DINAMITA MUZICALA: Ache - Shadow Of A Gipsy

Cu trupa daneza cvasinecunoscuta Ache (se citeste ca in engleza, inseamna "durere"), intram iarasi nu numai in domeniul raritatilor, dar si in cel al bijuteriilor muzicale uitate, ca si Alusa Fallax, de exemplu. Ceea ce ati ascultat in embderul din main este o balada de poveste, "Shadow Of A Gipsy", care nu are insa mare legatura cu muzica lor tipica, extrem de originala si profunda.

Erau patru baieti, patru prieteni, dintre care unul avea parinti avuti (parca am inceput o istorioara din "Povesti nemuritoare"). Fratii Torsten (bas si voce) si Finn Olafsson (chitara si voce), Peter Mellin (pian, orga si keyboards) si Glen Fisher (tobe si percutie). Se intalneau la Mellin acasa. In marele living de la parterul casei acestuia exista un pian, pe care parintii i-l cumparasera lui Peter. Aici au facut primele repetitii.

De fapt, erau niste workshopuri creative, in urma carora cei patru au ajuns sa inventeze conceptul de ballet rock si si-au propus sa scrie impreuna o mare lucrare de acest tip, cu ajutorul balerinului Peter Schaufuss de la Royal Danish Ballet Company. Asa a aparut "De Homine Urbano", adica "Despre Omul Citadin", care, dupa parerea mea, este fara nici o discutie una dintre paginile memorabile ale muzicii progresive si poate sta alaturi de orice s-a creat in acest gen muzical. Este muzica alienarii omului modern.



"De Homine Urbano" este practic imposibil de gasit pe youtube. Am reusit sa descopar doar aceasta prezenta live, in care Ache canta jazz instrumental. O face foarte bine, dar nu este muzica lor originala si nu seamana nici cat "Shadow Of A Gipsy"cu ceea ce i-a facut sa fie considerati foarte mari . Nici nu-mi dau seama daca sunt toti patru pe scena:



Fondata in anul 1968, Ache a scos "De Homine Urbano" (formata din doua mari lucrari de aproape 20 de minute fiecare, dintre care aici am uploadat primele 2'59" din prima parte, numita "De Homine Urbano") in anul 1970 si "Green Man" in anul 1971. A urmat constituirea unui nou line-up, cu sase membri, care a lansat in anul 1976 lucrarea "Pictures From Cyclus 7", scrisa in colaborare cu poetul Bo Lillesöe in anul 1975.

Eu personal nu am reusit sa gasesc nicaieri aceasta lucrare. Daca o dibuie cineva undeva, ii multumesc anticipat. Am inteles ca este, conform prezentarii facute pe site-urile care vand astfel de muzica online, "plina de art-rock si prog de mare calitate", dar aceasta este prea general spus si nu ma edifica.

Mai exista trupe daneze foarte bune, ca Burnin Red Ivanhoe, Alrune Rod sau Boastein Byron Cigarette Army, dar mie personal mi se pare ca Ache e cea mai buna.

Polonia - Isis Gee - For Life

Isis Gee din Polonia este dotata din nou, ca si in cazurile pe care vi le-am prezentat ieri, cu o voce foarte-foarte buna. Defapt, la polonezi iarasi exista foarte multa cultura muzicala, asa cum sta in general treaba cu educatia muzicala la slavi, pentru ca si bulgarii, si cehii, si rusii dar si sarbii sunt extrem de bine pusi la punct la acest capitol, mult mai bine ca noi.

In schimb, nu prea am vazut muzica pop de calitate din Polonia sau poate ca nu stiu eu. Ceea ce place la aceasta piesa este ca e exact peste aceasta mediocritate si lipsa de inspiratie tipica popului polonez. Piesa are aripioarele ei cu care chiar zboara putin.

Eu cred ca va avea succes si se va duce in finala, pentru ca e frumusica, Isis Gee canta foarte bine si este plina de calitati vocale mult peste piesa, dar si pentru ca piesa, in mai mare masura decat altele pe care le-am remarcat pana acum, are cantabilitatea si sound-ul tipic Eurovision, din perioadele in care ies in frunte piese dance.

Daca asa va fi anul acesta, nu stiu, vom vedea.

Cat despre Irlanda, cu Dustin the Turkey, "Douze Pointe": eu cred ca irlandezii, spaniolii, britanicii sau germanii sunt atat de plictisiti de Eurovision, incat reactioneaza astfel: producatorii de televiziune organizeaza show-uri de doi lei (ca in Spania) pentru selectarea unei piese; compozitorii au alte probleme si-si planifica sa iasa cu piesele tari la topuri, de unde ies bani multi si pe retete de succes verificate; publicul, la fel de plictisit, voteaza la plesneala, trimitand tot felul de ciudati.

La editia aniversara Eurovision, au avut un fel de rubrica unde prezentau cantecele ciudate care au participat la finale de-a lungul anilor. Chikilicuatre si Dustin The Turkey vor intra negresit si ei in aceasta categorie. Eu cred ca peste ani si ani lumea se va distra copios revazandu-i.