Sound la Graz: Momentele anuntarii medaliei de aur

Pentru ca fiecare cititor al acestor randuri sa-si faca o imagine cat de cat coerenta a ceea ce reprezinta Stadthalle, in care a avut loc decernarea medaliilor si deopotriva gala laureatilor, dar in care de asemenea se servea masa, se facea promovare, se vindeau gadgeturi si se facea socializare, trebuie sa isi imagineze o magaoaie imensa, imposibil de incadrat cu orice aparat foto, astfel incat sa-ti mai si poti da seama ulterior de dimensiunile constructiei.

Spre deosebire insa de Casa Poporului, care arhitectonic este o mizerie, Stadthalle, construita gratios, din materiale usoare si suple, este eleganta si placuta vederii. Aria pe care sunt construite toate salile si halele enorme, unele, in spate, inca in curs de finalizare, este un patrat cu latura de aproximativ 200 de metri, deci cu o suprafata estimabila de 40.000 de metri patrati.

Sala de festivitati unde au loc imaginile filmate de un coleg este de dimensiunile unui stadion de fotbal, iar scena acesteia ocupa una dintre laturile acestui "stadion".

Pe scena, in timpul festivitatii, s-au aflat toti dirijorii de la toate corurile prezente la Olimpiada.

Ceea ce se vede, la un moment dat, pe travellingul camerei, pe scena, da, multimea aceea de oameni este o multime impresionanta de dirijori de cor din intreaga lume. In foto se vede un focus pe o parte din acestia. In centrul imaginii, cu pantaloni maro deschis, camasa crem cu maneci scurte si steagul Romaniei, este Voicu.

In primul clip, poate fi vazuta reactia Corului Sound, in momentul anuntarii punctajului si a medaliei de aur primite. Sa explic: la sectiunea la care participam noi, a inceput anuntarea laureatilor, dinspre punctajele mici spre cele mari. Cand am trecut de punctajul-limita, dincolo de care stiam ca vom lua medalia de aur, a avut loc un fenomen ciudat.



Pe de o parte, stiam ce se intampla si ca vom lua medalia de aur, pe de alta parte insa eram consternati si nu puteam crede ca este aievea, iar in al treilea rand asteptam sa rabufnim, in momentul propriu-zis al nominalizarii. Ceea ce se vede in prima inregistrare este exact clipa exploziei de bucurie, care s-a soldat cu dat apa la soricei si tot tacamul.

DINAMITA MUZICALA: Donnie Osmond, "Close Every Door" (Andrew Lloyd Webber)

Donnie Osmond din familia de muzicieni si grupul The Osmonds este unul dintre idolii adolescentilor din anii '80. Ascultam aici superbul "Close Every Door", care este, dupa parerea mea, una dintre cele mai frumoase pagini de music-hall ale secolului XX, si datorita lui Sergio, care mi-a semnalat prezenta pe YouTube a acestui slot de muzica buna si pentru care ii multumesc.

Din "Joseph and the Amazing Technicolor Dreamcoat", music-hall-ul lui Andrew Lloyd Webber, am avut privilegiul sa cantam si noi "Any Dream Will Do", de trei ori: de doua ori, in primavara si in toamna anului 2000, pe scena Atheneului Roman si odata in Casinoul din Sinaia.

Cantam pe atunci un repertoriu ChoralRock - ChoralJazz - ChoralPop, impreuna cu dirijorul si pianistul american de origine romana Valentin Radu. La unele piese solo era Teodora Enache. La saxofon evolua Alin Constantiu, pe tobe s-au perindat Vlad J. Popescu si Mario Florescu, de-a lungul anilor, la contrabas a fost dragul de Pedro Negrescu, iar in pauza dintre prima si a doua parte a concertului nostru, la Atheneu, pe scena a avut loc un fabulos recital Johnny Raducanu & Teodora Enache.

In aproximativ o ora si jumatate, am cantat prelucrari corale dupa Beach Boys, Duke Ellington, A.L. Webber, Irvin Berlin si George & Ira Gershwin. Atunci am cunoscut pentru prima data fenomenul de hiperventilatie pe fond emotional, in timpul interpretarii piesei lui Carlos Santana, "Smooth", intr-o versiune choral-jazz-istica.

Pur si simplu tremolul artistic interior era prea mare pentru a putea sa-l exprim. Sunt vremuri pe care mi le voi aminti intotdeauna cu maxima placere si care mi-as dori sa se reintoarca. O, tempora...

Vaslui - Steaua 1-0! Se retrage Gigi Becali de la Steaua-de-Tinichea?

"Daca nu invingem la Vaslui, ce Steaua suntem noi? Steaua de tinichea. Nu invingem la Vaslui, ma las de fotbal, ce sa mai fac in Liga Campionilor?", se intreba, inainte de meciul cu FC Sporting Vaslui, patronul Stelei, Gigi Becali.

Acesta continua cu urmatoarea argumentatie: "Ce sa mai castigam campionatul, daca nu invingem acum? Daca nu invingem la Vaslui, nu suntem Steaua de aur sau de diamant, ci Steaua de tinichea. Este important meciul de la Vaslui, e primul pas, conteaza. Nu ca-i atat de important Vasluiul.

Steaua, daca vrea sa fie Steaua cu adevarat, trebuie sa castige toate meciurile, cu mici greseli. Asa a facut CFR, a castigat tot si a avut doar patru egaluri in tur. Se poate intampla si acum la Vaslui, un egal. Este posibil un accident, se mai accepta, dar daca iei bataie, esti Steaua de tinichea".

Logica lui Becali este corecta si implacabila, dar va face el gestul de onoare de a se retrage din fotbal, asa cum a promis? Nu ca orice patron al oricarei echipe, inclusiv Steaua, dupa pierderea unui asemenea meci, ar trebui sa faca lucrul pe care a promis Becali ca il va face.

In schimb, onoarea este onoare si promisiunea care a fost facuta trebuie sa fie respectata. Noi credem insa ca Gigi Becali nu se va tine de cuvant, pentru ca il stim bine. Este neserios si pe cuvantul sau nu te poti baza. Ne-ar creste respectul pentru el daca si-ar tine promisiunea, dar nu credem ca lucrul acesta se va intampla.

CALANOILANIMENEA: Localitatea Buzescu, Teleorman

Scrie autorul acestui clip superb, in info: "Nu credeam sa-nvat vreodata a avea curaj sa ma plimb, la pas, cu aparatul de fotografiat intr-o mina si inima galopind prin podul celeilalte miini, pe strada principala a localitatii Buzescu, judetul Teleorman, ale carei palate tiganesti, ca altfel nu ai cum sa le spui, sunt mai spectaculoase decat zgarie-norii din New York si mai pitoresti decat Prigoana si Bahmuteanca".

DINAMITA MUZICALA: I Giganti, "Terra in bocca" (GISP)

Dupa ce a debutat ca trupa de muzica pop, trupa italiana efemera I Giganti a facut o aditie a patru muzicieni. Unul este Marcello Dellacasa, care ulterior avea sa o comita rau de tot, cu Latte e Miele, participand la scoaterea unui album antologic, "Papillon". In aceasta formula de 4+4, I Giganti a lansat prima opera rock din istoria muzicii italiene.

Daca la americani operele rock antologice sunt despre Iisus (Jesus Christ Superstar al lui Andrew Lloyd Webber) sau despre emanciparea si deopotriva alienarea omului in societatea moderna (Tommy a celor de la The Who), la italieni prima opera rock este despre Mafie.

Cine asculta piesele I Giganti dinainte de "Terra in Bocca" (cum ar fi "Proposta" sau Una Ragazza in Due") se intreaba cum a fost posibil ca acesti baietandri spumosi sa devina atat de seriosi si sa abordeze un ton atat de grav, cu pasaje tragice, ca in albumul superb pe care il prezentam aici.

Cine mai audiaza odata cu atentie aceasta opera, descopera ca este pop-rock-prog, ca este formata din portiuni care nu au nici o treaba cu muzica rock, mixate cu altele profund progresive si cu altele de muzica de film, imposibil de categorisit.

Sa luam pe rand muzicienii de exceptie, care au creat aceasta muzica foarte draga mie: "master" Vince Tempera (foto 1 dreapta), compozitor si ulterior keyboardist la marea trupa Il Volo, dar si la The Pleasure Machine; Marcello Dellacasa, ulterior devenit chitaristul extraordinar al celor de la Latte e Miele; Ares Tavolazzi (foto 2 stanga), ulterior devenit basistul marii trupe de jazz-prog Area, in poza mangaind un contrabas.

Al patrulea guest musician este tobarul Ellade Bandini (foto 3 dreapta, spargand tobele, ca Tandarica al nostru), care in anul urmator lansarii "Terra in Bocca" avea sa mai aiba un release, albumul Ultima Spiaggia, cu trupa avand exact acest nume, care a scos un singur LP.

La capitolul line-up musicians, ii avem pe fratii Di Martino, Giacomo "Mino", voce si chitara, iar Sergio voce, chitara si chitara bas, Francesco "Checco" Marsella, voce, keyboards si mellotron, Enrico Maria Papes, voce, tobe, efecte sonore.

Papes a resuscitat acum cativa ani I Giganti intr-o noua formula, incepand din nou sa cante aceeasi muzica de alta data. Am pus numai pozele muzicienilor invitati, pentru ca membrii trupei se vad pe clipuri.

Ideea este ca, dupa niste succese pop lansate la San Remo, I Giganti au lansat acest album absolut superb si se spune ca s-ar fi desfiintat tocmai din cauza continutului anti-Mafia al discului.

Iata ce spune site-ul ItalianProg: "For its contents, the album was also banned by the italian radio".

Eu cred ca acesti opt oameni sunt printre maestrii necunoscuti ai muzicii si meritau o recunoastere mult mai ampla decat aceea de care au avut parte.

Albumul trebuie ascultat in mod repetat, cu urmarirea staruitoare a versurilor.

Cele doua fete ale discului de vinil sunt egale cu cele doua parti ale albumului: Prima Parte si Seconda Parte, care trebuie ascultate succesiv, pentru ca formeaza un tot programatic si o poveste coerenta.

Profetiile clarvazatorului Vosganian catre Natiune

Daca iti propui, oricand si cu orice ocazie face declaratii de presa ministrul Economiei si Finantelor, Varujan Vosganian, ai ce critica, fara sa exagerezi defel.

Cunosc un politician care mi-a declarat: "Eu nu-l mai cred pe Vosganian, nici daca declara ca la vara va fi cald si soare".

Sa luam, de exemplu, ziua de luni, 28 iulie, cand demnitarul a sustinut o conferinta de presa, la Ministerul Economiei si Finantelor (MEF).

Paranteza: Cel mai original minister de pe planeta, care, cand iti trimite comunicate de pe domeniul Finante, se numeste Ministerul Finantelor, iar cand este vorba de chestiuni de economie, se semneaza Ministerul Economiei, pentru ca functionarii, in intelepciunea lor, ca pietrele, asteapta sa treaca apa liberala si ministerul bicefal sa se rupa la loc in doua.

Un minister care-si trimite siesi propuneri de alocari bugetare, de la Economie la Finante, apoi retur. Un minister care face asistenta tehnica pe toate fondurile europene si, deopotriva, administreaza banii europeni pentru competitivitate economica, pentru care-si face siesi asistenta tehnica.

Citeste comentariul pe Biz365

PLATINA MUZICALA: Corul SOUND, "Cimpoereasa" (Gheorghe Danga)

Aceasta este inca o inregistrare a noastra. O prelucrare corala dupa folclor romanesc a compozitorului Gheorghe Danga. Ca sa facem aceasta inregistrare, in Studioul "Alfred Alessandrescu" din Casa Radio, am muncit ore in sir. La cat de dificila este aceasta partitura, este imposibil sa o canti din prima perfect, ca pentru o inregistrare de studio.

Astfel de lucruri se intampla cu regularitate, cand faci o inregistrare de studio cu o piesa corala de virtuozitate. Este abordabil pentru un om sau pentru un grup restrans de oameni sa realizeze acest lucru din prima (King's Singers o fac fara nici o problema, sunt foarte buni, dar sunt si numai sase), dar cand este vorba de peste 30 de oameni e mai greu.

Acesta a fost insa carligul la adevaratul subiect pe care vreau sa-l tratez aici.

Ignoranta

Au existat state in care, cand s-au intors medaliatii de la Olimpiada Corala de la Graz, a fost sarbatoare nationala, iar coristii au fost primiti ca niste eroi. Nu aveam astfel de pretentii. Am cantat si voi canta de placere, nu pentru glorie. Colegii mei din Sound nici nu se gandesc la asa ceva, ca ar trebui intampinati astfel, cum s-a intamplat in alte state din lume si este posibil ca, la citirea acestor randuri, sa aiba un sentiment de jena si sa considere ca exagerez.

Aveam insa pretentia sa fim tratati de presa cu respect, nu cu nepasare, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic si am fi fost intr-o excursie de placere. Tot ceea ce iese din patternul politica-sport-scandal este greu publicabil. Fara (aproape) nici o exceptie, toata presa si toate site-urile de pe Internet au publicat numai comunicate.

Atunci cand a aparut ceva, ori trebuie sa multumesc unor oameni de bun simt, cum este Alecu Racoviceanu de la "Gardianul", ori trebuie sa ma fac ca nu a aparut nimic, ca sa nu ma enervez. Deschide ochii. Nu le raspunde... Dar e foarte greu sa nu vad si nici nu-mi sta in fire sa tac. "Adevarul", un ziar la care am lucrat acum vreo 11 ani, si-a batut joc efectiv de noi, in doua articole, dintre care unul a fost retras, poate, probabil, posibil, de pe editia electronica. Ambele semnate de corespondentul la Cluj.

In acest articole geniale, se facea vorbire despre o medalie de aur si una de argint, castigate de formatia Cant Coral Romania. Mi-au trebuit cateva minute ca sa inteleg ca semnatarul, Mihai Bacalu, tradusese aproximativ ceea ce vazuse scris in vreun comunicat, "Sound Choir of Romania".

Dar Cant Coral se traduce corect in engleza Coral Chant, pe cand mot-a-mot The Sound Choir inseamna exact Corul Sunet. Acum, ceea ce nu mai intelegem este: e vorba despre rea vointa, prostie sau o combinatie intre acestea?

Probabil ca o combinatie, pentru ca a mai existat un articol in care aparea gafa cu Cant Coral, unde postasem un comentariu, iar acest articol a disparut. Sau mi-au sters comentariul? Nu stiu, pentru ca nu am stat sa compar doua prostii intre ele, sa vad daca sunt diferite sau e una singura.

Partea penibila e ca autorul nu a facut nici o legatura (sau s-a facut ca nu face nicio legatura) cu o formatie corala din Bucuresti, care, chiar daca nu a ajuns la Cluj, a facut sali pline pe la tara, prin Timisoara si Arad, cu un repertoriu aparte, de choral jazz-rock. Exista un film, care se termina cu niste cuvinte: Zambeste, Pumfi.... Ii las pe vizitatorii acestui blog sa puna restul cuvintelor, care lipsesc.

Grupul Coral Sound la Olimpiada Corala Mondiala de la Graz (2)

Nu este intotdeauna la fel de usor sa canti. Nu la orice ora si nu in orice conditii meteorologice. Logica gandita de Voicu, pentru cele doua prezente oficiale in concurs, ar fi fost sa intram intai in concertul cu muzica de camera, care sa fie un fel de acomodare cu concursul, dupa acomodarea de scena austriaca de la Grawe, apoi sa le dam in cap cu folclorul nostru, in ziua urmatoare, cand deja eram intrati definitiv in forma vocala.

"Dar n-a fost, n-a fost sa fie asa", vorba lui Nichita Stanescu. In primul rand pentru ca organizatorii ne-au programat invers: intai am intrat, joi dupa-amiaza, in concursul de la Sectiunea "Folclor A Capella" (unde am cantat in aula Universitatii din Graz, o sala rece, neprietenoasa, deschisa), apoi vineri dimineata (care pana la urma s-a dovedit a fi ora 12.15) am evoluat la Sectiunea "Cor mixt de Camera" (unde am cantat intr-o sala nemaipomenita, calda, prietenoasa, care imbratiseaza sunetul, deopotriva deosebit de frumoasa, cu niste fresce superbe pe pereti si tavan) (foto 2).


Din acest punct de vedere, programarea a fost dezavantajoasa. In mod evident, joi dupa-amiaza, dupa ora 17.00, am avut vocile mai "intinse" decat vineri dimineata. Acesta este un fenomen normal. Dupa somn, dimineata, vocile inalte, tenorii, sopranele, sunt afectate, pentru ca corzile vocale se relaxeaza.

Pe voce de cap, mai jos cu un ton

Cred ca am intrat in voce de cap, la "Sarba pe loc", cu un ton mai jos decat intr-o reprezentatie de amiaza sau de seara. Joi dupa-amiaza am transmis mai mult si datorita vremii. Ore in sir s-a chinuit sa ploua. Atmosfera a fost incarcata, presiunea scazuta. Cu o ora inainte de concert, a inceput sa le toarne, iar presiunea a crescut pana la cea normala.

Vineri de dimineata, norii s-au adunat furiosi, dar ploaia a venit mult dupa evolutia noastra. Joi, cum s-ar spune, ne-a ajutat "configuratia astrelor", vineri tehnica si straduinta. Paradoxal, joi ni s-a parut tuturor ca am evoluat mai bine si asteptam mai mult de la "Folclor", si totusi am luat medalia de argint.

Vineri dimineata am tras de noi, am estimat un bronz, cel mult argint, dar am luat aurul olimpic. Vreau sa fiu inteles corect. Comunicare, la noi, exista oricum foarte multa. Vineri insa nu am simtit-o la aceleasi cote ridicate. Chiar daca in finalul piesei lui Deak Bartos Geza, "Eli, Eli", din cauza tensiunii artistice create de cor, am intrat intr-un soi de hiperventilatie emotionala, exact in finalul piesei.

Aplauze pentru Bahamas

Inaintea noastra, a evoluat, vineri dimineata, corul de camera "Nino Cantores" din Venezuela (foto 3), pe care nu am avut ocazia sa il ascult. Cred ca au fost foarte buni, pentru ca juriul le-a acordat un punctaj putin mai bun decat noua, tot la medalie de aur. Dupa noi insa am fost in sala si am vazut cat de friabil si relativ este succesul.

Pe scena au intrat cei de dupa noi, Bahamas National Youth Choir (BNYC). De la pian au primit un ton si au intrat cu un ton mai jos, spre disperarea dirijorului, care tot timpul piesei introductive - un Schubert, adica "na, sa vedeti ca mai stim si altceva decat spirituals" - a aratat cu degetele in sus, spre nota avan neatinsa de bietii oameni.

Am remarcat extraordinara dictie muzicala a acestui cor foarte valoros, chiar si in aceste conditii. Este deosebit de dificil sa faci din 30 de voci de personalitate un cor a capella. E mai usor sa faci o maioneza muzicala dens si haotic colorata. BNYC este un cor grozav. Postarea The Nathaniel Dett Chorale (TNDC) are legatura directa cu evolutia acestui cor, chiar daca TNDC este si mai bun.

La gala marilor castigatori, am vazut corul de fete din Bulgaria care ne-a luat fata si a castigat marele premiu la "Folclor". Niste lelite bulgaroaice, cu o emisie deschisa, tziflita, ca in cantul popular de la sud de Dunare.

Piesa prezentata in gala a fost extrem de pretentioasa, cu armonii la secunda si strigaturi, dar, daca fetele noastre ar emite astfel sunetul, Voicu le-ar alerga prin toate colturile ambitusului si volumului, pana le-ar introduce emisia corecta in cap.

Oricum, dupa ce am castigat acum opt ani la aceasta sectiune aurul, trebuia acum sa castigam dincolo. Ca sa ne demonstram polivalenta, nu?

Concert Sound la Sighisoara, ora 19.00, Catedrala Ortodoxa

In aceasta seara, la ora 19.00, Grupul Coral Sound va sustine un concert in Catedrala Ortodoxa din Sighisoara.

Aria repertoriala medievala este una pe care am inceput s-o aprofundam de mai putina vreme si intalnirea cu acest gen de cant coral a fost surpriza placuta pentru noi.

Iata care este repertoriul ce va fi prezentat in concertul de la Sighisoara: Kyrie Eleison; Ave Maria; Salve Regina; Procedentem Sponsum; Fulget Dies; Verbum Patris Hodie; Sonet Vox Excelsiae; Beata Viscera; O Virgo Splendens; O Spes Mea Cara; Il Bianco E Dolce Cigno; Tourdion; Pavane; Lord for Thy Tender.

Pentru cei care reusesc sa ajunga in orasul Festivalului Medieval, ar fi o placere sa treaca asa, din intamplare, prin Catedrala Ortodoxa si sa ne asculte, pentru ca nici nu stie ce si cat castiga.

Un alt post referitor la acest concert a pus si colegul meu, basul Alexandru Damian, pe blogul sau

PLATINA MUZICALA: The Nathaniel Dett Chorale, "The Battle of Jericho" (Moses Hogan)

Stress-test: Si daca vine razboiul nuclear?

In limba engleza, stress inseamna presiune. Sensul importat in limba romana pentru acest cuvant este binecunoscut, pentru ca face parte din viata noastra cotidiana si ne afecteaza pe toti.

Orice consultant in asigurari in formare se poate confrunta cu urmatoarea intrebare din partea unui client, cand ii propune sa faca o polita de viata cu participare la profit, pe o perioada lunga de timp, care echivaleaza cu partea activa din viata lor: "Si daca raman fara serviciu, din ce mai platesc prima anuala/trimestriala/lunara de asigurare?".

Atunci, consultantul stie ca trebuie sa replice, prin reducere la absurd: "Si daca vine un razboi atomic sau nuclear, murim cu totii si nu mai exista nici consultantii in asigurari, nici firmele de asigurari, nici asiguratii?". Potentialul client intelege astfel ca exista un risc pe care trebuie sa si-l asume. Sa vedem cum credem noi ca stam cu stress-testul pe care il propune BNR bancilor pentru clientii lor.

Citeste comentariul pe Biz365

Grupul Coral SOUND la Olimpiada Corala Mondiala de la Graz (I)

O alta poveste a prezentei noastre la Graz, care insa pune accentul pe aspectele culturale si turistice, a fost scrisa de colegul meu, Alexandru Damian, bas in Grupul Coral Sound, pe blogul sau. Voi posta propriul meu text de aceasta factura ulterior.

In prima zi a prezentei noastre in orasul Olimpiadei Universale Corale, editia cu numarul 5, am sustinut un concert neoficial pentru firma de asigurari Grawe. La acest concert au participat doua formatii corale austriece (foto 2), un grup vocal feminin (foto 3) din Croatia si noi (foto 1, din evolutia din concursul de la Sectiunea de Coruri mixte de Camera, foto 5, din concertul dat la receptia Grawe).

Formatiile invitate sa concerteze au fost alese (este bine sa subliniez aceasta) pe spranceana, iar dintre ele a noastra a concertat in finalul serii.

Trebuie sa spun ca, dupa ce am interpretat programarea corului nostru in inchiderea serii ca fiind un semn al aprecierii valorii noastre, m-am sucit, cand am aflat ca, inaintea reprezentatiei noastre, austriecii vor lua masa.

Ideea este ca stiam bine ca austriecii sunt niste mancai proverbiali.

Lucrul acesta mi-a fost confirmat de faptul ca masa s-a prelungit, de la 30 de minute, cat era pe hartie, timp de peste o ora si jumatate. La precedentele evolutii vocale, cele ale formatiilor austriece si cea a croatelor, lumea se mai plimba, mai servea niscaiva beuturica, mai vorbea in soapta.

Intr-un colt, am vazut o tigara super-light stinsa in scrumiera. Am crezut ca noi vom canta acoperind un cor de voci de oameni infierbantati, inghiortaind haloi gretzos si aratandu-ne cu degetul, cum patiseram intr-un an, de Craciun, la o discoteca din Bucuresti, Calise pre numele sau.

Am intrat la incalzire, intr-o sala de trecere de langa locul unde urma sa cantam (foto 4), cu o acustica putin aberanta, dar foarte calda in sunet, la capatul careia se afla spalatorul. Atunci mi-am schimbat convingerile.

Austriecii treceau, pe rand, spre locul cu pricina. Se opreau, incepeau sa zambeasca si isi vedeau de treaba. Apoi au revenit in grupuri mici, cu aparate foto, si au inceput sa ne pozeze sistematic.

Cand am intrat in sala au inceput sa aplaude sustinut, de mi s-a zbarlit pielea pe mine. Vorbisera intre ei. Am ajuns pe scena si m-am uitat in sala.

Nimeni nu mai manca, de unde cu cinci minute inainte toata lumea-ngurgita de zor, se vanzolea si vorbea destul de tare. Ulterior, am aflat ca, in timpul "Doinei", pe care am cantat-o in cadrul recitalului, seful organizarii din partea Grawe ordonase cateringului sa inceteze orice activitate, ca sa nu ne deranjeze.

Din anumite puncte de vedere, a fost un concert absolut formidabil. In primul rand, ce m-am simtit eu capabil sa transmit acelei sali a fost la cote maxime, de cand cant in Corul Sound.

In al doilea rand, voltii pozitivi pe care i-am simtit venind din sala au fost de o calitate nemaipomenita, cum am simtit rareori.

M-am hranit cu ei cat pentru zece ani de viata. In randul al treilea, o doamna se legana, in ritmul cantului nostru. O alta plangea, chiar daca nu intelegea o iota din limba romana.

Nu pot sa spun ca am cantat perfect, defapt a canta perfect intr-un astfel de concert, cu o sala care sare in picioare dupa fiecare piesa si striga: "Bravo!", ca la Tosca de Puccini, este aproape imposibil.

Pot spune insa ca a fost cel mai cathartic concert pe care l-am avut vreodata cu Sound. Unul pe care Voicu l-a categorisit ulterior, cand l-am intrebat ce crede despre evolutia noastra, ca fiind de nota 8.

Atentie, la Voicu Popescu (foto 6) nota 8 inseamna foarte-foarte mult, pentru ca este genul de om care iti zambeste, "iti face mai-mai", dar este extrem de pretentios.

Aceasta a fost prima noastra prezenta corala in Graz, de care o sa-mi aduc aminte intotdeauna cu mare placere.
(va urma)

UMANITAR: Sprijin pentru un bolnav de cancer

Asa cum se poate vedea aici, cineva are nevoie urgenta de bani pentru o operatie extrem de dificila. De obicei nu postez astfel de anunturi umane, care abunda, dar, in acest caz, am fost rugat de Daniel Todoran, prietenul meu, sa o fac, pentru ca are pe cineva in familie care nevoie de un ajutor financiar consistent.

Vreau sa adaug un singur lucru in aceasta postare, pe acest subiect trist: unul dintre lucrurile care ma obsedeaza si ma marcheaza - iar asta se vede mai curand in scrierile mele - se exprima simplu prin patru cuvinte: "Ce e viata omului?".

Ce este viata omului, Dumnezeule? (Nu stiu nici macar ce tag-uri sa pun la o asemenea postare) Un om se naste, traieste, viseaza, are aspiratii, iubeste, se chinuie, asuda, cladeste, sufera, apoi vine aceasta porcarie indescriptibila, despre care am mai vorbit, si atunci cand a fost vorba despre cazul Ancai Parghel, si anuleaza tot.

Cu ce drept anuleaza totul aceasta boala? De ce sa distruga spiritul unei fiinte umane, indiferent daca aceasta creeaza munti de spiritualitate sau daca este vorba, pur si simplu, despre un om obisnuit, care isi traieste viata normal si atat?

Nu stiu, probabil ca nu am sa stiu niciodata si cu atat mai putin sa inteleg...

SOUND la Olimpiada de la Graz: Aur la 'Coruri de camera mixte' si Argint la 'Folclor'!

Grupul Coral Sound s-a intors de la a cincea Olimpiada Corala Universala, de la Graz, din Austria, cu o medalie de aur si una de argint, dupa ce a fost la mai putin de un punct distanta de a reusi performanta sa ia doua medalii de aur.

Reusita corului nostru este cu atat mai meritorie, cu cat la Categoria a saptea, 'Coruri de camera mixte', a avut 42 de coruri-concurente, iar la Categoria a 27-a, 'Folclor (n.n.: coral)' a avut 52 de formatii corale.

Punctarea corurilor s-a facut in felul urmator, la fiecare categorie in parte: corurilor care au primit de la 80 de puncte in sus li s-a decernat medalia de aur, iar la fiecare categorie formatia care a obtinut cel mai mare punctaj a fost numita 'World Choir Gold Champion".

Formatiilor care au primit de la 70 de puncte inclusiv la 80 de puncte exclusiv li s-a decernat medalia de argint, iar celor care au fost cotate cu 60 de puncte inclusiv, pana la 70 de puncte exclusiv, li s-a decernat medalia de bronz.

Corul Sound din Romania, care a avut cea mai buna clasare dintre toate formatiile corale romanesti prezente, a obtinut medalia de aur la 'Coruri mixte de camera' si medalia de argint la 'Folclor'.

Multumiri, multumiri, foarte multe multumiri...

Multumiri celor care au scris in comentarii pe blogul meu in aceste zile. Am citit asta-noapte tarziu, dupa ce am ajuns acasa, absolut toate comentariile si mi-au placut foarte mult.

Va multumesc de asemenea, Orpheus, Sergio, Rica si Maria H pentru sustinerea continua a prezentei noastre la Graz si pentru faptul ca ati fost primii care ati anuntat victoriile noastre in Austria, pe 20 iulie, putin dupa miezul noptii, prin Sergio.

A fost un gest deosebit de frumos, care m-a bucurat, pentru care va multumesc! Voi reveni cu amanunte asupra prezentei noastre la Graz, la Olimpiada, intr-o postare ulterioara, iar diseara voi imbogati aceasta postare.

DINAMITA MUZICALA: Blocco Mentale, "Impresioni" (GISP)

Blocco Mentale este categorisita de catre site-ul de specialitate ItalianProg despre "o formatie minora din Viterbo". Dupa parerea mea, aceasta asertiune este complet gresita. Blocco Mentale este una dintre acele mari trupe efemere italiene, care au scos un album, apoi s-au desfiintat.

Ascultam cea mai completa piesa de pe acest album superb, care, dupa parerea mea, este una dintre perlele muzicii progresive. "Impresioni" incepe in nota FolkProg, apoi continua in ProgRock, ajunge, in punctul culminant, pe o formidabila dezvoltare JazzProg, apoi, la deznodamant, revine la FolkProg.

In tot acest timp, tema solo-voce este firul rosu director al unei lucrari unitare deosebit de profunde. Tema solo-voce este superba, iar vocile acestor baieti, pe aceasta piesa si pe toate celelalte piese de pe LP, suna, dupa gusturile mele, absolut rapitor.

A really Great Italian Symphonic Progressive!

DINAMITA MUZICALA: Apoteosi, "Embrion" (GISP)

Formata in oraselul Palmi din Calabria, in sudul Italiei, Apoteosi a fost una dintre trupele din familia GISP (Great Italian Symphonic Progressive), pe care site-ul ItalianProg o numeste minora, care a lansat un singur album, apoi a disparut.

Grupul a fost constituit pe nucleul format din cei trei frati Silvana, Massimo si Federico Idà, iar muzica lor se baza in foarte mare masura pe keyboards, la care canta Massimo, pe atunci, la inceputurile trupei, in varsta de doar 14 ani, ca si pe vocea Silvanei, una care nu ma da pe spate, dar care este potrivita pentru partitura pe care trebuie sa o interpreteze.

LP-ul "Apoteosi" a fost lansat de o casa de discuri locala minora, Said, in anul 1975, care nu a reusit sa scoata decat un mic numar de discuri de vinil, acum foarte greu de gasit. Desi membrii trupei erau foarte tineri, grupul cantase impreuna de foarte multa vreme. Apoteosi avea un sound foarte bun, amintind de unele trupei britanice, ca Julian's Treatment, totusi ramanand cu touch-ul tipic GISP.

Albumul este extrem de frumos, include opt piese, iar prima parte este practic o suita lunga, formata din mai multe piese fara pauza, care formeaza un corp programatic muzical, asa cum imi place mie mult. Din acest corpus, am placerea sa ofer azi prima sectiune, numita "Embrion".

DINAMITA MUZICALA: The Nice, "Dawn"

The Nice a fost trupa lui Keith Emerson, inainte sa fondeze marele supergrup Emerson, Lake & Palmer. La acest pianist talentat, un tip creatic care a pus la punct o intreaga mitologie muzicala moderna, se vad clar sursel de influenta.

Keith Emerson, pianist cu studii clasice aprofundate, a facut parte din grupa concurentilor la Sectia pian a Concursului International “George Enescu” de la Bucuresti, din 1961. Pe de alta parte, interviurile sale vadesc faptul ca facea intentionat.

Combinatia de muzica preclasica si clasica, blues-jazz si rock pe care a pus-o la punct este experimentata in toate felurile posibile in cele cinci albume superbe ale trupei sale, The Nice. Primul dintre aceste albume este "Thoughts of Emerlist Dawjack", adica gandurile unui tip, numit Emerlist, care-si rememoreaza tineretea.

Ce e tineretea? Cine sunt eu? De unde vin? Ce fac? Ce insemn eu? - sunt intrebarile pe care si le pune personajul lui Emerson.

DINAMITA MUZICALA: Alphataurus, "Croma" (GISP)

Din ciclul numit de mine 'Great Italian Symphonic Prog' - acel grup de formatii italiene de progresiv simfonic care canta cam acelasi lucru minunat, de parca ar fi vorba de o singura mare trupa - va ofer astazi tragica si obsesiva "Croma" a trupei Alphataurus.

Alphataurus a scos un album, care poarta numele formatiei. Este una dintre multele trupe italiene "one shot band", care insa impresioneaza prin calitatea muzicii facute. Lansarea acestuia album a avut loc in anul de gratie 1973, care, dupa socotelile mele, este unul dintre cele mai faste momente din istoria muzicii rock a secolului XX.

Luati o hartie si un creion si faceti o lista cu toate marile LP-uri lansate in acest an extraordinar. Daca nu o veti face, pana la urma o voi face eu. Dupa ce au scris un material muzical extrem de amplu si sofisticat, li s-a cerut sa dea un anumit minutaj pentru LP, si astfel a rezultat acest album.

"Resturile" sale au fost grupate in albumul "Dietro L'Uragano", lansat tot in anul 1973, care este efectiv construit pe exact acelasi gen de muzica si, in mod evident, pe teme muzicale surate cu acelea din marele album "Alphataurus", lipsite insa de unitate, de coerenta logica.

Daca la "Alphataurus" ProgArchives pretaluieste "excellent adition to any progressive rock collection", la "Dietro..." scrie "good, but not essential" pentru un motiv simplu: primul are un 'fir rosu', o idee directoare, care il face foarte mare, al doilea nu.

DINAMITA MUZICALA: Quella Vecchia Locanda, "Il Tempo Della Gioia" (GISP)

Quella Vecchia locanda este o alta mare formatie din grupul de trupe italiene de symphonic progressive, pe care eu le categorisesc in seria Great Italian Symphonic Progressive (GISP). Aceeasi abordare simfonica a rock-ului, de parca ai de-a face cu muzica de film.

Au scos doua albume minunate, unul omonim numelui trupei, iar celalalt purtand numele piesei prezentate in embeder, care este cea mai complexa si profunda de pe album. Va las sa degustati frumusetile muzicale ale acestei trupe, pentru ca al doilea album QVL este disponibil in embeder.

As vrea sa explic insa si altfel aceasta explozie de muzica foarte buna, care este o sinteza de clasic si modern, la aceste formatii italiene.

Cam acelasi mod de abordare artistica, dar pe alte planuri, se intalneste la acest neam zbuciumat, de prin anii '30 si pana in prezent, dincolo de mizeriile comerciale pe care le vedem noi, in diferite arte.

Inainte ca Andre Breton sa publice in Franta "Manifestul suprarealismului", futuristii italieni cereau bombardarea academiilor si inundarea muzeelor.

O data cu aparitia acestei muzici senzationale, in Italia aparea o pleiada intreaga de mari regizori, ca Vittorio de Sica, Dino Risi, Pier Paolo Pasolini, Federico Fellini (foto 1), Bernardo Bertolucci, Paolo si Vittorio Taviani, Franco Zefirelli sau Michelangelo Antonioni.

Tot in Italia exploda o generatie extraordinara de scriitori, ca Alberto Moravia, Mario Soldati, Salvatore Quasimodo (foto), Leonardo Sciascia, Umberto Eco, Edoardo Sanguinetti, Hugo Pratt sau Giorgio Bassani.

Aceste medii culturale comunicau intre ele si faptul se vede clar in felul in care evolueaza filoanele creatoare din diferite arte italiene.

Eu cred ca astfel trebuie inteleasa extraordinara muzica progresiva italiana, nu pur si simplu ca un fenomen muzical, ci ca unul mai amplu, cultural.

DINAMITAMUZICALA: Deaf, "Run You Of The Hill"

Deaf a fost formatie germana extrem de interesanta, mai ales prin curentul in curs de formare din care facea parte, la sfarsitul anilor '60: krautrock, versiunea nemteasca de symphonic progressive.

Dar la ei, la germani, sunt ceturi, e mister, e Walhalla, e Odin, e mitologie, ce mai, iar muzica aceasta e pe potriva, adica porneste, in anii '60, de la un cumul de blues, rock si electronic si se indreapta, de exemplu, spre extremele ElectricProg-ului cantat de Tangerine Dream si Klaus Schultze.

Daca este vorba despre krautrock, nu putem sa uitam nici Popol Vuh, ni Amon Duul I si II, sau Kraftwerk. Aici, in trupa Deaf, avem niste muzicieni extrem de talentati, care isi construiesc muzica sub trei influente, pe un album, Alpha, extrem de rar si pretios: muzica preclasica, rock-ul si blues-ul.

Confluenta aceasta, mixata cu o mare apetenta pentru muzica indiana - fapt usor de observat si la marile trupe de krautrock, de exemplu Amon Duul a fost un cerc de intelectuali, care au gandit o intreaga filosofie, este cea mai vizibila in lucrarea de mari dimensiuni Alpha, care da numele LP-ului.

Recunosc, am postat embederul la "Run You Of The Hill" pe post de carlig muzical, pentru ca aceia care vor sa sculte profunzimi muzicale sa mearga mai departe, pe cursul dat de capatul embederului, ascultand si restul acestui album minunat, a carui fata B este complet monopolizata de lunga lucrare Alpha, deosebit de profunda si complexa, chiar daca, in unele momente, ea mai si treneaza.

PLATINA MUZICALA: Corul SOUND, "Steal Away" (Moses Hogan)

Aceasta este una dintre cele doua platine muzicale, inregistrate de noi in Studioul "Alfred Alessandrescu" din Casa Radio, impreuna cu altista Sidonia Nica, fosta membra a Grupului SONG. "Steal Away" este un mare spiritual, aici in aranjamentul coral al muzicianului american Moses Hogan.

Acum, aceasta inregistrare superba a fost numai un pretext, ca sa introduc adevaratul lucru important pe care vreau sa il scriu aici.

Mergem la Olimpiada Corala Universala de la Graz

Luni dimineata plecam la Graz, in Austria, unde vom participa la a cincea olimpiada corala universala, care anul acesta are loc la Graz.

La aceasta editie, Romania participa cu sase formatii: Carmina Tenera, din Bucuresti; Consonance, din Bucuresti; Corala Memorial, din Timisoara; Corul de Copii Junior VIP, din Cluj-Napoca; Vlastarele Orastiei, din Orastie si noi, Corul SOUND din Bucuresti.

Olimpiada de la Graz este o desfasurare impresionanta de forte, la care participa 441 de formatii corale din intreaga lume, in 600 de reprezentatii corale, jurizate de 71 de muzicieni. In Graz si imprejurimile acestui oras au loc peste 1.000 de concerte. Concursul se desfasoara pe 28 de sectiuni distincte.

Corul SOUND (foto 1 - SOUND la Festivalul International Coral de la Slygo, din Irlanda) participa la doua dintre acestea: 'Folclor A Capella' si 'Coruri de Camera'. Dincolo de participarea la concursul in sine, pentru noi aceasta prezenta in Graz este un prilej sa deschidem ochii pe universuri muzicale corale extraordinar de variate, care ne ajuta in devenirea noastra spirituala.

Dirijorul corului nostru este Voicu Popescu (foto 2), despre care imi face placere sa vorbesc din nou, asa cum am facut-o si in precedenta mea postare despre SOUND. Voicu este un fost tenor in Corul Madrigal, care apoi a devenit dirijorul secund al Corului de Copii al Radiodifuziunii.

Apoi, Popescu a devenit dirijorul plin al acestui cor, asa cum mai este si acum. Cu Voicu am inceput constructia acestui cor in urma cu 14 sau 15 ani, cand inca nici nu stiam exact cum se va numi formatia. Este genul de argint viu care dinamizeaza tot in jurul sau si repetitiile cu el sunt o adevarata placere, o lectie de spirit si de muzica.

DINAMITA MUZICALA: Brainbox, "Sea Of Delight"

Brainbox este una dintre cele mai ciudate formatii pe care le-am ascultat. A avut un solist vocal olandez de origine poloneza, Kazmierz Lux, cu o voce de cantaret de blues, in vana lui Rory Galagher. Inima trupei a fost creativul Jan Akermann, mult mai bine cunoscut pentru prezenta in longeviva formatie de symphonic progressive olandeza Focus. Cand s-a desfiintat si Focus, Jan Akermann a continuat sa mizeze pe acelasi gen de rock progresiv, cu Jan Akermann Band.

De mare senzatie este concertul Bach Rock, o fuziune Focus - Jethro Tull, in care apar deopotriva si Jan Akkerman, si Ian Anderson, si o pleiada intreaga de instrumentisti care au cantat, de-a lungul timpului, cu acestia.

Brainbox mixeaza maiastru elementele de Chicago Blues cu cele de prog simfonic, iar piesa cea mai completa este aceasta Sea of Delight, care are 20 de minute si este disponibila pe YouTube in doua parti. Am postat embederul de la prima parte, apoi trebuie mers la alternate songs si cautata si ascultata neaparat partea a doua.

Un cuvant aparte pentru tobarul de mare clasa Pierre van der Linden, care a mai cantat cu Jan Akermann si a mai facut parte din trupele Trace si Ekseption, dar care este celebru prin faptul ca a fost tobarul lui Akermann in Focus.

DINAMITA MUZICALA: King Crimson, "In The Court Of The Crimson King"

King Crimson este unul dintre putinele grupuri de psychedelic progressive rock care a reusit sa atinga o universalitate covarsitoare, prin muzica extrem de profunda pe care a creat-o de-a lungul timpului.

Gurul grupului si, practic, cel care si-a legat numele si intreaga viata de King Crimson este Robert Fripp, considerat de criticii de gen unul dintre cei mai mari compozitori ai secolului XX. Stiu ca aceia care vin dinspre muzica preclasica si clasica vor avea o retinere mare cand vor vedea aceste randuri scrise.

Cand am auzit prima data acest lucru, am strambat din nas, convins ca acei muzicologi exagereaza. Acum, dupa ce am ascultat cel putin cele sapte albume dintre 1969 si 1974, incepand cu "In The Court Of The Crimson King" si terminand cu "Red", pot sa spun ca acela care afirma ca Fripp este un mare muzician, unul dintre cei mai mari, stie ce spune.

Ascultam primul mare hit al lui King Crimson, din anul 1969, cu un recital formidabil de voce adevarata, dat de marele vocalist John Wetton (chitara bas, voce), care, dupa parerea mea, este una dintre marile voci ale rockului.

King Crimson este una dintre marile formatii de rock progresiv care a reusit sa ramana, de-a lungul timpului si pana in ziua de azi, o formatie de cult, si nu sa decada intr-o formatie de mase, cum s-a intamplat cu Fleetwood Mac, dupa plecarea lui Peter Green, sau cu Genesis, dupa plecarea lui Peter Gabriel.

Sa insist putin pe Mister John Wetton. Incercati, daca doriti si aveti cum, sa cantati acolo unde canta acest mare gurist. Veti avea surpriza sa constatati ca este foarte sus si ca vocea dumneavoastra (ma refer la ascultatorii de sex masculin) are foarte multe frecvente inalte si deloc basi.

Farmecul si unicitatea vocii lui Wetton este in cantitatea extraordinar de mare de basi pe care ii are vocea sa, acolo sus. Eu cred ca, chiar daca urmatorul mare vocalist al lui King Crimson a fost Greg Lake, ulterior solist vocal al unui alt supergrup, Emerson, Lake & Palmer, Wetton ramane patentul vocal inconfundabil al acestui grup.

PORT ILEGAL DE LIMBA ROMANA: "Limba noastra, nu-i comoara"

Dupa cum se observa, este ora 23.10, vineri seara, pe un post de televiziune, unde se discuta, salvatoare idee, despre cam cat de stalcita a ajuns limba noastra romana, inclusiv de catre un secretar de stat, Liliana Preoteasa, profesor cu definitivatul luat, dar si de catre insusi ministrul Educatiei, despre care am spus de la bun inceput, de cand a fost numit, ca va fi un incompetent, si care ar trebui sa-si dea demisia din functie, numai pentru felul agramat cum s-a exprimat pe sticla, dar nu doar pentru aceasta.

Nebunia este ca ma uit in ecran, si ce-mi vad ochii? Virgula intre subiect si predicat. Tip, strig, urlu, plang si rad simultan, concomitent si in acelasi timp, ca sa ma exprim pleonastmatic, dar nu uit sa fac o poza pentru blog. In seara asta sunt sangeros. Imi pare rau, dar nu se mai poate. Am si eu limitele mele de suportabilitate.

Trece timpul (ca nebunul), iar putin mai tarziu, dupa o disparitie de vreo 15 minute, timp in care probabil ca au sunat telefoanele, bai, sunteti nebuni, discutam despre ultragierea gramaticii limbii romane, si chiar noi o dam pe post?, reapare, la 23.30, aceeasi colitza, ca eu asa le spun la astea:

Dumnezeu sa ne ierte, ca nu stiu ce se va petrece in ziua in care vom uita chiar de tot lumina limbii propriului nostru popor. Vom disparea ca natie, cred.

DINAMITA MUZICALA: Florin Chilian, "Dorm / Sa nu preacurvesti"

DINAMITA MUZICALA: Anca Parghel, "A Foggy Day" (George & Ira Gershwin)

"A Foggy Day" a fost scrisa in anul 1937 de George si Ira Gershwin si interpretata pentru prima data in acelasi an, de catre Fred Astaire, intr-un music-hall. Nu stiu cand a interpretat Anca Parghel pentru prima data aceasta piesa nemuritoare, din categoria timeless jazz, dar stiu cand am auzit-o prima data pe Anca Parghel cantand.

La Galati, in caminul studentesc, pusa tare, la maximum, de un coleg, iar rezultatul a fost ca am incremenit efectiv, am intepenit. In primul moment, m-am intrebat ce mare cantareata americana de jazz este cea care poate canta astfel (facea un scat in limba ei preferata, sparga).

Apoi am batut in usa colegului, Cezar Oana pre numele sau, devenit apoi, dupa Rivulutie, om de radio si broadcaster impatimit de Anca Parghel, si l-am intrebat asa: "Cine e? Ca nu e nici Billy Holiday, nici Ella Fitzgerald".

Cezar mi-a raspuns: "Se numeste Anca Parghel si este din Suceava. Privighetoare. Hai sa mai asculti", si m-a invitat la el in camera. Evident, ne-am lungit si am navigat la un moment dat si dincolo de universul parghelian inregistrat pe atunci.

Am avut placerea sa o vad manifestandu-se artistic pe Anca Parghel doi ani mai tarziu, la prima sau a doua editie "Danubium Jazz", intr-un jam session de noapte (in urma caruia am dat cu chiulul de la cursuri, ha-he-hi-ho-hu), in care a cantat in toate formulele posibile.

Cu Johnny Raducanu, Decebal Badila, Mircea Tiberian, Eugen Gondi, Dan Mandrila, Garbis Dedeian, Nicky Simion, Harry Tavitian, Corneliu Stroe si, tin minte bine, un saxofonist gras si blond, rus, literalmente extraordinar, al carui nume imi scapa.

Femeia aceasta facea si face exact ce doreste din vocea sa fenomenala. Am auzit-o facand ca trenul, ca barza, ca masina de scris, ca balerina pe poante, ca un copil mic, dar mai ales ca o mare cantareata de jazz.

Dupa cum stim, are o problema. Fosta boala a secolului XX, actualmente boala inceputului de secol XXI. Cancer. O porcarie. Metastaza la ficat. O mizerie de boala. Cancer ovarian. O boala care aproape ca nu iarta niciodata. O bestie hidoasa care nenoroceste oamenii, o bruta criminala care stalceste trupurile, pana le face sa-si piarda suflarea.

Toţi cei care vor să facă o donaţie pentru Anca Parghel, care in aceste zile se lupta sa-i supravietuiasca acestei bestii nenorocite, pot suna la cele două numere Romtelecom cu suprataxă, apelabile din reţeaua fixă: 0900900120, pentru 5 euro şi 0900900125, pentru 10 euro.

Donaţii se pot face şi la numărul scurt 1483, cu tarif de 3 euro/minut, apelabil din toate reţelele mobile, din aceasta tara minunata, plina de filotimi, care se simt numai cand stiu ca vor fi votati. Aceste numere vor fi valabile în data de 10.07.2008, până la ora 24:00.

Alo, domnu' Gigi Becali, Casuneanu, Tiriac, Patriciu, Columbeanu-fiul si toti cei ca dumneavoastra, sunteti la capatul firului? Raspundeti la telefonul cel de 2.000 de euro, cu laptop, prajitor de paine si masina de barbierit? Ia ganditi-va asa (de exemplu, domnule Becali):

"Ce conteaza pentru mine banii astia? La Rast am aruncat pe fereastra mai multi, si degeaba, ca nu m-au votat. Femeia asta oricum nu ma voteaza niciodata, n-o cunosc, dar canta de rupe, asa zice lumea, chiar daca eu nu inteleg mare lucru. Ce-ar fi sa pierd eu niste bani azi, vreo 200.000 de euro?"

Toţi cei care vor să facă o donaţie pot suna la cele două numere Romtelecom cu suprataxă, apelabile din reţeaua fixă: 0900900120, pentru 5 euro şi 0900900125, pentru 10 euro. Donaţii se pot face şi la numărul scurt 1483, cu tarif de 3 euro/minut, apelabil din reţelele mobile. Aceste numere vor fi valabile în data de 10.07.2008, până la ora 24:00.

Efervescenta investitionala in retail si imobiliare

Anul acesta, constatam aparitia unei adevarate febre investitionale in doua domenii: retailul integrat si imobiliarele. In ambele domenii se arunca sume care pentru Romania sunt spectaculoase, dar fata de nivelul investitiilor analoge din Occident sunt mici. Sa analizam cauzele acestor evolutii.
Citeste analiza pe Biz365

Securitatea, vinovata de mortii de la Timisoara din decembrie 1989

Asa cum anunta site-ul site-ul Realitatea TV, Inalta Curte de Casatie si Justitie a desecretizat dosarul Revolutiei.

Din document reiese că trupe ale Securităţii, Miliţiei şi Unităţii Speciale de Luptă Antiterorism (USLA) s-au infiltrat printre militari. Aceşti militari sub acoperire ar fi tras asupra manifestanţilor, in special în momentele în care armata trăgea focuri de avertizare.

Prezenţa acestor forţe, specializate în acţiuni represive, apare şi în declaraţiile unor locotenenţi, care spun că printre militari s-au strecurat persoane necunoscute, dar în uniformă, care aveau lanterne foarte puternice, cu care luminau balcoanele blocurilor, după care trăgeau asupra lor.
De asemenea, pe parcursul jurnalului de luptă apar informaţii despre persoane rămase încă neidentificate, care trăgeau asupra militarilor. In acea perioadă, zeci de soldaţi au fost ucişi sau răniţi.

În documente se menţionează că armata nu a atacat niciodată mulţimea, iar ordinele primite se refereau doar la apărarea obiectivelor. In acest timp, o multime de romani au ajuns ca aceia care se vad in poza de mai sus...

Aceste informatii sunt cat se poate de coerente cu ceea ce au sustinut cei care s-au aflat in opozitie cu fortele represive si antinationale, pana in acest moment. Aceste elemente ale Securitatii au fost in permanenta la originea celor mai importante rele prin care am trecut in toti acesti ani.

De fiecare data cand o manifestatie impotriva FSN si a regimului sau perestroikist degenera violent, vinovate erau elementele huliganice, cu care manifestantii erau infiltrati de catre Securitate.

Mitingul maraton din piata Universitatii a fost in permanenta atacat si subminat dinafara si dinauntru, din presa si din mediul politic de catre oamenii Securitatii.

Mineriadele au fost puse la punct prin instigarea minerilor de catre oamenii Securitatii - indiferent cum ii spunem, SRI sau altfel, dintre care mai cunoscut este Camarasescu.

Fata bisericeasca aflata la originea medierii dintre putere si mineri, la Manastirea Cozia, in anul 1999, era banuita de a fi ofiter acoperit.

Insusi fostul patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, ca si actualul, a fost, respectiv este banuit de acest lucru. Despre o serie de mari afaceri dezvoltate de mari business-man-i romani se spune ca au la orgine banii lui Ceausescu si retelele vechii Securitati.

Lucrurile se leaga. Problema este ca, atunci cand puzzle-ul in care a fost desfacuta poza exacta a ceea ce s-a intamplat si se intampla va fi complet si corect aranjat, va fi prea tarziu.

Este ca si cum ai emite obligatiuni false, cu termen de maturitate de 49 de ani, despre care nu stie nimeni aproape nimic, pentru ca sunt pierdute intr-un portofoliu enorm, si pentru care emisie, la momentul la care vor ajunge la maturitate si vor fi descoperite, nu mai ai cum sa platesti, pentru ca vei avea 102 ani si cateva zile.

Daca vor mai face umbra si rusine atunci pamantului. La fel, si acesti escroci care intoxica politica au emis niste obligatiuni fara acoperire in numele natiunii romane, improprietarindu-se cu titlurile de valoare cele mai de pret ale acestei tari, iar la momentul cand se va descoperi ce au facut vor fi prea batrani pentru a plati pentru faptele lor.

Daca fapta nu se va fi prescris. Si daca vor mai fi in viata.

DINAMITA MUZICALA: Latte e Miele, "Papillon"

Intre anii 1972 si 1975, in Italia a existat, intr-o prima formula, un grup de Great Italian Symphonic Progressive (GISP) - acea subspecie de Italian Symphonic Prog, pe care o categorisesc eu ca avand cam acelasi comportament componistic la toate trupele care s-au perindat, dar asemanator si in modalitatea de folosire a instrumentelor, ca si in abordarea vocala, de catre solistii care au existat.

Din acest subcurent au aparut cateva mari formatii. Una mai exista si acum si si-a pastrat stilul neschimbat, cu o mica excursie in muzica disco: Premiata Forneria Marconi. Alte astfel de mari trupe au fost efemere. Au scos un album extraordinar, au incercat sa continue, apoi lipsa de succes comercial le-a facut sa se desfiinteze.

Am prezentat pe blogul meu pana acum inca doua astfel de trupe GISP extraordinare: Maxophone, cu albumul sau unic, purtand numele trupei; Alusa Fallax, cu albumul-poem "Intorno Alla Mia Cattiva Educazione".

Acum postez embederul corespunzator primei parti a lucrarii formidabile Papillon, scrisa si interpretata de trio-ul Latte e Miele, format din Oliviero Lacagnina (keyboards, voce), Marcelo Dellacasa (chitara, chitara bas, voce) si Alfio Vitanza (tobe, flaut, voce).

Dellacasa a format grupul in anul 1971, dupa ce colaborase cu o alta trupa de poveste, asupra careia vom insista ulterior si care, cu toate ca a facut altfel de ispravi, face parte tot din curentul GISP: I Giganti.

Sa trecem la muzica, pentru ca ea este cea mai importanta. Efectul de ciocan pe care il are aceasta lucrare formidabila, unica in felul sau in muzica progresiv-simfonica, este dat de folosirea metodei simplificate, care era in uzanta marilor clasici, de enuntare a unei teme-pilot, pe care apoi o iei si faci pe ea variatiuni.

Voi ramane toata viata mea un iubitor al Variatiunilor lui Johannes Brahms pe o tema de Haydn, op. 56a, care mi se pare o lectie si un reper in domeniul luarii unei teme si transformarii sale intr-o poveste universala.

Lacagnino, Dellacasa si Vitanza fac acelasi lucru cu o tema simpla, cantabila, pe care o enunta dupa o scurta introducere, in care-si anunta veleitatile progresive. In paralel, din libret apare ideea principala: aceea a papusii, ca si la Alusa Fallax.

O papusa, care este destinata sa fie facuta raspunzatoare pentru pacatele noastre, care plateste, apoi lumea continua sa se rostogoleasca in exact acelasi ritm. Atentie, embederul postat este numai la prima dintre cele trei parti ale lucrarii Papillon, care merita sa fie ascultata toata.

DINAMITA MUZICALA: Beatles, "Blackbird"

Vosganian si energia nucleara

Ministrul Economiei si Finantelor, Varujan Vosganian, spera ca in acest an sa inceapa operatiunile pentru construirea reactoarelor 3 si 4 de la Cernavoda si sa finalizeze negocierile cu cei sase investitori potentiali.

Potrivit datelor Ministerului Economiei si Finantelor (MEF), Nuclearelectrica si acesti sase investitori au avut o intalnire, in care li s-au prezentat noile conditii de construire a reactoarelor 3 si 4.

Dar ce legatura exista oare intre aceasta declaratie, din iulie, a ministrului Economiei si Finantelor si cea din 17 aprilie?

Singura posibila este acoperirea altor nereusite, care ar putea fi decontate electoral in aceasta toamna.

Citeste comentariul pe Biz365

BUSUIOC PESTE TOT. Din avatarurile conditiei de vedeta

Ca un lipitor de afise incompetent sau aflat in somn biologic a pus un astfel de afis, in care se anunta concertul tenorului Costel Busuioc, pe o toaleta ecologica, mai inteleg.

Ceea ce mi se pare insa culmea-culmilor este ca dedesubt un observator atent poate constata ca se afla un alt afis, care anunta un eveniment foarte important: Salonul International de Psihologie.

Oare ce legatura exista intre Costel Busuioc, toaleta ecologica, lipitorul de afise si psihologie?

Nico(leta Matei, nascuta Nita) si-a dat Bac-ul

Nico, alias Nicoleta Matei, nascuta Nicoleta Nita, si-a dat, in sfarsit, examenul de bacaluareat, la varsta de 38 de ani, anunta Can-Can.

Nico si-a terminat studiile la liceul particular "Sansa" din Ploiesti si si-a dat Bac-ul la Liceul Economic "Virgil Madgearu" din Bucuresti (acela din spatele statiei de troleibuz de la ASE).

Dragut este ce povestesc colegii de la Can-Can, ca Nico a venit mascata cu ochelari la examen, sa nu fie recunoscuta, si evident ca toti au stiut cine este.

Aceasta imi aduce aminte de un film crunt al lui Woody Allen, Take the Money and Run, in care parintii unui infractor american incompetent, Virgil Starkwell, accepta sa vorbeasca indelung despre fiul lor, despre copilaria sa zbuciumata, dar, de rusine, pentru a nu fi recunoscuti, apar amandoi pe sticla cu ochelari si cu mustati, convinsi ca sunt pe deplin consemnati si nimeni nu-i poate recunoaste.

Oricum, acum se poate spune ca Nico este un intelectual, pentru ca are bagajul minim teoretic de cunostinte, care ii poate folosi ca sa se ghideze in viata. Va urma, probabil, o facultate privata, numita "Bafta", apoi un MBA, dat la institutia privata de specialitate "Bulanul", respectata in intreaga lume, si avem o femeie de succes.

Revistele de specialitate, care urmaresc carierele oamenilor de acest gen, vor scrie despre ea, iar alte reviste de specialitate se vor inghesui sa-i faca pictoriale, mai ochiate sau mai de-ochiate sau mai putin de-ochiate sau cine stie.

DINAMITA MUZICALA: I New Trolls - Concerto Grosso no. 1, "Nella sala vuota"

Sfat: cel care a postat "Nella Sala vuota" a fost obligat sa desfaca aceasta sectiune in trei parti, care trebuie ascultate succesiv.

Asa cum am mai aratat, I New Trolls este unul dintre cele mai importante si originale grupuri de Italian Symphonic Prog (ISP). Au trecut prin nenumarate experiente muzicale. Dupa ce au inceput, in anii '60, ca trupa italiana de pop rock, au ajuns la formula de progresiv simfonic, din care face parte formidabila creatie Concerto Grosso 1.

A urmat o sciziune in doua grupuri: unul mai spre hard rock, Ibis, si acesta celebru, si altul, New Trolls Atomic System, care a continuat traditia ISP, lansand alte albume-perla: "Tempi Dispari", "Concerto Grosso no. 2", apoi adaptarea dupa Mussorgsky "Una notte sul Monte Calvo".

Dupa reunirea fiilor ratacitori care formasera Ibis, reformatul I New Trolls lanseaza "Concerto Grosso no. 3 'The Seven Seasons'". Parerea mea este ca no. 2 este cel mai slab, iar no. 3 se apropie cel mai mult de aceasta perla care este no. 1.

Am postat embederul la prima parte din ultima miscare a acestui concert, numita "Nella sala vuota". Daca ar fi sa glumesc, as spune ca este vorba despre cinci oameni furiosi ca s-au pierdut prin muzica simfonica atata timp, care acum revin la rock, spre vana lor caracteristica.

Daca este sa vorbesc serios, as spune ca sinteza intre muzica simfonica si hard rockul de tip Jimmi Hendrix (baietii acestia au fost mari admiratori ai geniului american) continua cu mare succes si in aceasta ultima portiune, intr-o imbinare maistra de stiluri pe care aproape nimeni in lume nu a mai reusit vreodata sa le contopeasca astfel.

Iar lucrul acesta fascineaza. Inca un cuvant. Eu cred ca muzica I New Trolls nu este din acel mare curent, pe care eu il numesc Great Italian Symphonic Prog (GISP). Trupe GISP vom mai asculta, dar I New Trolls sunt dincolo de GISP, prin originalitatea lor deosebita si tragismul muzicii lor extrem de frumoase.

Sufletul liberal framantat al domnului Tariceanu

In urma cu doua zile, Calin Popescu-Tariceanu a anuntat ca Guvernul nu va mari salariul minim pe economie de la 500 de lei 540 de lei, asa cum cerusera sindicatele. Suntem de acord si cu decizia Executivului, si cu justificarea acesteia.

Majorarea salariului minim la 540 de lei nu este oportuna in acest moment, si ar reprezenta o decizie iresponabila si contraproductiva, cu efecte inflationiste, a declarat premierul Calin Popescu-Tariceanu, dupa sedinta de guvern (de miercuri - n.n.).

El a facut un apel la sindicate, sa inteleaga ca politica salariala trebuie corelata cu indicatorii economici. Dar la inceputul anului, cum de a acceptat totusi marirea salariului minim? Atunci nu era pericol de inflatie?

Citeste comentariul pe Event365

Corul Sound, "Tourdion" (Anonimous, sec. al XV-lea)

PREMIERA MONDIALA: S-a lansat music-hall-ul "Mama Mia - The Movie"

Pe 2 iulie, adica exact cu o zi in urma, asa cum se poate constata, de exemplu, aici, s-a lansat in premiera mondiala music-hall-ul Mama Mia, bazat pe o coloana sonora formata din celebrele piese ale formatiei mele de suflet, ABBA.

Merita sa spun ca, in acest moment, site-ul ABBA are 148.212 membri din intreaga lume. Impresionant!

Asa cum se poate constata de pe afisul filmului, pe care l-am postat mai sus, in acest film joaca actori cunoscuti, ca Meryl Streep (care a mai jucat cel putin intr-un music-hall, cantecul de lebada al marelui regizor Robert Altman, A Prairie Home Companion), Pierce Brosnan, Colin Firth si Stellan Skarsgård.

Bun, o sa mai spun numai ca de-abia astept sa vad filmul si stiu ca exista un fel de manie a actorilor care se respecta azi, in Romania si aiurea in lume, care toti au o dorinta disperata sa cante, pentru care merita tot respectul.

Acum, daca tot am ajuns la ABBA, eu, care stiu de la aceasta trupa si piese absolut necunoscute, ca "Put On Your White Sombrero", care arde efectiv pana la axoni, direct la neuroni, voi pune unul dintre multele cantece ale acestei formatii minunate, care imi place dincolo de orice fel de cuvinte - "I Let The Music Speak":

Gheorghe Piperea: Avem doua taxe valabile pentru autovehicule

Avocatul Gheorghe Piperea, specializat in insolventa, societati comerciale, piata de capital, legislatie in domeniul sanatatii, dreptul transporturilor si dreptul bancar, sustine ca, de la 1 iulie, Romania are doua taxe pentru autovehicule, care sunt concomitent valabile: taxa auto de prima inmatriculare si taxa de poluare.

Event365: Exista voci care sustin ca in art. 4 din Codul Fiscal se stipuleaza ca modificarea acestuia se poate face, de regula, cu sase luni inainte de sfarsitul anului. Si intra in vigoare la inceputul anului viitor.

Pe de alta parte, la prevederile ordonantei privind noua taxa de poluare, se face o derogare de la art. 4, prin care se precizeaza ca taxa de poluare intra in vigoare de la 1 iulie.

Gheorghe Piperea: Ar fi putut sa scrie chestia aceasta, dar nu scrie.

Citeste interviul pe Event365

DINAMITA MUZICALA: Pink, "Dear Mr. President"

DINAMITA MUZICALA: Jam Session cu Jim Morrison, Jimmi Hendrix si Janis Joplin

Doamnelor si domnilor, trebuia sa ajung si aici. Cei trei din imagini, care canta, dandu-si ochii peste cap, sunt trei mari muzicieni, toti trei azi oale si ulcele, pentru ca, asa cum se vede, si-au trait viata scurt si dens.

Janis Joplin este muzicianul care a cantat prima piesa rap din istoria muzicii, "Mercedes Benz si, in afara de aceasta, intre doua doze, lucru cu care nu pot sa fiu de acord, a cantat foarte mult blues-rock de o calitate extraordinara.

Jimmi Hendrix este omul care a inventat desfacerea chitarii in bucatele din sunetele care ies din ea, in timp ce canti la ea. Un geniu, evident. Omul care a cantat notoriul Hey Joe, care a influentat covarsitor directia in care a mers muzica rock dupa moartea sa.

Sa spunem ca, la un moment dat, Jimmi se opreste din cantat piesa lui si spune: "I will stop this rubbish and voi canta o piesa mult mai buna, care ii apartine lui Jack Bruce".

Jim Morrison a trait in America, si el s-a drogat in dusmanie, ca si ceilalti doi, iar dupa ce a murit se odihneste prin Paris, prin zona alegorica Pere Lachaise.

Il ascultam cantand aici celebrul "The End".

Natura mea duala mi-a permis sa indragesc foarte mult muzica The Doors si, simultan, sa am, de la un moment al ascultarii acestor muzicieni, o senzatie de satiu de dark music, de parca as intra intr-un tub tot mai ingust, din care simt nevoia sa ies, ascultand altceva, care sa nu ma faca sa vad nori vinetii pe cer cand afara este soare.

De obicei, cand il indragesc pe Morrison si ascult muzica sa cu placere, o fac cu pasiune. Apoi, cand incepe sa abereze, ca in ultima parte a acestui clip, am aceasta senzatie de tub finit si muzica aceasta covarsitoare ma dezmembreaza moral, pur si simplu.

Atunci ma intorc la alte pagini muzicale, mai putin pesimiste, dupa care revin intotdeauna la The Doors. Ritmic. Rar.