DINAMITA MUZICALA: Peter Gabriel & Kate Bush, "Don't Give Up"

Considerat unul dintre cei mai prolifici muzicieni ai secolului XX, Peter Gabriel este foarte cunoscut de cand era solistul vocal si flautistul trupei Genesis, pe cand aceasta era formatie de cult, facand ProgSymphonic.

Din aceasta perioada dateaza traume muzicale notorii, precum "Selling England by The Pound" (1973) sau "The Lamb Lies Down On Broadway" (1974), pentru care Peter Gabriel este si astazi foarte respectat de catre cunoscatorii de muzica buna.

De Kate Bush il leaga o veche si statornica prietenie. Piesa "Don't Give Up" este lansata de Gabriel & Bush in asa numitii the hit years, in care Peter a adoptat a linie muzicala mai comerciala si a castigat, pe chestia asta, foarte multi bani. Voia omul sa traiasca si el.

Acest cantec a avut insa un succes minor de casa si, ca destule melodii de foarte buna calitate, s-a vandut destul de prost, motiv pentru care avem privilegiul sa-l vedem, in formula sa de tip videoclip, in care a fost comercializat la timpul respectiv, pe YouTube.

Tema cantecului, care a fost lansat in anul 1986, in plina guvernare a conservatorilor lui Margaret Thatcher (prim-ministru al Marii Britanii intre ani 1979 si 1990), este simpla si percutanta: trauma somajului. Dincolo de acest sens particular britanic al versurilor deosebit de frumoase, se afla alte considerente pentru care ne place acest cantec.

Forta interpretativa deosebita a lui Peter Gabriel se combina armonios cu melodicitatea stranie a vocii lui Kate Bush, o solista ProgRelated destul de dificil de asimilat si pe nedrept cunoscuta doar pentru cateva hituri ale sale, precum "Babushka".

Dialogul antinomic dintre cele doua stiluri interpretative complementare este incantator si ofera o satisfactie melomanistica deosebita aceluia care are rabdarea sa faca legatura dintre linia melodica sinuoasa si contrastanta si versuri.

Victor Piturca pentru GSP: Romanii sunt nerecunoscatori!

Gazeta Sporturilor publica azi un interviu cu Victor Piturca.

Mai intai, se cuvine sa facem urmatorul comentariu: faptul ca Piturca a iesit, de cateva zile, la atac, si este simultan pe toate posturile de televiziune si cotidianele de sport, ca mai ramane doar sa se duca la marele sau dusman declarat, Horia Ivanovici, demonstreaza ca omul acesta este disperat si isi da seama ca are nevoie, intr-un fel sau altul, de imagine. I se clatina scaunul si incearca din rasputeri sa-i puna niste proptele.

Sa revenim la acest interviu. Asa cum ne este obiceiul, vom lua cateva succesiuni intrebare-raspuns, din acest dialog avut cu jurnalistul Cristian Hubali, apoi le vom comenta in aldine.

EVZ: Domnule Piturca, ati spus ca nu veti demisiona nici daca pierdeti cu Franta...
Victor Piturca: Am zis doar ca nu voi pleca de la echipa daca ne bate Franta, fiindca vom mai avea sanse la calificare. Referitor la bani, trebuie sa respect un contract pe care îl am cu federatia.
Aha, deci isi moduleaza declaratia initiala, extrem de tupeista si lipsita, probabil, de acoperire: nu a spus, explica acum, ca nu va demisiona daca pierde cu Franta, ci doar ca nu va pleca de la echipa daca bate Cocosul Galic, pentru ca vom mai avea sanse de calificare.

Este mai ponderat, dar nu intelege ca astfel, daca i se va permite sa nu plece, ne va ruina chiar toate sansele de calificare, inclusiv cele teoretice care vor mai exista. Sau poate ca nici nu il intereseaza. Banu' conteaza!

EVZ: La prima partida pierduta cu nationala, din erou ati ajuns calau.
Victor Piturca: Este caracteristic românilor, care nu au stiut sa aprecieze munca mea si a celorlalti colegi din staff-ul nationalei!
Cu alte cuvinte, romanii sunt nerecunoscatori, cum titreaza GSP.
Desigur, in loc sa stea in genunchi in fata marelui antrenor, (care greseste la selectie, apoi spune ca nu are bazin de selectie; care pune o echipa cu valori indiscutabile si veleitati ofensive demonstrate sa se apere cu 15 fundasi, apoi spune ca nu avem cum sa batem marile echipe europene, daca nu ne aparam astfel) romanii au simt critic si discernamant.

Au inteles deja de mult timp ceea ce noi spuneam de si mai multa vreme: ca Victor Piturca este depasit in fotbal de evenimente si de timpul sau.

EVZ: Cum vedeti viitorul nationalei?
Victor Piturca: Viitorul nationalei se anunta sumbru, fiindca sunt tot mai multi straini în Liga I la echipele de top. Centrele de copii si juniori sunt la pamânt. Nu se întrevede nimic.
Antrenorul Nationalei amesteca lucrurile, pentru a putea deforma realitatea. Cum am mai spus, faptul ca sunt tot mai multi straini in Liga I este o problema. Langa acesti straini joaca insa multi romani care isi demonstreaza calitatile.

Mai mult, si datorita prezentei strainilor, si datorita cresterii mizei financiare, valoarea jucatorilor romani a crescut si toate echipele din prima liga, pana la ultimele clasate, joaca mai repede si mai bine decat o faceau echipele de prim-plan acum cativa ani.

Este bine sa ne amintim cum s-a chinuit FC National, acum cativa ani, sa treaca de o echipa albaneza, SK Tirana, jucand mult sub nivelul a ceea ce joaca azi FC Arges, cu un antrenor care ulterior si-a demonstrat valoarea, la Steaua: Walter Zenga.

Pe de alta parte, este treaba cluburilor ca, in loc sa astepte posmagii muieti de la Federatie si de la stat, in baze
sportive moca, mai bine ar investi.

In aceste baze; in stadioane adevarate, pe care mingea nu sare tzontzoroiu'; in centre de copii si juniori, care sa produca talente si sa formeze o baza si mai larga de selectie.

Defapt, avem de-a face cu un defect de lcogica formala.In logica formala, aceasta se cheama a pune efectul in fata cauzei.

Tu, Victor Piturca, faci parte dintr-un establishment fotbalistic care s-a ingrasat vanzand orice jucator putea vinde in toti acesti ani, castigand cat de mult putea sa castige, investind cat de putin se poate, si strigi: nu sunt bani!

Pe partea cealalta, vine Mitica Dragomir si clameaza ca din fotbal nu se castiga, ci se pierd bani. Sa-l credem, ori mai curand sa credem ca este o afirmatie vicleana, menita sa duca la continuarea majorarii profiturilor cu investitii cat mai mici si sa justifice esecurile establishmentului si reprezentantilor sai, precum este Victor Piturca?