Povestea susurata de Sorin Rosca Stanescu la urechea celor din Grupul Realitatea-Catavencu (in primul rand, pentru ca acestia de cateva zile dau impresia ca aproape nu mai au altceva de facut in afara de a incerca sa demonstreze ca Traian Basescu e legat de o retea de terorism) suna astfel:
“Fratele Presedintelui Romaniei ar fi participat la o operatiune ultrasecreta de trafic international cu mari cantitati de explozibil. Cinci vapoare sosite din Tailanda au fost ancorate in portul Constanta. Operatiunea a fost dirijata de Mircea Basescu, fratele presedintelui Romaniei.
Incarcatura consta in substante explozive si munitie. Desi uriasa, cantitatea exacta nu este cunoscuta de autor. Destinatia finala, conform contractului incheiat de partea tailandeza cu ROMARM S.A., apartinand Ministerului Industriilor, era UM Babeni din jud. Valcea.
Acolo, explozibilii si munitia, in loc sa fie distrusi, au fost reambalati. In scurt timp a avut loc exportarea acestora, fiind utilizat drept intermediar si caraus S.C. Romagro Cereal SRL. Operatiunea s-a realizat tot pe cale maritima, fiind asigurata din nou de Mircea Basescu.”
Am citat exact de pe blogul lui Sorin. Din cele scrise de el, mi-am permis sa modific din bun simt si sa folosesc conditionalul optativ: “ar fi participat”, in loc de “a participat”, cum e in original.
Sa remarcam mai intai manipularea subtila indusa prin felul in doi peri in care ni se vorbesti despre UM Babeni. UM vine defapt de la Uzina Mecanica, dar in mentalul colectiv romanesc UM inseamna mai curand "unitatea militara".
Sorin Rosca Stanescu incearca sa ne manipuleze: nu ne spune clar ca este vorba despre o uzina mecanica, neavand nimic de-a face cu Ministerul Apararii si ne induce ideea falsa ca fabulatoriul transport ar fi ajuns intr-o unitate militara.
Prima greseala facuta de Rosca Stanescu este ca nu a audiat principala persoana pe care o acuza: pe Mircea Basescu insusi.
In asemenea cazuri, jurnalistul da telefon si spune: “Am informatii despre dumneavoastra pe care le verific. Ne putem vedea?”.
Daca interlocutorul potential refuza, jurnalistul spune: “Sunt informatii referitoare la posibilitatea sa fiti legat de o retea terorista. Trebuie sa ne vedem”.
Omul refuza in continuare? Nici o problema. Insisti: “E vorba despre onorabilitatea dumneavoastra. Trafic de armament. Constanta-Babeni-reexportare in loc de distrugere. Trebuie neaparat sa ne vedem”.
Omul e capatanos. Nu vrea si pace. Il intrebi atunci: “Va dati seama ce intelege opinia publica daca eu consemnez ca ati refuzat sa vorbiti cu mine? Va acuzati singur!”.
Pana la urma, daca te lovesti de un zid, ii spui: “Ok, voi consemna pe scurt discutia noastra in ziar/pe site etc., dar va rog sa raspundeti telefonic la acuzele care rezulta din ancheta mea in curs”. Daca si acum incapatanatul refuza, esti acoperit.
miercuri, 26 august 2009
STAREA PRESEI – POLITICA: IVNSRS. Informatii neverificate, surse neaudiate (1)
DINAMITA MUZICALA: Ekseption, "Julia" (Beggar Julia's Time Trip)
Revenim acum la muzica mea progresiva preferata, subgenul progresiv simfonic, cu o trupa, Ekseption, care a facut furori la sfarsitul anilor '60 si inceputul anilor '70, prin complexitatea muzicii practicate si prin felul in care amestecau eposul preclasic si clasic cu muzica rock.
Cele mai bune albume ale acestei trupe sunt la nivelul marilor trupe olandeze, daneze si belgiene, de tipul Focus, Brainbox, Ache, Finch sau Trace. Liderul trupei a fost Rick Van Der Linden, unul dintre defectii care si-a imaginat, prin acei ani, ca va schimba lumea cu orga si chitara.
A reusit sa ne lase niste albume superbe, precum "00:04", din anul 1971, "Trinity", din anul 1973, foarte bun, cam ca tot ceea ce a fost scos pe piata, in muzica buna, in acest an de gratie creatoare si, desigur, "Beggar Julia's Time Trip", din 1970, un album original programatic, care trebuie ascultat cu lyrics in fata, ca sa intelegi ce spun oamenii aceia.
Din pacate, pe cat de frumoase sunt aceste albume, in afara BJTT celelalte sunt glose moderne pe mari teme preclasice si clasice, care evadeaza spre un JazzProg foarte interesant, insa lipsit de datele originale ale celorlalte formatii legendare pe care le-am pomenit mai sus.
BJTT este albumul cel mai valoros, dupa parerea mea, de pe care ascultam acum "Julia" si vom mai asculta cateva nebunii, dar, repet: esential este sa ascultati cap-coada acest album programatic, cu versurile in fata (care nu sunt multe, dar te fac sa intelegi despre ce este vorba).
Imaginati-va ce ar insemna sa NU asculti "The Wall" cap-coada, ci doar "Hey, You!" (prima piesa de pe fata a doua a acestui album, fata care contine numai ea peste 40 de minute de muzica de excelenta calitate)...
STAREA PRESEI: De ce au incredere oamenii in presa corupta? (prof. Mihai Coman pentru HotNews)
Euforia si solidaritatea care au marcat momentele de inceput ale presei libere au disparut treptat si au fost inlocuite de luptele pentru impunerea si asigurarea controlului asupra resurselor (materiale, de putere si de prestigiu) oferite de sistemul mass media.
Marea masa a jurnalistilor a ajuns sa depinda total de deciziile grupului conducator, fara a fi protejata de un cadru legislativ coerent, de reglementari profesionale, de organizatii sindicale puternice sau de o traditie a respectului fata de competenta.
Principala preocupare a grupului de la varful piramidei profesionale (de obicei, simultan sefii de institutii, detinatori ai rubricilor de opinie si vedete ale talk-show-urilor politice) a fost sa transforme capitalul de prestigiu in capital economic.
In perioada comunista, cel mai important tip de capital social era capitalul politic: indivizii care apartineau structurilor partidului, puteau transforma acest capital in capital economic (prin sistemul economiei centralizate si redistributive) sau cultural (prin sistemul scolilor de partid)... citeste tot aici
Postări
