DESEN ANIMAT: Song of The Three Caballeros

STAREA PRESEI: Final de Contraatac (GSP)

La un an şi două luni distanţă de prima emisiune, în care ironia sorţii a făcut ca invitat să fie chiar Dumitru Dragomir, Contraatac ia sfîrşit. În primii săi 10 ani la "The Tonight Show", Jay Leno s-a bazat pe precizia presei pentru mai bine de 18.000 de glume politice. Autorul american Alex S. Jones a scris o carte în care probează că 85% dintre ştirile confirmate, difuzate pe tv, radio şi net provin din ziare.Să mixezi însă, după o formulă de succes, cele două culturi atît de diferite, a redacţiei de ziar şi a televiziunii, e un lucru greu de obţinut. Îl poate mărturisi şi Decebal Rădulescu. După 1 an de GSPTV, senior editorul Gazetei a fost concediat.

"Am fost chemat miercuri seara la Resursele Umane din Intact şi mi s-a pus o hîrtie pe masă. Decizia, fără explicaţii", povesteşte el.

Alături de Costin Ştucan, Rădulescu a realizat emisiunea Contraatac, de luni pînă joi, 0,5% era o audienţă obişnuită a showului lor, care s-a remarcat prin virulenţă, uneori inclusiv cu accente de băşcălie, la adresa mai-marilor din fotbalul românesc.

După ce Rădulescu a fost demis, Ştucan a ales demisia. Fiecare dintre ei a scris un articol pentru cititorii gsp, în care acuză presiunile asupra postului exercitate dinspre Ligă, Federaţie şi unii conducători de club.

Conducerea GSPTV, alta decît cea a ziarului GSP, cele două instituţii funcţionează complet separat managerial, are propria variantă şi susţine că cei doi n-au fost cenzuraţi niciodată. Toate reacţiile sînt găzduite în această pagină... citeste tot aici

POLITICA: Unde s-a gresit in politica romaneasca?

… este intrebarea obsesiva care ma macina in aceste momente, cand, asa cum am anticipat de acum aproape un an, statusul de echilibru nefast se pastreaza in politica romaneasca.

“Echilibru nefast”, da, asa l-am numit, pentru ca, evident, democratia presupune echilibru si ponderatie, dar un echilibru fast, benefic. Ceea ce nu e cazul azi la noi.

Cred ca o parte din defectiunile de sistem pornesc de la echilibrul constitutional dintre puterile statului roman.

Constitutia nu defineste clar limitele de actiune ale puterilor in stat. Cu un presedinte relativ puternic, un legislativ divizat si un guvern multicolor, de tip CDR-PD-UDMR, din anii 1997-2000, Romania e republica semiprezidentiala.

Astfel, Emil Constantinescu si-a permis sa-l schimbe pe premierul Radu Vasile cu Mugur Isarescu in cateva ore. Nu ca Vasile n-ar fi meritat acest tratament, dupa performantele sale. In schimb, daca un partid are o majoritate parlamentara ca in anii 2000-2004 si presedintele provine din aceeasi formatiune politica, avem de-a face cu un regim autoritar de tip latino-american. Sa ne amintim cum dantuia cupla Iliescu-Nastase.

Azi, constitutional, tinta Coalitiei Anti-Basescu e, cred eu, o noua deplasare a centrului de putere: de la Cotroceni, spre Guvern si Parlament, cu o fantosa de tip Crin, Geoana sau Oprescu (si-a dovedit “competenta” in Bucuresti) la Cotroceni, care sa stea linistita langa Botanica, mestecandu-si sinecura de lux de la stat, in timp ce jocurile le fac grangurii cei mari, “seniorii razboiului”.

Azi avem un presedinte care afirma ca reprezinta interesele romanilor. Ce trebuia sa faca acesta la finalul anului trecut, dupa ce legislativele au confirmat echilibrul politic? Sa analizam alternativele:

1.Cabinet minoritar PD-L, PSD sau PNL. In aceste situatii, in anul de criza 2009, Romania avea un guvern minoritar slab, a carui actiune politica anticriza ar fi fost gripata de opozitia din Parlament, care si-ar fi ascutit sabiile electorale pentru alegerile prezidentiale, din opozitie.

2.Un cabinet PD-L–PSD, PD-L–PNL sau PSD–PNL, cu mari probleme si seisme interne, format din doua forte politice cu tendinte tot mai centrifuge, pe masura apropierii alegerilor.

Indiferent pentru ce opta Traian Basescu, ulterior era criticat vehement de aceiasi adversari politici ca acum. Care ar fi spus, fara doar si poate, exact ce spun acum. Ca lumea moare de foame, iar el hahaie pe la sindrofii, in timp ce familia sa se capatuieste.

Ca e un factor de conflict, una peste alta. Cand si-ar fi manifestat autoritatea de sef al statului, ca vrea sa instaureze dictatura intr-un stat membru UE (ceea ce, evident, e o aberatie).

Ar fi fost facut responsabil pentru toate relele (ceea ce iarasi e o eroare, in opinia mea) si, in primul rand, pentru criza (ceea ce din nou e o greseala, pentru ca criza aceasta nu e din cauza sefului statului roman).

Ajungem, incet-incet, la adevaratul subiect actual si important, in viziunea mea: ce trebuia sa facem in timpul crizei? Raspunsul, cum imi place mie sa spun, poate fi unul scurt, simplu sau lung si complex. Pe care il preferati? Sa le luam pe rand.

Raspunsul scurt: ar fi trebuit sa avem un presedinte puternic si un guvern puternic solidar cu seful statului, format de un singur partid, majoritar in parlament, care sa ne ajute sa rezistam in timpul crizei, pana trece, cu daune semnificative, insa cat se poate de mici.

Raspunsul lung, in completare: Daca exista intr-adevar o clasa politica responsabila (Dumnezeule, ce perimate sunt aceste cuvinte, la cat de mult au fost folosite in vant…), aceasta intelegea ca trebuie sa scapam de criza.

Impreuna. Together. Insieme. Politicienii si-ar fi dat seama ca iesirea din criza ar putea dura si cinci ani (deocamdata aceasta inca nici nu a inceput) si ca important e sa nu cadem de tot, sa supravietuim. Provocarile si pericolele sunt majore. Daca ar fi inteles aceasta, ar fi sprijinit guvernul, in masurile sale anticriza. Nu e cazul.

Azi nici nu stim care sunt aceste masuri. Intre ce ne spunea Emil Boc la finele anului trecut si ce face acum e o diferenta dramatica. Nu stim care sunt vinovatii, PD-L sau PSD. Pana la disparitia PSD din ecuatia guvernarii, cele doua partide cantau, pe rand, partitura solista, in game diferite, disonante, batandu-si joc efectiv de ceea ce facea partenerul.

Mai trebuia sa asimilam si sa ne asumam ca nu avem azi in Romania strategi de sistem, care sa aiba simultan: expertiza; cunoastere; putere politica; autoritate manageriala pentru a administra competent criza. Nu ma refer la ministri, ci la acei necunoscuti ce ar trebui sa fie intotdeauna in spatele demnitarilor.

Exista azi in lumea capitalista un numar restrans de astfel de meseriasi in administrarea crizelor si minimizarea efectelor acestora, cunoscuti si consacrati in cercurile macrofinantelor si economiei globale.

Acesti meseriasi trebuiau angajati de catre orice cabinet. Nu s-a facut acest lucru. Ce e azi Romania? Un orb, ce bajbaie cu mainile-nainte, pipaind realitatea imediata, lovindu-se si cazand la fiecare obstacol intalnit.

Un stat greoi, birocrat, corupt, dominat de insi rapaci, pusi pe capatuiala. O mare masa de cetateni tot mai saraci si dezorientati, dupa relativa prosperitate din ultimi patru-cinci ani. Indiferent daca va iesi sau nu presedinte iar bietul Basescu, nu vad cu ochi buni viitorul nostru.

Pe langa mine, prin noapte, prin Bucuresti, trec trei adolescenti de vreo 19-20 de ani, vorbind tare, cu urechile acoperite de casti in care asculta manele. In cale le iese un cos de gunoi: bum! Trebuie lovit cat mai tare, sa ne distram.

Deci: unde s-a gresit?

STAREA PRESEI: Exista si delictul de opinie anti-Corleone. Decebal Radulescu, demis de la GSP.TV

Azi avem doua evenimente majore in presa. Primul este acesta. Al doilea este demiterea abuziva a lui Decebal Radulescu (foto stanga-sus) de la GSP.TV. Motivatia: delict de opinie.

Decebal Radulescu este un cunoscut si foarte vizibil critic al lui Mitica Dragomir, mafiotul care raspunde-n timpul liber la porecla Corleone, asa cum i se si potriveste, pentru ca exact aceasta si este: un mafiot in fotbalul romanesc.

Decebal Radulescu era invitat permanent al emisiunii "Contraatac". Pentru că apreciază "că s-a închis cercul", Costin Ştucan (foto dreapta-jos), realizatorul emisiunii, a demisionat si el. Acum, normal ar fi, pentru ca aceasta emisiune se identifica de altfel cu cei doi, ca aceasta sa fie inlocuita de o alta emisiune de profil, pentru ca altfel ar fi foarte penibil ca ea sa continue cu alti jurnalisti, oricat de buni ar fi acestia.

Ciudat este ca ghionturile intra-trust se vad cu ochiul liber. Despre demiterea lui Decebal si reactia lui Stucan scrie chiar site-ul GSP. Ceea ce spune multe, foarte multe. Din punctul meu de vedere, importanta este morala celor doua evenimente petrecute. In ambele cazuri, este vorba despre jurnalisti foarte buni, care sunt calcati in picioare de tancul cu senile grele al cenzurii.

Unul, Victor Roncea, este un sustinator binecunoscut al lui Traian Basescu. Inadmisibil pentru managementul publicatiei lui Sorin Ovidiu Vantu! Altul, iar aici incepe absurdul, pentru ca este un cunoscut critic al lui Mitica Dragomir. Deci: in Romania s-au format gasti mafiote, la diferite nivele si cu diferite anverguri.

Daca nu respecti regulile jocului (iar un adevarat jurnalist nu are voie sa respecte astfel de reguli, pentru ca se transforma intr-un politruc in presa), esti concediat. Ce conteaza ca esti competent, ca esti persoana publica, nu are nici o importanta. Vine tancul cu senile al gastii acesteia si te striveste. Gasca ti-a dat microfonul, tot ea ti-l ia. Azi esti, maine nu mai insemni nimic.

Culmea ironiei este ca o alta publicatie din alta gasca, la fel de odioasa, "Adevarul", arata clar cum si de ce a fost concediat azi Decebal Radulescu. Ceea ce demonstreaza un fapt simplu: gastile acestea care hartanesc Romania inca nu se coordoneaza destul de bine, in activitatea lor toxica. Inca mai avem timp sa scapam de ele. Dar oare o vom face?