© Toate materialele de pe acest blog sunt protejate de Legea Drepturilor de Autor si pot fi reproduse numai cu acordul explicit al autorului. Incalcarea drepturilor de proprietate intelectuala se pedepseste conform Codului Penal.

vineri, 2 ianuarie 2009

PLATINA MUZICALA: Ludwig van Beethoven, "Triplu concert pentru pian, vioara si violoncel" (Barenboim, Perlman, Yo Yo Ma)



Beethoven Triple Concerto - Perlman Barenboim Yoyoma
Vezi mai multe video din Muzica »

Il Maestro Barenboim sulla questione israelo-palestinese

Daniel Barenboim si chestiunea palestiniana

Marele dirijor si pianist argentinian evreu Daniel Barenboim a fost sotul lui Jacquelline du Pre, cea care a fost considerata, la timpul ei, cea mai talentata violoncelista din istorie.

Pentru a se putea casatori cu Daniel, Jaquelline s-a convertit la iudaism. Nunta celor s-a oficiat la Ierusalim in luna iunie a anului 1967, in timpul apogeului conflictului din Orientul Mijlociu.

Chiar in zilele premergatoare casatoriei, cei doi si-au riscat vietile, cantand in concerte pentru soldatii israelieni, in linia intai a frontului, „cu tunurile tancurilor bubuind imprejur”, asa cum avea sa rememoreze Jaquelline du Pre mai tarziu.

Atitudinea lui Barenboim cu privire la conflictul israeliano-palestinian a fost neasteptata. Iata cum citeaza titularul blogului Vioara din presa:

„Pentru multi, israelianul Daniel Barenboim este, fara doar si poate, un dirijor genial si cel mai important pianist al prezentului, dar Ierusalimul oficial nu-l agreeaza. Antipatia este reciproca.

Notoriul muzician evreu al contemporaneitatii nu e acasa in Israel, nu dirijeaza Filarmonica Israeliana, ci cele mai importante filarmonici din lume, iar in tara sa genialul pianist nu concerteaza la Ierusalim, ci la... Ramallah. Face acest lucru ostentativ, ca sa-i irite si mai tare pe evrei. Conflictul lui Daniel Barenboim cu Israelul dureaza oficial de cateva decenii.

Barenboim si-a exprimat adesea protestul ocuparii de catre armata israeliana a teritoriilor palestiniene si fata de politica antipalestiniana represiva. De curand, a concertat din nou la Ramallah, unde, dupa spectacol, a declarat:

"Nici un popor nu are dreptul sa cucereasca alte popoare. Palestinienii au dreptul la propriul lor stat independent. Acesta este mesajul prezentei mele la Ramallah"

[...]Atacurile lui Barenboim impotriva Tzahalului si a politicii isrealiene s-au inmultit in ultima vreme. Cu prilejul primirii Premiului Wolf (cel mai important premiu israelian pentru arta), Barenboim a spus, chiar in incinta Knessetului (Parlamentul israelian):

"Putem face abstractie de prapastia care s-a creat intre ceea ce a promis Declaratia de Independenta a statului Israel si ocupatia asupra unui popor strain? E oare cu putinta ca poporul evreu, a carui istorie e plina de suferinte si persecutii, sa traiasca indiferent la suferinta ce-o provoaca altui popor?".

El a fost imediat denuntat ca provocator, dar artistul a replicat: "Sunt mandru sa fiu un asemenea provocator". Toata aceasta atitudine s-a materializat foarte plastic in anul 1999, cand, impotriva oricarei sanse de reusita, formeaza o orchestra dintr-un numar egal de tineri muzicieni arabi si israelieni.

West-Eastern Divan Orchestra (prescurtat WED) este copilul spiritual al lui Daniel Barenboim si al prietenului sau palestinian, Edward Said. Ideea acestei orchestre este menita sa demonstreze ca prin muzica este posibil ca oamenii aflati in tabere opuse sa coexiste in pace.

Structura Guvernului 1. Sunt multe sau putine ministere?

In anul 2006, am scris pentru Revista Bilant o analiza de circa 30.000 de semne, a carei sinteza e disponibila aici. Ma bazam pe datele oficiale primite de la institutiile guvernamentale, ca si pe declaratiile a 25 de surse audiate direct.

Am dat sute de telefoane. Am luat legatura, succesiv, de trei-patru ori cu peste 40 de agentii guvernamentale, pentru a obtine datele necesare edificarii studiului. A rezultat unul din cele trei articole cu care am fost nominalizat la premiile CRP.

Pentru ca acest studiu este acum foarte actual, pe scheletul sau voi broda o mica analiza-excurs a structurii actualului Executiv, conform datelor publice.

Guvernul lui Tariceanu avea mai putine ministere decat Cabinetul Boc. Trebuie sa fim insa atenti la cateva smecherii.De exemplu, un minister era in realitate doua: Ministerul Economiei si Finantelor.

Niciodata functionarii acestor doua ministere, in afara de situatia de la varful lor politic, nu s-au comportat ca si cum faceau parte dintr-un singur minister, ci din doua. Unele dintre balbele lui Vosganian s-au datorat si acestui fapt.

Daca acum aceste ministere isi oficializeaza existenta de facto, seismul administrativ va fi, cred eu, minim.

Problema care se ridica, dincolo de chestiunea MEF, este: avem nevoie de mai multe sau mai putine ministere? Valentin Ionescu (foto), fost ministru al Privatizarii in a doua parte a anilor ’90, mi-a spus ca important nu este defapt cate ministere sunt, ci cum sunt organizate acestea.

Guvernul Marii Britanii este foarte amplu, si totusi extrem de eficient si bine pus la punct. La polul opus, spaniolul Jose Maria Aznar a avut un executiv extrem de mic ca numar de ministere.

Foarte mic, 13 ministere, a fost numarul de portofolii din cabinetul condus de Gerhardt Schroeder, si totusi acest executiv nu a functionat bine, din cauza prezentei ministrilor de stat, care se suprapuneau pe functii cu unii ministri titulari de portofolii.