DINAMITA MUZICALA: Vanilla Fudge, "Some Velvet Morning"

Dupa multe eforturi, in sfarsit am gasit un embed la o inregistrare relevanta a uneia dintre marile creatii Vanilla Fudge, consternanta "Some Velvet Morning", care parca tocmai a aterizat de pe alta lume. Va las placerea de a asculta aceasta perla a muzicii progresive, de la niste maestri ai genului, dotati cu o expresivitate si o amplitudine artistica uimitoare.

Vanilla Fudge a fost una dintre putinele legaturi americane dintre genul Psihedelic si ceea ce avea sa devina in curand genul HeavyMetal. In timp ce grupul inregistra material original, a devenit foarte cunoscuta pentru aranjamentele zgomotoase, heavy si foarte elaborate ale unor succese pop contemporane, dezvoltate pana la proportii epice si scaldate intr-o atmosfera misterioasa.

Organistul Mark Stein, bassistul Tim Bogert si tobarul Joey Brennan, asa cum am mai aratat, s-iau luar initial numele The Pigeons (adica Porumbeii) si in trupa a mai aparut Vince Martell. La inceputul anului 1966, grupul a inregistrat un set de opt piese demo, care au fost ulterior lansate pe LP-ul "While the Whole World Was Eating Vanilla Fudge", pe care trupa se numea Mark Stein & The Pigeons.

Inspirati de The Vagrants, fiind pe atunci numai o alta trupa plecata in turnee aranjate de viitorul chitarist de la Mountain, Leslie West, The Pigeons au inceput sa lucreze tot mai intens la aranjamentele pentru cantecele pe care le interpretau. Au devenit atat de sofisticati in interpretarile lor, incat pana la sfarsitul anului tobarul Joey Brennan a fost inlocuit cu un alt percutionist, mult mai dotat ca tehnica, legendarul azi Carmine Appice.

Perioada coverurilor

La inceputul anului 1967, managerul grupului l-a convins pe producatorul George "Shadow" Morton (care promova si trupa de fete The Shangri-Las si s-a apropiat de miscarea muzicala FolkProtest) sa inregistreze interpretarea lor live. Impresionat de versiunea heavy, hard-rock la cantecul The Supremes "You Keep Me Hangin' On" (pe care deja am prezentat-o pe blog), Morton s-a oferit sa inregistreze aceasta reasezare muzicala a hitului si sa o lanseze ca single.

Acest single a adus trupei un contract cu Atco, subsidiara Atlantic Records, ceea ce a dus la nevoia schimbarii numelui formatiei. Asa a aparut brandul Vanilla Fudge, dupa numele inghetatei favorite a membrilor trupei. "You Keep Me Hangin' On" nu a avut chiar succesul care se astepta, dar trupa a facut turnee, in care si-a dezvoltat repertoriul de cover-uri, ceea ce a dus la marirea numarului de fani.

In debutul anului 1968, au participat la festivalul Filmore West impreuna cu The Steve Miller Band, unde au interpretat "You Keep Me Hangin' On". Acelasi hit a fost interpretat de grup si in Ed Sullivan Show (intr-un clip antologic, care se gaseste in Music Videos) si si-au lansat al doilea album, The Beat Goes On. In pofida faptului ca baietii s-au aratat foarte indulgenti cu ei si acest album, dupa parerea mea, este un esec muzical, LP-ul a fost un hit si a urcat in Top 20.

In aceeasi vara, Atco a relansat "You Keep Me Hangin' On", care a urcat in Top Ten. A fost urmat de "Renaissance", unul dintre cele mai bune albume Vanilla Fudge, care de asemenea a urcat in Top 20. Grupul a plecat in turneu cu Jimi Hendrix, a deschis mai multe concerte de la Cream's Farewell Tour, apoi a plecat in turneu din nou cu Led Zeppelin, ca trupa de deschidere. Nici o problema, si Grand Funk Railroad a fost trupa de deschidere la concertele Free si a ramas in istoria muzicii rock.

In anul 1969, trupa si-a continuat turneele si si-a lansat primul album fara Morton, amplul si simfonicul "Near the Beginning". Dupa ce o parte dintre membrii grupului au inregistrat un spot comercial impreuna cu chitaristul Jeff Beck, s-a format ideea de a constitui o trupa de forta, de genul Cream, cu numeroase reprize solistice la fiecare dintre instrumentisti.

Obositi de turneele fara sfarsit, membrii trupei au decis ca ultimul lor turneu va fi in anul 1969, in Europa. Ca un following la lansarea ultimului lor album, "Rock & Roll", Vanilla Fudge a cantat in mai multe concerte de adio in Statele Unite, apoi s-a desfiintat la inceputul anului 1970.

Cactus si Beck, Bogert & Appice

Bogert si Appice au format intai o alta trupa monstra, insa de HardRock, numita Cactus, apoi, impreuna cu acelasi Jeff Beck, de care ii lega o veche prietenie, au constituit grupul la fel de notoriu, numit Beck, Bogert & Appice. Appice a devenit un muzician de turneu foarte activ, lucrand cu o varietate foarte mare de cantareti de rock si HardRock.

Vanilla Fudge s-a reunit in anul 1984, pentru a scoate un album foarte slab, numit "Mystery", apoi s-au mai reunit de numeroase ori, dar numai pentru noi turnee. Cum s-ar spune, soiul rau nu piere. Ultima lor reincarnare ii include pe keyboardistul Bill Pascali in locul lui Mark Stein, arata Steve Huey, in "All Music Guide".

FOTBAL: Becali nu vinde Steaua si e penibil si cand ar trebui sa fie eroic

Discutiile cu grupul de investitori israelieni au luat astazi sfarsit inainte sa inceapa, dupa ce Gigi Becali, asa cum a declarat azi pentru Sport.ro, l-a sunat pe Shon Mekyten sa-i spuna ca, daca el vrea, poate sa vina la palat, sa bea impreuna o cafea, dar nu mai vinde Steaua.

Pe de alta parte, controversatul Nati Meir a declarat dezamagit ca l-a sunat el pe Becali, pentru a-l intreba cand se pot vedea pentru noi negocieri, iar acesta l-a anuntat ca s-a razgandit si nu mai vinde nici macar un pachet de actiuni de la Steaua, darmite clubul pachet.

Tot acest circ tipic Becali, dupa parerea mea, este absolut gratuit si exprima felul cu urlete si zvarcoliri penibile in care va da faliment latifundiarul din Pipera anul acesta, navigand intre DNA si proprietatile sale imobiliare in curs de devalorizare.

Un ghem de cauze, precum huiduielile si pancartele de vineri seara, din tribuna, presiunea DNA, insuccesul politic, l-au determinat pe Becali sa isi doreasca impulsiv sa vanda Steaua si sa-si ia lumea-n cap.

Un alt ghem de cauze, in contradictie cu primul, precum presiunea familiei, care priveste probabil clubul acesta legendar ca pe jucaria sa personala, telefoanele jucatorilor si corpului tehnic, orgoliile de tip care se crede stilat si smecher, aversiunea fata de Nati Meir, vadita azi, in cele spuse pe Sport.ro, precum si o forma stranie de zgarcenie perdanta, il determina pe Becali sa nu-si ia inca lumea in cap.

George Berbecali va continua sa se tavaleasca pe jos in piata publica, la modul cel mai penibil, exact in acest fel, pana va cadea complet in ridicol, exact asa cum fac oamenii de joasa speta cand sunt incoltiti. Exact cum fac aceia care nu stiu sa piarda si nici sa castige.

Am avut un comentariu, la precedenta postare, de la cineva care imi spunea ca nu crede ca Robbie Keane va veni la Steluta. Da, corect, nici eu nu credeam, dar este dreptul nostru sa visam. Asa cum este dreptul celor de la Real Madrid sa viseze ca vor castiga inca odata Champions League, este si dreptul nostru sa visam ca fotbalul nostru va reusi acelasi lucru intr-o zi.

Mircea, aceasta este frumusetea sportului-rege, un sport european, creat de europeni, in spiritul Europei. Europa, cultura heracleitica (daca permiteti) are un motor de evolutie aparent absurd. Europeanul intotdeauna isi propune sa faca mai mult decat poate si evolueza realizand mai putin, dar progresand fata de stadiul sau anterior.

Aceasta presupune un anumit tip de structurare a idealului si a idealismului care face frumusetea spiritului european. Eu chiar ma pregatisem sa admir, ca rapidistul, formarea in Ghencea a unei mari echipe, cu sa fara Robby Keane. N-a fost sa fie: se pune de-a curmezisul aceasta frana, pre numele sau Becali (Gigi in timpul liber).

Care se face mai mic, tot mai mic, si mai mic.