© Toate materialele de pe acest blog sunt protejate de Legea Drepturilor de Autor si pot fi reproduse numai cu acordul explicit al autorului. Incalcarea drepturilor de proprietate intelectuala se pedepseste conform Codului Penal.

marți, 15 aprilie 2008

Svante Stockselius loveste din nou: statii de votare la Eurovision

Asa cum puteti constata aici, "Gardianul" anunta ca mama durerii Eurovision Song Contest, Svante Stockselius (foto), a mai scornit o nazdravanie: vrea sa faca statii de votare in pietele in care au loc acele mitinguri, pe care le vedem uneori in capitalele statelor participante la Eurovision.

"Noul sistem de votare va fi introdus in mai multe orase din Europa, insa oficialii Eurovision nu au hotarat pana acum care vor fi acestea", arata "Gardianul". Cotidianul arata ca, "datorita acestei initiative, toata lumea va putea vota - 'chiar si cei care nu sunt legati la telefonia fixa sau nu au un telefon mobil – indiferent de capacitatea retelelor telefonice', asa cum explica Svante Stockselius, director executiv al competitiei".

Statiile de votare reprezinta de asemenea si o acoperire, in cazul in care retelele telefonice vor fi supraincarcate din cauza televotului. Sistemul va fi pus in functiune chiar in seara marii finale, pe 24 mai. Toata aceasta poveste, daca va fi pusa in fapta in seara de 24 mai, este o mare greseala.

In primul rand, daca in anumite capitale pe care le va alege Svante se vor forma concentrari umane in piete publice, acestea vor putea fi manipulate sa voteze in masa intr-un anumit fel. Exista o caracteristica a multimii: gradul de inteligenta al acesteia este undeva la nivelul submediocru al inteligentei indivizilor care o compun. In aceste conditii, manipularea este foarte posibila.

In al doilea rand, acest gen de vot in masa, in anumite capitale ale anumitor state europene, in favoarea unor anumite piese, poate crea afluxuri de voturi in favoarea unora dintre piesele inscrise in concurs, care vor zapaci si mai mult votul europenilor.

In al treilea rand, vreau sa stiu cum poate fi impiedicat Neculai din Bucuresti, aflat in Piata Revolutiei, unde are loc un astfel de miting cu statie de votare, ca, dupa ce a votat odata in statie, sa mai voteze de inca trei ori, cu cele trei telefoane mobile pe care le are la el, prin buzunare. Cu care oricum are de gand sa voteze si o face.

Daca aceasta initiativa stockseliusiana nu este o gluma proasta, atunci este o gafa mare de tot.

Lituania - Jeronimas Milius - Nomads in the Night



Jeronimas Milius are o piesa foarte frumoasa, una dintre favoritele mele, in care aud, inca din expozitie, patru modulatii succesive, dar nu oricum: dupa prima, a doua este revenire pe tonalitatea initiala.

Urmeaza a treia modulatie si a patra reprezinta o noua revenire in tonalitatea initiala. Apoi, prin alta modulatie, in curgere continua, se trece la refren, si urmeaza inca o noua modulatie, si asa mai departe.

Voce plina, sanatoasa, ambitus, volum, inteligenta muzicala si o piesa extrem de interesanta si frumoasa, care doar aparent este scrisa spontan, cum infloreste o floricica si in realitate este gandita de un compozitor destept, pentru care am tot respectul. Mult succes, Jeronimas!

Din Ucraina, Ani Lorak , cu piesa "Shady Lady", demonstreaza calitati vocale incontestabile, dar ca ea sunt multe anul acesta la Eurovision. Piesa, un electrodisco banal, nu-mi spune nimic.

Daca ma asez in fata calculatorului si deschid Sibelius (un program de scris partituri), intr-o ora "dau la apa" 10 linii muzicale solistice pentru zece piese asemanatoare ca structura. Toate avandu-si originea in disco-soul-ul american al anilor '80. Pacat de bunatate de cultura de voce de soprana doi.

DINAMITA MUZICALA: Camel - Arubaluba



Cand am deschis acest blog, initial, la piese muzicale preferate, in CV, am scris Camel, "Arubaluba". Apoi am renuntat si am ales o combinatie ceva mai comestibila de abstract si cunoscut, sa nu ma inteleaga cineva gresit.

Am mai spus-o si acum doar o repet: exista o muzica superba, aproape complet necunoscuta, care pare a se constitui intr-un univers muzical paralel cu acela pe care il stim noi. Ai, in acest univers paralel, orice vrei. La orice mare trupa arhicunoscuta pot raspunde pe loc cu una la fel de mare, complet necunoscuta.

La Led Zeppelin cu Camel, la Rolling Stones cu Barclay James Harvest, la Scorpions cu Christian Decamps & Ange, la EL&P cu Spooky Tooth, la Genesis cu Saga, la Dream Theater cu Magma si asa mai departe. Este de vina industria muzicala nenorocita, pe care o vedem manifestandu-se, ca a avut nevoie, in scopuri comerciale, doar de 1/5 din marile trupe care au existat si exista. In
rest, pe celelalte le-a condamnat la nise de admiratori initiati sau norocosi, imprastiate global.
Este pacat, in primul rand, pentru patrimoniul muzical universal, care este astfel mai sarac. Azi discutam despre o alta mare trupa britanica de progresiv simfonic, Camel. Cu Pete Bardens si Andrew Latimer, intram in lumea greilor progului.

Daca Alusa Fallax a scos un album-perla si s-a stins, PFM, Camel, Procol Harum, Banco del Mutuo Soccorso sau King Crimson sunt mari supergrupuri care au cantat zeci de ani si au scos o multime de albume, creand fiecare propria sa mitologie muzicala.

La inceputul anilor 70', Bardens si Latimer au creat un stil muzical care a influentat multe generatii de muzicieni. In background, un keyboard consistent si in fata o chitara solo proeminenta, percutanta.
Sectia ritmica este sustinuta de Andy Ward, la tobe, ca sa nu uitam de superba voce a lui Latimer, cu flautul sau inconfundabil. Asa cum vom vedea insa, a existat o pleiada intreaga de flautisti de prog in acei ani, precum Jan Anderson de la Jethro Tull sau Thjis Van Leer de la Focus.

Imi este destul de greu sa nominalizez un anumit album Camel care ar fi mai bun decat altul. Sunt deopotriva cucerit de "The Snow Goose", ca si de "Rajaz", "Mirage", "Moondmadness" sau "Rain Dances". Cine cauta gaseste. Auditie placuta!

Carnea de miel va costa anul acesta pana la peste 20 de lei/kilogram

Aplicarea cerceilor sau crotaliilor de identificare si sacrificarea mieilor in locuri autorizate, combinata cu prezenta intermediarilor neautorizati, vor face ca pretul kilogramului de carne miel sa ajunga la cumparare la peste 20 de lei.

Ramanem in continuare intr-o perioada de tranzitie, undeva intre metodele tipic romanesti de sacrificare a mieilor si cele cerute de Comisia Europeana, iar evidenta mieilor inca nu se face la standarde europene.

Citeste analiza pe Event365