luni, 5 ianuarie 2009
JURNALUL LU' BUDELU: Eu, vanzatorul de ziare si lantzocul lui Basescu
De cand s-au vazut astia din Guvern, SIE si SRI cu Baselu pe langa Peles, in uratania aia de Foisor, de era sa-si rupa toacele biata Andromaca, in cautarea propriei sale masini, Romania a inghetat toata, la propriu, dar mai ales la figurat, uitandu-se hipnotizata la un singur lucru: lantisorul de la gatul presedintelui Romaniei.
Azi dimineata, m-am dus la vanzatorul de ziare, sa-l intreb daca are vreo carte pentru mine. Nu, mi-a zis acesta, cu o privire conspirativa. Dar Jurnalul, ceva? Nu, s-a uitat la mine vanzatorul, privindu-ma speriat. Dar ceva, orice, aveti? l-am intrebat.
Omul s-a uitat speriat in stanga, si mai speriat in dreapta, apoi mi-a soptit la ureche, dupa ce mi-a facut semn sa ma apropii: Lantzocul lui Basescu! M-am uitat stramb la el si am replicat: Ce tot vorbesti, omule? Ce lantzoc?
Cum, nu stiti? Toata lumea vorbeste despre lantzocul domnului presedinte! M-am mai uitat putin stramb la el, intr-o doara, apoi mi-am vazut de drum. Pe alee, soc! Bordura d
e la trotuar era ornata cu lantzoace tip Basescu. Cum, de unde stiu ca erau tip Basescu? Pen' ca erau asa de groase, sigur cumparate de Basescu din vreun port, ca pe ele se vedea scris, pe fiecare in parte: "Si eu sunt lantzoc de-al lui Basescu!".
Am mers mai departe, punandu-mi castile pe urechi, ca sa ascult, pe drumul spre redactie, matinalul de pe Sport Total FM. Na, gaina: si realizatorul de aici tot despre lantzoiul lui Basescu vorbea!
Am intrat in parc, si ce sa vezi, ce sa crezi? Cu cine credeti ca ma intalnesc? Vreti sa va mai si spun? Stiti cum radea? Ha, ha, ha! Ce faci, ma! Mai tii minte cand m-ai luat la misto in conferinta de presa?
Nu se poate, era chiar Baselu'. Ce cautati in parc, domnule presedinte? Stiti ce mi-a raspuns? Imi caut lantul, cred ca mi l-au furat Victor Ciutacu si Valentin Stan si vor sa i-l dea cadou Corinei Dragotescu! Va vine sau nu sa credeti, am intarziat la birou, pentru ca am stat de vorba in Parcul National, pe aleea Belvedere, cu Traian Basescu, presedintele Romaniei. Cred ca a durat vreo jumatate de ora. Nu va spun ce-am discutat cu tipul, e secret de stat.
Era in blugi, adidasi, avea fesul acela pe cap, i se vedea dintele de paliac in gura si avea, ce oroare! un imens, gros, oribil lantzoc de aur la gat. Nici nu mai conteaza ce mi-a spus, ce i-am spus, ca, de revolta, nu am putut sa-l urmaresc.
Problema este ca acum, sub efectul hipnotic al rasului homeric al presedintelui, am niste apucaturi marlanesti. De exemplu, despre una mi-e foarte rusine sa vorbesc: port la gat un lant, ca Basescu. Lumea crede ca e de argint, dar nu, m-a asigurat soacra mea, e de platina!
Nu ma pot infrana sa nu il port la gat si ma intreb: oare cat va dura pana cand ma va lua la ochi vanzatorul de ziare, pentru ca am astfel de obiceiuri barbare?
Eurovision 2009: Tranca-Fleanca-Mere-Acre (continua)
Voi continua, in ordinea cronologica a postarii pe ESCVision, sa lansez fiecare cantec in parte, cu un mic comentariu. Concluzia mea de ordin general ramane aceeasi: piese foarte slabe, doar cateva trecand peste stacheta valorica de rigoare, si inca una destul de inclinata intr-o parte, cu multa indulgenta, ca sa poata sa sara si biata babatie de muzica usoara romaneasca.
Cats Love Dogs - Yes My Lord
Deja, atunci cand ti se termina cuvintele, nu mai stii cum sa spui acelasi lucru de mai multe ori in feluri diferite. Fetele sunt mai bune decat piesa, iar alte pisicute, care de-a lungul timpului au facut acelasi lucru, sunt mai bune decat fetele. Si, pe urma, daca cats love dogs, atunci dogs love what? Dead cats?
Romeo Zaharia - Someone like you
Romeo Zaharia forteaza putin limita de suportabilitate a limbii engleze. Nu are o voce aparte, ci mai curand banala, iar piesa este la fel ca vocea, nu imi spune mare lucru.
Radu Ille - Hai Lili, Hai LaLa
Tzaa! Asta de-acum da in penibil. Am mai spus-o si o repet. O voi repeta pana cand se aude: unul dintre esecurile muzicii romanesti, in acest caz al muzicii usoare romanesti, a fost si este incapacitatea cronica de a da nastere prelucrari dupa folclorul popular. Un contraexemplu notoriu, care arata, simplu si clar, ce poate sa faca scoala ruseasca de muzica, este in orice piesa a trupei basarabene "Zdob si Zdub".
Mai am si o intrebare: de ce este "Hai Lili" cu al doilea l mic, dar "Hai LaLa" cu al doilea L mare? Ce semnificatie secreta are?
CONFLICTUL DIN GAZA: Cinci copii ucisi, actiunea militara continua
Autoritatile israeliene i-au rugat pe cetatenii de rand din Fasia Gaza sa stea in case, de preferinta in pivnite, pentru ca nu li se va intampla nimic. Scopul declarat al Tzahalului este distrugerea Hamas.
Sunt peste 400 de tinte militare Hamas vizate de armata Statului Evreu in Fasie. Probabil ca de mult timp Mossadul a alcatuit liste nominale cu militantii Hamas din Gasia Gaza, iar acestia acum sunt vanati.
O vanatoare feroce si justificata. Acesti oameni sunt teroristi. Dar o vanatoare care da chix-uri, pentru ca loviturile Israelului, cu pretentii chirurgicale, dau gres, asa cum este normal. Cel putin cinci copii palestinieni au fost ucisi pana acum.
Cuvantul terorist s-a banalizat insa, asa ca vom explica exact care este sensul sau. Retelele teroriste Hamas, ca si cele Hezbollah din Liban, au fost constituite de zeci de ani cu ajutorul regimului ayatolahilor de la Teheran. Initial, Hamas s-a format si a actionat din sudul Libanului, cu stipendii puternice iraniene.
In timp insa, pe masura ce Hezbollahul devenea tot mai puternic si Autoritatea Palestiniana se fixa, ca establishment, in Fasia Gaza, militantii Hamas s-au mutat in sud-vestul Israelului. Si Hamas, si H
ezbollah, asa cum arata Hala Jaber, au folosit predilect, ca metoda terorista, bombele umane.
Tanarul cu aparente normale, spalat, tuns, frizat, la volanul unui Mercedes alb, intrand in forta cu masina intr-un convoi militar israelian si detonandu-se pe sine, intru gloria lui Allah, a devenit un loc comun, tipic acestui gen de actiune de guerilla terorista. Efectul psihologic este extraordinar.
Evreii traiesc sub teroare, in timp ce adeptii fanatizati musulmani, educati ca idealul lor in viata este ca intr-o buna zi sa se duca si sa moara pentru gloria lui Allah, detonandu-se intr-un grup de autovehicule militare ale agresorilor evrei, se duc la moarte, pentru a deveni martiri ai poporului lor.
Ca sa intelegem ce se intampla in capul acestor oameni trebuie sa incercam, atat cat suntem capabili, sa-i intelegem. Ei sunt educati si cresc asteptand ziua in care vor muri, intr-un martiriu contra ocupantului evreu. Si in inca un martiriu, si inca unul, mereu.
Daca politicienii de la Ierusalim isi imagineaza ca vor reusi sa ii extermine, unul cate unul, pe militantii Hamas, in cateva zile, prin aceasta actiune concertata de comando, se inseala amarnic. Inseamna ca nu au inteles nimic din nici una dintre lectiile istoriei.
Nici macar ale propriei lor istorii tragice. Noaptea de Cristal, ori Noaptea sticlei sparte (în germană Kristallnacht, Reichskristallnacht, Reichspogromnacht sau Novemberpogromnacht) desemnează pogromul contra evreilor din Germania nazistă, inclusiv Austria (care la acea dată era înglobată în Reich) de la 9–13 noiembrie 1938.
Dupa acest eveniment, a urmat o perioada crunta pentru evreii din Germania, Austria si din aproape intreg teritoriul ocupat de Germania nazista. Hitler a incercat efectiv sa stearga de pe fata pamantului orice reprezentat al acestei confesiuni.
A reusit numai sa creeze unul dintre marile scandaluri ale istoriei si, corespunzator, sa scandalizeze mapamondul. Tzahalul lui Ehud Barak, pe care il stiam un tip echilibrat si extrem de destept, nu a asimilat aceasta lectie amara a istoriei.
Structura Guvernului 4. Agentiile din guvernul paralel
In anul 2006, am scris pentru Revista Bilant o analiza de circa 30.000 de semne, a carei sinteza e disponibila aici. Ma bazam pe datele oficiale primite de la institutiile guvernamentale, ca si pe declaratiile a 25 de surse audiate direct. Am dat sute de telefoane.
Am luat legatura, succesiv, de trei-patru ori cu peste 40 de agentii guvernamentale, pentru a obtine datele necesare edificarii studiului. A rezultat unul din cele trei articole cu care am fost nominalizat la premiile CRP. Pentru ca acest studiu este acum foarte actual, pe scheletul sau voi broda o mica analiza-excurs a structurii actualului Executiv, conform datelor publice.
Guvernul paralel,
cum i-am spus in analiza amintita, este format din agentiile direct subordonate premierului pe doua filiere: prin Cancelaria Primului Ministru sau prin Secretariatul General al Guvernului. Aici sunt peste 13.000 de salariati.
Bugetele cumulate de venituri si cheltuieli de la bugetul de stat pentru aceste agentii se ridicau, la momentul la care am scris materialul, la aproximativ 716 milioane de euro.
Logic ar fi ca aceste agentii sa treaca la diferite ministere, unde sa capete statut de directii ministeriale.
De exemplu, Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor ar trebui sa fie in Ministerul de Interne, Agentia Nationala pentru Resurse Minerale la Ministerul Economiei, iar Autoritatea Nationala Sanitar-Veterinara la Ministerul Agriculturii, s.a.m.d.
Fiecare dintre aceste agentii are propriul sau story, prin care a aju
ns in directa subordine a guvernului sau a premierului. De exemplu, Oficiul Roman pentru Adoptii a ajuns in subordinea Guvernului, in urma unui scandal de acum cativa ani asupra adoptiilor internationale, ca garantie a controlului direct al Executivului asupra Oficiului, astfel incat sa nu mai existe nici o umbra de indoiala asupra corectitudinii adoptiilor internationale. Asa mi-a spus chiar Teodora Bertzi, fosta sefa a institutiei, un om pe care il cunosc de multi ani si pentru a carui corectitudine mizez.
Exista o alta categorie de “agentii”, ca Institutul National de Statistica (INS) sau Autoritatea Nationala pentru Comunicatii (ANC), care, dupa parerea mea, nu au ce cauta in subordinea Guvernului din alte motive.
INS nu ar trebui sa fie in subordinea politicului, pentru ca statisticile oficiale ale statului roman nu ar trebui sa fie controlate politic. Informatiile date de statisticienii statului roman sunt de interes public si trebuie sa fie apolitice. ANC, la fel, ar trebui sa fie autoritate independenta, care sa se ocupe, fara nici un fel de influenta a politicului, de reglementarea domeniului comunicatiilor. Ca si ANRE in domeniul energiei.
Dar ce te faci cu ele, ca trebuie sa fie totusi sub control public? Eu cred ca, asemeni altor institutii, ar trebui sa fie independente, sub tutela parlamentara. Practic, ca sa ne intoarcem la "palaria" agentiilor din subordinea directa a guvernului, aceasta structura aberanta paralela, in care fiecare agentie se comporta ca un mic minister, o feuda a unui client sau altui prieten politic al cuiva din Guvern, trebuie desfiintata.









