Croatia - Turcia 2-4. Lectia de darzenie a turcilor. Aviz lui Victor Piturca

Primul sfert de ora al meciului ne-a aratat o dominatie tehnico-tactica a Turciei, in fata unei Croatiei care si-a consumat intreaga energie ca sa se apere. M-am frecat la ochi si m-am uitat pe banca acestei echipe. O fi fost acolo Slaven Bilic sau Victor Piturca.

Exact cand scriam aceste cuvinte, Croatia a iesit la joc, echilibrand, cu linia de fundasi la centrul terenului. Bara Olic, dupa o pasa de pe extrema dreapta, prin spatele fundasilor, a lui Luca Modric. Si turcii, si croatii au jucat tot meciul cu o ardoare extraordinara.

Apoi, incepand cu partea de mijloc a primei reprize, Croatia a echilibrat meciul si si-a creat cateva mari ocazii, in timp ce turcii au scazut in intensitatea jocului ofensiv. Oricum, se constata scaderea in joc a croatilor, care joaca bine, dar parca nu mai pun aceeasi sarcina fantastica pe adversar ca in grupa, iar turcii cunosc o crestere de forma deosebita.

Au jucat ca o echipa obscura in primul meci, ca o echipa de lupta in al doilea, iar acum sunt in unele momente chiar eleganti. In ultima parte a primei reprize, jocul cade complet ca intensitate si cele doua echipe dau impresia ca asteapta pur si simplu pauza.

In a doua repriza, am avut tot mai pregnant impresia ca vad doua echipe uzate, obosite, care ori nu mai pot sa alerge, ori isi conserva fortele imputinate. Tin minte de la Cupa Mondiala de handbal feminin ca se petrecea un lucru asemanator. Cred ca pur si simplu, din dorinta de a economisi bani, organizatorii au programat meciurile prea des si jucatorii nu au timp sa se refaca fizic.

S-ar putea ca acesta sa fie unul dintre motivele pentru care Tricolorii au cazut in repriza a doua. E posibil ca olandezii, obisnuiti cu clima umeda, sa fi rezistat mai bine fizic, mai ales ca majoritatea celor aflati pe teren nu jucasera in primele doua meciuri, spre deosebire de situatia de la noi.

Repriza a doua, fara istoric. Doua echipe complet cazute fizic, care au avut momente de explozie, dar foarte putine si palide. Si cele 90 de minute se termina fara gol.

Urmeaza inca doua reprize de prelungiri chinuite, la finalul carora omul cu transplant de rinichi, Ivan Klasnic, inscrie cu capul din fata careului mic, in minutul 118. Final absolut incendiar: la ultima faza a jocului, in ultima secunda a meciului, Senturk trage si este 1-1!.

Urmeaza lovituri de la 11 metri! Luca Modric rateaza! Arda Turan inscrie, 2-1 pentru Turcia. Dario Srna inscrie, 2-2. Semih Senturk marcheaza, 3-2 pentru Turcia. Dansul penalty-urilor continua. Rakitic rateaza si el. Jucatorii croati sunt tineri. Cei mai tineri, Modric si Rakitic, au clacat psihic. Hamit Altintop inscrie si este 4-2. Mladen Petric trage, Rustu apara, din papagalul meciului devine unul dintre eroii meciului, iar turcii se califica in semifinala cu Germania.

Senzational si dramatic meci, in ultimele sale minute...

GSP: STENOGRAMA DISPERARII - Piturca, incoerenta si spirit defensiv

Incoerenta, spirit defensiv si zapaceala - acestea sunt cele trei cuvinte care definesc atitudinea haotica a lui Victor Piturca in timpul meciului cu Olanda. Si teama imi este ca meci de meci, dar nu stim noi.

Un om de care se roaga jucatorul providential al echipei sa-l lase sa joace, sa nu-l mai foloseasca pe post de fundas stanga aditional, nu are ce cauta la echipa nationala.

Din stenograma reprodusa azi de Gazeta Sporturilor tragem concluzii foarte grave referitoare la Piturca. Chiar nu are gandire tactica nici macar in cea mai mica masura.

Un om care, la 1-0 pentru Italia in meciul cu Franta, care a ramas in noua jucatori de camp, nu discuta nici macar la pauza despre schimbarea tactica si trecerea la o atitudine mai ofensiva decat dupa minutul 75 nu are ce cauta la echipa nationala.

Un om care nu stie sigur ce schimbare are de facut si se balbaie in fata jucatorilor, subminandu-si astfel autoritatea pe care ar trebui sa o aiba asupra lor, nu are ce cauta la echipa nationala.

Victor Piturca a reusit sa ma pacaleasca pentru un rastimp. L-am poreclit si excelent tactician, daca nu ma insel, saptamana trecuta. Dupa acest meci, mi-am adus aminte cum mergea Steaua lui Piturca.

Va mai aduceti aminte cine era, in viziunea lui Piturca, atacantul ideal de gura portii? Penibilul acela de Claudiu Raducanu, pentru care juca toata echipa, tot meciul, ca sa rateze noua ocazii de gol din zece.

Va aduceti aminte cum huiduiau tribunele pe Ghencea si scandau "Piti, lasa-ne!"? Va amintiti cum juca Steaua, de castiga numai cu 1-0 meciurile cu penultima clasata si isi exaspera suporterii, pana s-a suparat Gigi Becali si i-a administrat un spit in posterior, exact "la siret"?

Va amintiti cum efectiv a explodat valoric Steaua dupa plecarea lui Piturca si venirea lui Protasov? Cam asa se vor petrece lucrurile si la Nationala. Cand va pleca acest antrenor mediocru si fricos si in locul sau va fi adus unul bun, Nationala va avea o explozie valorica.

Nu sunt de acord cu jurnalistii care au tras concluzia ca Piturca a ales jucatorii cei mai buni, care sunt slabi si asta este fotbalul nostru. Piturca a ales cei mai buni jucatori sau nu, nu am cum sa apreciez acest lucru, dar nu i-a folosit cum trebuie, gresind tactic.

Cu cat pleaca de la Nationala mai rapid, cu atat mai bine.