DINAMITA MUZICALA: Elaine Paige, "Don't Cry For Me, Argentina" (Evita, Andrew Lloyd Webber & Tim Rice)

Elaine Paige este o cantareata britanica de music-hall care umileste din multe puncte de vedere mari cantarete ca Barbra Streisand sau Celine Dion. Ca si Madonna, in tinerete a facut parte din castingul pentru "Hair", apoi s-a remarcat ca mare cantareata de music-hall, fiind una dintre interpretele preferate ale lui Andrew Lloyd Webber, Tim Rice, Benny Anderson sau Bjorn Ulvaeus.

In cariera sa exista o intrega "perioada Cats" (1983-1991), pentru ca a facut furori cu music-hall-ul acesta, in "versiunea sa princeps". Personal, sunt uimit de forta interpretativa acestei cantarete, care transmite extraordinar de mult. Pe de alta parte, ascultata cu raceala si luciditate (daca asa ceva este omeneste posibil), demonstreaza o tehnica interpretativa nemaipomenita.

Are un ambitus grozav, ducand din alto doi pana in sopran unu, un volum generos, de atunci cand se supara ii obliga probabil pe baietii de la butoane sa o puna la aranjamentul scenic sa urle de cateva ori in microfon, ca sa nu cumva sa le intre in domeniul de distors sculele in timpul reprezentatiei.

Ca sa nu mai vorbesc despre faptul ca este o prezenta extrem de agreabila. La 60 de ani, Elaine nu s-a casatorit niciodata. A avut o lunga relatie cu Tim Rice, s-a gandit sa faca copii, insa considera ca exista multe alte lucruri frumoase de care sa te bucuri pe lumea asta. Parerea ei!

A fost multa vreme suspecta de cancer la san, incepand din anul 1995, apoi, la inceputul acestui mileniu, s-a operat, iar in anul 2004 a aflat ca mama sa are cancer. Este un participant activ in mai multe activitati de caritate, care au legatura cu lupta contra cancerului la san si lupusului.

Dincolo de aspectele dramatice ale vietii lui Paige, felul in care canta ea este absolut fenomenal si merita tot respectul nostru. O vom asculta intotdeauna cu respect si admiratie.

FOTBAL - CHAMPIONS LEAGUE: Girondins de Bordeaux - CFR Cluj 1-0

Iata ca in aceasta seara avem un meci foarte important pentru CFR Cluj, campioana Romaniei, un meci al carui rezultat si desfasurare pot demonstra ca se poate, chiar daca nu esti o echipa cu nume international si ca de jucat se joaca totul pe teren, si nu la scoruri de transfer.

Clujul incepe acest joc destul de retrasa, aparandu-se grupat si incercand sa atace din trei pase direct pe poarta.

In acest timp, Bordeaux domina steril, fara sa puna in mare pericol defensiva pozitionala a Clujului. Pana in minutul 16, cand Gourkuff scapa cu Stancioiu si trage la coltul lung, pe langa poarta.

Apoi jocul intra intr-o perioada in care chiar nu se joaca fotbal, ci terenul este dominat de lupte intestine intre jucatori, la centrul terenului, cu explozii ale girondinilor, care incearca sa strapunga apararea clujeana.

M-am prins: francezii se agata de adversar, de fiecare minge, se apara foarte bine si incearca infiltrarile in apararea CFR Cluj si suturile de la distanta. Fault de antrenor al marocanului Chamack, destinat scoaterii lui Tony din joc. Urat, foarte urat, asta a fost indicatie de antrenor.

Bordeaux mi se pare o echipa disperata, capabila de orice ca sa isi creeze avantaj. De Sousa faultat cu obstinatie, in fata unui public extrem de agresiv si pus pe huiduieli. Rai francezii... Incearca sa rupa circulatia balonului echipei noastre prin faulturi repetate pe tot terenul.

Ceea ce devine evident, in debutul reprizei a doua, este ca in aceasta seara Clujul joaca altceva decat la Roma. O apararea metodica, calma, sistematica si lansari pe contraatac, direct pe verticala terenului. Evita jocul de tip care-pe-care pe tot terenul, facut pe Stadio Olimpico, calmand permanent jocul.

Gourkuff da o minge ametita in minutul 54, Stancioiu este pe minge, dar Cadu deviaza mingea in poarta, alunecand cand voia sa scoata mingea in corner. Acum este foarte periculos, pentru ca CFR Cluj se va intinde pe teren, dorind sa inscrie si francezii vor avea oportunitati de contraatac pe spatiile ramase libere.

Cadu a prins frica si CFR este presata in propriul careu dupa autogol. Iar cand iese din propriul careu, Clujul nu are acelasi joc inspirat ca in ultimele meciuri. Acum, ardelenii s-au intins pe teren si pasele nu mai au aceeasi exactitate pentru care i-am laudat in meciul de la Roma.

Clujul nu reuseste sa construiasca in fata unei echipe foarte artagoase, care creeaza o plasa de jucatori prin care nu poate sa treaca nimeni in aceasta seara. Jocul este astfel foarte scazut, din punctul de vedere al calitatii.

Si se termina cu o echipa a Clujului incapabila sa faca diferenta, in fata unor agatzai de marca, si cam atat.

Lacatus a demisionat din functia de becaliantrenor

Da, exista coloana vertebrala, ar putea sa strige un observator obiectiv, aflat pe planeta Venus, ori in alt sistem stelar, daca ar vedea ce a facut Becali, ce a facut Lacatus si ar cunoaste toate datele problemei. Lacatus si-a dat demisia, dar ce a lasat el in urma?

O echipa odata prodigioasa, antrenata, pe rand, de doi antrenori foarte buni, Walter Zenga si Oleg Protasov, care au dus-o in semifinala Cupei UEFA.

Un lot despre care nimeni nu mai stie nimic. Este fotbalist Toja, asa cum a aratat la nationala tarii sale, ori este un olog care nu este in stare sa joace nimic? Este fotbalist Dayro Moreno sau e doar ratangiu de meserie?

Cine este Arthuro? Indolentul despre care vorbea ziarul local din Cordoba, meseriasul care a dat un gol superb in prima repriza sau mamaliga care a stat trei sferturi din meci cu spatele la poarta adversa?

Aducerea lui Kapetanos are sens? Semedo si-a facut lobotomie cand a venit la Steaua, sau toti acesti jucatori sunt foarte buni si nu a stiut Lacatus sa-i joace cum trebuie? Iata o suita de intrebari, cateva dintre cele care se pot pune asupra nebuloasei reprezentate acum de Steaua, despre care nimeni nu mai intelege nimic si toata lumea spune ceva interesant si paralel cu realitatea. Probabil inclusiv eu.

Iar pana in anul 2050, cand Steaua Bucuresti va iesi din mainile Clanului Becali, tot astfel se vor desfasura lucrurile in Ghencea, cu un patron lipsit de patriotism, care nici macar nu mai vrea sa castige campionatul, ci doar sa pape banii Champions League an de an, aranjand meciuri prin Liga lui Mitica. Darmite sa mai joace in Cupa Romaniei! Ce-i aia? De acolo nu ies bani!

Ziarul Financiar: "Vartejul" (III), de Adrian Vasilescu

Dupa criza din Asia de Sud-Est, din 1997, in nenumarate dezbateri internationale, a fost fluturata o intrebare: "Va mai rezista capitalismul?" Acum, in focul actualei crize financiare, intrebarea se repeta.

Dupa 1997, foarte repede, in conditiile stingerii crizei, intrebarea si-a pierdut sensul. Si-l va pierde si acum. Capitalism inseamna economie de piata. Iar economie de piata, desigur functionala, inseamna intai si intai organizare a consumului. La Atena, intr-o zi de toamna, am vazut pe viu cum functioneaza acest lant. Intr-un magazin din centru, in care se vindeau produse cosmetice, am fost martor la o scena pe care o priveam si nu-mi venea sa cred ca e adevarata.
Citeste editorialul complet

UDMR: Un tupeu fantastic

Ultima gaselnita a UDMR este propunerea (aproape) legislativa a liderilor acestei formatiuni politice etnice de a ii obliga pe copiii romanilor din Transilvania sa invete limba maghiara in scoli.

Pentru a-mi explica punctul de vedere trebuie insa mai intai sa arat cateva lucruri, legate de biografia familiei mele.

Citeste articolul complet pe Politica la romani