Blogul lui Budescu: vineri, 15 mai 2009

vineri, 15 mai 2009

EUROVISION 2009: Baletul Moyseyev in recital

Reprezentatia a avut loc aseara, inainte de anuntarea concurentilor calificati si a fost cu totul altceva, calitativ, fata de ceea ce s-a intamplat cu doua seri in urma, in timpul primei semifinale. Scoala de balet rusa m-a impresionat intotdeauna si va invit si pe voi sa urmariti superba evolutie a acestor balerini.

SANATATE: Prin spitale

Nu doresti nimanui. Voi fi intrebat: ce anume? Raspunsul clasic este: sa aiba probleme de sanatate. Raspunsul adaptat la ceea ce se intampla in Romania este: sa aiba probleme de sanatate si sa beneficieze de serviciile de sanatate din Romania.

Nu vom vorbi acum despre aspectele financiare, legate de asigurarile de sanatate si, in general, de felul in care circula banii in sistem: cu noduri, intersectari, gauri negre si puncte de gatuire. Aceasta chestiune poate face obiectul unei analize ulterioare.

Vom vorbi despre cum anume functioneaza serviciul ambulatoriu, spitalele si complexul relational medic de familie - medic specialist. Dar sa o luam pas cu pas.

Peste tot, in toate aceste categorii de lucru cu populatia al sistemului de sanatate, se formeaza cozi. Daca intri intr-o policlinica, ori mergi la serviciul de urgenta al unui spital, vezi cozi.

Atentie: in policlinici, cozi, iar alaturi usi inchise cu cheia. Dupa sase ore de tura, cozile se muta la usile inchise cu cheia, iar acestea se muta si ele acolo unde erau cozile. Motivul? Personal medical, mai exact medici si asistenti putini, care lucreaza in ture, ca altfel ar ceda fizic si psihic.

O tura este de la opt dimineata la ora 14:00, iar a doua de la ora 13:00 pana la ora 18:00. Personalul medical are, in general, o mina sumbra si astenizata. Medicii si asistentii nu se uita in ochii clientilor, ci se comporta cu acestia precum cu o povara de care nu mai scapi, un rand de saci de nisip, pe care ii cercetezi, avizandu-i si dandu-i mai departe, la alt serviciu de gestionare specific.

Oboseala de sistem. Care se vede si in felul cum sunt numiti traditional cei care folosesc serviciile medicale: "bolnavi" si "pacienti", nu clienti. Doar in Ardeal, inspre Cluj, exista obiceiul de a folosi aceasta formulare, pentru a nu le induce clientilor ideea ca sunt bolnavi.

O chestiune in aparenta marunta, de psihologie, dar in realitate extrem de importanta. Sa revenim la serviciul ambulatoriu. In multe cazuri, a-ti face un simplu control, sa spunem la rinichi, presupune mai multe zile pierdute si foarte multi nervi, de te imbolnavesti, la finalul acestor zile, si de altele.

Trebuie intai sa te duci la medicul de familie, care sa-ti faca o trimitere catre medicul specialist. Pentru aceasta trimitere poti sa stai la coada 3-4 ore. La medicul specialist, care poate fi in policlinica sau in spital, te programezi si stai la o alta coada. Coada cozilor, care poate dura si de dimineata pana seara.
Daca ai de facut analize, urmeaza o a treia coada. Este de preferat ca aceste cozi sa fie in policlinica, pentru ceea ce vezi in timp ce stai si astepti sa-ti vina randul. Pentru amploarea investigatiei medicale, este de preferat spitalul.

In schimb, dupa o zi de stat in spital poti iesi traumatizat. La ortopedie este bine, pentru ca vezi numai maini si picioare stricate. Nici un spital din Romania nu are spatii de separare suficient de netransparente vizual si fonic, pentru ca un client cu trimitere pentru consult de specialitate sa nu vada ororile provocate de boli la clientii din saloane.

In sfarsit: medicii de familie sunt intr-un conflict mocnit perpetuu cu medicii specialisti. Daca te duci direct la specialist, medicul de familie iti face mizerii ca nu ai trecut intai pe la el, sa-ti faca trimitere la specialist.

In schimb, daca te duci la medicul de familie intai, iti face, de preferinta, trimitere la medicul de specialitate din policlinica, nu la medicul tau specialist, care poate ca iti cunoaste problemele de sanatate de zece ani.

Tot sistemul este dominat de lipsa de incredere, rivalitati profesionale si blocaj. El necesita mai mult personal si o restructurare profunda. Din temelii.

EUROVISION 2009: Elena s-a impiedicat in rochie, in repetitia pentru finala

Astfel de lucruri se intampla curent la repetitii.

Numai eu stiu cate gherle (voce care se impiedica in ea insasi) am dar pe la repetitiile generale.

Mai trebuie sa tinem cont ca Elena s-a impiedicat in rochie, nu a facut un astfel de lucru de fraiera.

Sa speram ca aceasta patanie e un semn bun, sa se sparga ghinionul in repetitii.

Multumesc userului Ana pentru ca m-a informat asupra acestei poze extrem de bine facute, probabil de catre un fotograf profesionist.

Se vad pana si muschii incordandu-se pe picioarele fetei.

EUROVISION 2009: Dublu plagiat Urban Symphony, dupa Marc Anthony & Tina Arena si dupa Afric Simone

Cand un cantec aduce, la teme muzicale foarte-foarte vehiculate pe diagonolala mapamondului, cu un alt cantec, pe ici pe colo prin partile esentiale, mai treaca-mearga. Cand seamana cu doua, ce sa spunem? Atat: ne revolta lipsa de imaginatie a unor compozitori cu pretentii. Deci, iata Urban Symphony:

Aceasta este dinamita muzicala pe care am dat-o pe 10 martie, cu Marc Anthony & Tina Arena, interpretand "I Want To Spend My Lifetime Loving You" (coloana sonora din filmul "Zorro"). Urmariti refrenul si comparati cu expozitia de la cantecul interpretat de Urban Symphony.

Acesta este hitul "Hafanana", al cantaretului african de etno-pop din anii '80, Afric Simone. Urmariti tema principala, notorie de altfel. Comparati ce se intampla in refrenul melodiei Urban Symphony si comparati cu linia melodica de la tema foarte cunoscuta din "Hafanana".

Revoltator, nu-i asa? Au schimbat putin ritmul, au rafinat, au lipit doua teme muzicale notorii, care nu au nici o legatura una cu alta, si... gata canticelul de succes pentru Eurovision. Greata ma doboara...

EUROVISION 2009: Elena Gheorghe, avantajata de intrarea in scena in finala de sambata

Participantii pe care i-am dat cu aldine si italice sunt cei care s-au calificat in seara trecuta.

Dupa cum se observa, ca pozitionare in ordinea de intrare, doi dintre participantii redutabili pe criterii Eurovision, Norvegia si Ucraina, se afla imediat inainte de Elena Gheorghe, exact pe pozitiile 20 si 21.

Moldova se afla pe o pozitie destul de avantajoasa si care ne avantajeaza si pe noi, asa cum am explicat in precedenta postare.

Dintre celelalte posibile favorite, Franta (piesa nu-mi place, dar despre asta intr-o postare ulterioara), Suedia, Grecia si chiar Rusia stau destul de prost cu ordinea de intrare si pot spune ca sunt puternic dezavantajate.

Singura pentru care am oarecari pareri de rau este Malena Ernman, in rest ma bucur, pentru ca este iar in avantajul Elenei, care se poate considera o fata foarte norocoasa. Daca mai si canta bine... e si mai bine!