii devin mai periculosi si olandezii se cantoneaza intr-un joc de inchidere a culoarelor. Govou pare a fi cel mai periculos jucator francez in faza de atac.

Spre finalul primei reprize, francezii au avut momente, pe tasnirile lui Govou, cand au contat in atac si au fost extrem de periculosi, dar in rest au fost vizibil incomodati de apararea grupata a olandezilor.

Practic, am asistat la o prima repriza cu o lupta continua pentru suprematie la mijlocul terenului si explozii pe atac, succesiv, din partea ambelor echipe.

Repriza a doua a inceput cu o zvacnire scurta a lui Henry, care i-a pasat paralel cu poarta lui Ribery, dar acesta a ratat. Apoi Franta a inceput sa domine disperata sa inscrie. Franta a inceput sa joace repede si Olanda s-a masat, in jurul minutului 50, in propria jumatate de teren.

Francezii domina si in minutul 53 Thiery Henry arunca un lob peste poarta. Forcingul francezilor se intensifica. Si Italia, si Franta au jucat mai bine in aceasta al doilea meci. Contraatac superb al lui Arjen Roben pe extrema stanga, centrare in mijlocul careului mic francez, Robin Van Persie reia, Coupet loveste mingea si o scapa apoi, lasand-o sa se scurga dincolo de linia portii.

Francezii continua sa atace la disperare, insa olandezii sunt extrem de periculosi pe contraatac. Un semn de disperare al francezilor a fost felul cum au inceput sa treaca peste aparare, aruncand mingea direct pe varfuri, la limita posibililului, iar Thiery Henry inscrie in minutul 75, iar in minutul imediat urmator caprioara umana Arjen Roben inscrie superb, sub bara, dintr-un unghi absolut imposibil!

Franta continua sa domine inutil, iar olandezii mai contraataca periculos de cateva ori. Incredibil gol inscris de Snejder in ultimele momente ale jocului! Sut in bara, gol!

Romania - Italia 1-1. Mutu face, Mutu desface!

Am postat aceasta poza, pentru ca ea exprima foarte bine lupta extraordinara la care am asistat in aceasta seara. Am vazut doua echipe care s-au luptat formidabil pentru a face trei puncte si nu au reusit sa castiga decat un singur punct fiecare.

Dar Romania a jucat mai sus decat Italia, cu o aparare in majoritatea timpului la limita careului mare, in timp ce Italia s-a restras foarte mult, "cu fundul in poarta", ca sa ma exprim elegant, vorba lui Cristian Chivu.

Ceea ce mi-a placut foarte mult a fost atitudinea extrem de pozitiva in joc si foarte oerenta a jucatorilor nostri, care au fost o echipa, au jucat impreuna si au demonstrat ca stiu mult mai mult fotbal decat am aratat in meciul cu Franta.

Victor Piturca trebuie laudat pentru partitura tactica complet diferita impusa Tricolorilor Probabil ca datorita lor, si nu a italienilor, care au fost incrancenati si haotici, acesta a fost probabil cel mai frumos meci al Euro 2008. Cu siguranta insa a fost cel mai frumos meci intre doua echipe cu nivel valoric foarte ridicat.

Ceea ce trebuie sa intelegem dupa acest meci este ca in acest moment nu ne poate timora nici una dintre echipele de la Euro, prezente deci la acest turneu final si, cred eu, singura care joaca la fel de coerent si este extrem de valoroasa, si in aparare, si in atac, este Croatia.

Acum sa vorbim putin despre Mutu. Am vazut in comentarii starile de spirit pe care le-au generat fazele cruciale ale meciului - din punctul nostru de vedere: golul lui Mutu si ratarea lui Mutu. Trebuie sa aduc aminte ca de curand Cristiano Ronaldo a ratat un 11 metri, in finala Champions League, cam pe aceleasi considerente psihice.

Pe fata lui Cristiano si a lui Adrian am vazut spaima data de presiunea extraordinara a momentului. Amandoi au avut picioarele moi de la aceasta si au ratat. Se intampla oricarui mare jucator. Platini, azi presedintele UEFA, a ratat si el intr-o situatie asemanatoare.

Un cuvant despre Daniel Niculae. Cu tot respectul, Nico mi s-a parut azi lent, a fost mereu prins pe picior gresit si nu a pus probleme decat in masura in care a reusit sa care dupa el doi fundasi, adica rolul de volant in apararea adversa, care le face culoare colegilor ce fructifica.

Eu as fi jucat cu Marius Niculae, un vulpoi mult mai smecher decat Nico. Sa remarcam si faptul ca previziunea noastra, privind slabiciunile lui Florentin Petre pe blocarea adversarului direct, s-au adeverit.

Prezenta sa in teren s-a dovedit mai creativa pe faza de atac, centrarile sale au fost constant foarte bune, dar pe faza de aparare a fost sicana mobila si bietul Gurita a trebuit sa se apere singur, cu Tamas in spate foarte bun.

Costel Busuioc a concertat la Timisoara

Peste 1.200 de timisoreni au asistat joi seara, in sala Filarmonicii Banatul din Timisoara, la concertul de debut al lui Costel Busuioc.

Busuioc a interpretat patru piese dintre cele pe care le-a cantat la "Hijos de Babel", cuprinse in primul sau album, intitulat "Costel".

Dupa concert, a inmanat diplome de merit si carti celor 20 de elevi premianti din localitatea familei sale, Ghilad, care au participat gratuit la eveniment. Doi dintre cei premiati au fost chiar copiii lui, Tabita si Natanael.

Primul concert i-a adus lui Costel Busuioc si primii bani castigati din cantat: 2.000 de euro. Tenorul va mai concerta pe 29 iunie la Bucuresti, la Sala Palatului. In aceasta vara va mai sustine trei concerte impreuna cu Julio Iglesias.