DINAMITA MUZICALA: Vanilla Fudge, "Some Velvet Morning"

Dupa multe eforturi, in sfarsit am gasit un embed la o inregistrare relevanta a uneia dintre marile creatii Vanilla Fudge, consternanta "Some Velvet Morning", care parca tocmai a aterizat de pe alta lume. Va las placerea de a asculta aceasta perla a muzicii progresive, de la niste maestri ai genului, dotati cu o expresivitate si o amplitudine artistica uimitoare.

Vanilla Fudge a fost una dintre putinele legaturi americane dintre genul Psihedelic si ceea ce avea sa devina in curand genul HeavyMetal. In timp ce grupul inregistra material original, a devenit foarte cunoscuta pentru aranjamentele zgomotoase, heavy si foarte elaborate ale unor succese pop contemporane, dezvoltate pana la proportii epice si scaldate intr-o atmosfera misterioasa.

Organistul Mark Stein, bassistul Tim Bogert si tobarul Joey Brennan, asa cum am mai aratat, s-iau luar initial numele The Pigeons (adica Porumbeii) si in trupa a mai aparut Vince Martell. La inceputul anului 1966, grupul a inregistrat un set de opt piese demo, care au fost ulterior lansate pe LP-ul "While the Whole World Was Eating Vanilla Fudge", pe care trupa se numea Mark Stein & The Pigeons.

Inspirati de The Vagrants, fiind pe atunci numai o alta trupa plecata in turnee aranjate de viitorul chitarist de la Mountain, Leslie West, The Pigeons au inceput sa lucreze tot mai intens la aranjamentele pentru cantecele pe care le interpretau. Au devenit atat de sofisticati in interpretarile lor, incat pana la sfarsitul anului tobarul Joey Brennan a fost inlocuit cu un alt percutionist, mult mai dotat ca tehnica, legendarul azi Carmine Appice.

Perioada coverurilor

La inceputul anului 1967, managerul grupului l-a convins pe producatorul George "Shadow" Morton (care promova si trupa de fete The Shangri-Las si s-a apropiat de miscarea muzicala FolkProtest) sa inregistreze interpretarea lor live. Impresionat de versiunea heavy, hard-rock la cantecul The Supremes "You Keep Me Hangin' On" (pe care deja am prezentat-o pe blog), Morton s-a oferit sa inregistreze aceasta reasezare muzicala a hitului si sa o lanseze ca single.

Acest single a adus trupei un contract cu Atco, subsidiara Atlantic Records, ceea ce a dus la nevoia schimbarii numelui formatiei. Asa a aparut brandul Vanilla Fudge, dupa numele inghetatei favorite a membrilor trupei. "You Keep Me Hangin' On" nu a avut chiar succesul care se astepta, dar trupa a facut turnee, in care si-a dezvoltat repertoriul de cover-uri, ceea ce a dus la marirea numarului de fani.

In debutul anului 1968, au participat la festivalul Filmore West impreuna cu The Steve Miller Band, unde au interpretat "You Keep Me Hangin' On". Acelasi hit a fost interpretat de grup si in Ed Sullivan Show (intr-un clip antologic, care se gaseste in Music Videos) si si-au lansat al doilea album, The Beat Goes On. In pofida faptului ca baietii s-au aratat foarte indulgenti cu ei si acest album, dupa parerea mea, este un esec muzical, LP-ul a fost un hit si a urcat in Top 20.

In aceeasi vara, Atco a relansat "You Keep Me Hangin' On", care a urcat in Top Ten. A fost urmat de "Renaissance", unul dintre cele mai bune albume Vanilla Fudge, care de asemenea a urcat in Top 20. Grupul a plecat in turneu cu Jimi Hendrix, a deschis mai multe concerte de la Cream's Farewell Tour, apoi a plecat in turneu din nou cu Led Zeppelin, ca trupa de deschidere. Nici o problema, si Grand Funk Railroad a fost trupa de deschidere la concertele Free si a ramas in istoria muzicii rock.

In anul 1969, trupa si-a continuat turneele si si-a lansat primul album fara Morton, amplul si simfonicul "Near the Beginning". Dupa ce o parte dintre membrii grupului au inregistrat un spot comercial impreuna cu chitaristul Jeff Beck, s-a format ideea de a constitui o trupa de forta, de genul Cream, cu numeroase reprize solistice la fiecare dintre instrumentisti.

Obositi de turneele fara sfarsit, membrii trupei au decis ca ultimul lor turneu va fi in anul 1969, in Europa. Ca un following la lansarea ultimului lor album, "Rock & Roll", Vanilla Fudge a cantat in mai multe concerte de adio in Statele Unite, apoi s-a desfiintat la inceputul anului 1970.

Cactus si Beck, Bogert & Appice

Bogert si Appice au format intai o alta trupa monstra, insa de HardRock, numita Cactus, apoi, impreuna cu acelasi Jeff Beck, de care ii lega o veche prietenie, au constituit grupul la fel de notoriu, numit Beck, Bogert & Appice. Appice a devenit un muzician de turneu foarte activ, lucrand cu o varietate foarte mare de cantareti de rock si HardRock.

Vanilla Fudge s-a reunit in anul 1984, pentru a scoate un album foarte slab, numit "Mystery", apoi s-au mai reunit de numeroase ori, dar numai pentru noi turnee. Cum s-ar spune, soiul rau nu piere. Ultima lor reincarnare ii include pe keyboardistul Bill Pascali in locul lui Mark Stein, arata Steve Huey, in "All Music Guide".

DINAMITA MUZICALA: Vanilla Fudge, "You Keep Me Hanging On"

Vanilla Fudge este un fel de Procol Harum al americanilor. Povestea acestei trupe extraordinare este foarte lunga. Cel putin asa spune olandezul Erik Neuteboom pentru ProgArchives. Din pacate, ceea ce se gaseste pe YouTube cu aceasta trupa extraordinara este o mica parte din sound-ul lor incredibil, o combinatie de psychedelic rock, soul, blues si progresive.

Dupa parerea mea, VF este prima trupa care a ajuns la un cumul de stiluri muzicale, care ulterior avea sa fie numit fusion, insa pentru a defini mult, mult mai putin, adica in general fuziunea dintre doua stiluri muzicale, nu atat de multe ca la VF. Au fost niste inaintasi si niste vizionari.

Modalitatile lor de a lucra cu instrumentele au fost modele pe care le-au urmat mari trupe ce au aparut ulterior: Yes, Deep Purple sau Uriah Heep, toti acestia fiind prietenii si confidentii iubitorilor de muzica buna, atunci cand canta.

Povestea VF a inceput in New York, asa cum povesteste Noteboom, cand Mark Stein (orga si solist vocal) si Tim Bogert (chitara bas) cantau intr-o trupa numita Rick Martin & The Snowmen. Tim si Mark au fost atat de impresionati de sound-ul trupei The Rascals (care de altfel sunt cei care au cantat primii piesa din embeder), incat au facut in asa fel incat sa-si ticluiasca propria lor trupa, cu Vinnie Martell la chitara si la tobe Joey Brennan.

Si-au spus The Pigeons (adica Porumbeii!), dar, dupa inlocuirea lui Joey Brennan cu Carmine Appice, trupa si-a schimbat numele in Vanilla Fudge. Moticul pentru care imi plac este, printre altele, combinatia dintre armoniile celeste progresiv-psihedelice si pasionalul blues.

Mai merita ascultati, dupa desfiintarea VF, descendentii lor, numiti Beck, Bogert & Appice, care sunt un fel de Vanilla cu nume schimbat. Auditie placuta.