A aparut videoclipul Biondo, la piesa "Shine"

Multumesc persoanei care m-a anuntat ca a aparut acest videoclip. Este o placere pentru mine sa postez embederul la o versiune video anume a acestui cantec frumos. Pentru ca acesta este cuvantul cel mai simplu si mai potrivit.

Eu cred ca este una dintre cele mai frumoase piese (pe care o stiu eu) care a participat la Eurovision anul acesta. Iar asta, dincolo de partitura, care este foarte bine scrisa, datorita sufletului pe care-l pun interpretii. In pictura, a existat o perioada, pana la Rafael Sanzio, in care panzele erau plate. Rafael a introdus modeleul si clarobscurul.

Apoi, lucrurile au mai stat asa catva timp, dupa care a aparut da Vinci, care a adus un nou element: hommo aditus naturae. Adica acel lucru pe care il aduce la minunile naturii mintea si sufletul omului. De la da Vinci, continuand cu marele Michelangelo, lucrurile s-au schimbat. In bine.

De la Jichael Mackson la Florin Salam lucrurile iarasi s-au schimbat. In rau. Acum este posibil sa aduni printr-un anunt in ziar 500 de tineri, sa-i pui sa cante impreuna in diverse formule, apoi marketingul, noua monstruozitate, sa decida ca formula x da profit maxim. Asa s-a format, de exemplu, Spice Girls, iar cinicii sunt britanicii.

Cand apare un fenomen ca Biondo, a caror muzica arde, nu poti decat sa te bucuri. Am fost rugat sa comentez clipul. Ei bine, clipul, in general, este si el marketing si la fel cred eu ca stau lucrurile si in acest caz. Foarte rar marketingul se suprapune cu ceea ce transmite muzica in sine. Cel mai simplu este sa-i lasi pe muzicieni sa cante, sa fie ei insisi, sa se manifeste.

Ma mai deranjeaza faptul ca imaginea este putin cam intunecata. Daca vreau sa am aceasta versiune "Shine" pentru mine, va trebui sa o convertesc in format avi, ca sa ii pot pune mai multa luminozitate, pentru ca flv player-ul nu are aceasta facilitate. Astept in continuare o piesa Biondo care sa se ridice sau chiar sa depaseasca valoric "Shine".

Este un lucru destul de dificil, pentru ca piesa are asupra oamenilor cu sensibilitate muzicala un efect extraordinar, care se manifesta in timp, caracteristic felului cum este inteleasa treptat muzica buna.

DINAMITA MUZICALA: New Trolls - Concerto Grosso nr. 1 in re minor

Ascultati o versiune prescurtata (primele trei parti) din cel mai mare album scos de genovezii de la New Trolls, care este considerata una dintre cele mai mari trupe de rock din istoria rockului italian. Muzica acestui concert de rock progresiv este scrisa de compozitorul argentinian Luis Enriquez Bacalov, care a scris muzica pentru 140 de filme, iar partitura este considerata in continuare ca fiind una dintre cele mai reusite fuziuni dintre muzica rock si muzica culta.

Acum, de ce imi place mie: pentru ca din fuziunea aceasta de stiluri muzicale a rezultat o partitura profunda si care se racordeaza exact la marile valori ale muzicii universale, cu tot cu chitari, percutie si vocea solistului Vittorio de Scalzi. Este o muzica pe care o asculti cu placere indiferent de varsta pe care o ai, la orice ora din zi si din viata.

Dupa ce au scos acest album superb, in 1973 New Trolls s-au splitat in doua trupe, una hard-rock, numita Ibis, si una simfonic-prog, numita New Trolls Atomic System. De-a lungul timpului, au trecut prin multe schimbari de formula si prin la fel de multe modificari de stil muzical.

New Trolls au cantat beat, balade pop, au scris lucrari de rock progresiv, au cantat hard rock si au multe in comun cu doua mari trupe, Genesis si Premiata Forneria Marconi.

In anul 1972, au lansat doua albume deosebite, was the year in which NEW TROLLS became the producers of a mature music. Two albums were released that year, "Searching For a Land"si "UT". "Searching for a Land" (1972) este plin de muzica frumoasa si sonoritati tipic italiene, iar "UT" este un amalgam deosebit de atractiv de rock progresiv, cu ceea ce progarchives.com numeste "referinte la", iar eu "similitudini cu" Yes, EL&P, Genesis si King Crimson.

De ce similitudini? Pentru ca dupa parerea mea este greu sa spui ca marile trupe britanice sunt precursoarele si grupurile italiene emulii lor. Exista uneori un decalaj de cativa ani in favoarea trupelor britanice, dar este greu de spus ca de Scalzi si di Palo de la New Trolls s-au inspirat de la, sa zicem, Rutherford si Gabriel de la Genesis. Oricum, inceputul anilor '70 au fost ceva formidabil pentru muzica aceasta. Asupra acestui subiect vom reveni.

Concerto Grosso Nr. 2, din anul 1976, este mult mai eclectic, cu influente din muzica clasica, dar departe de primul concert. Un al treilea concert a fost lansat de cei de la New Trolls, aflati acum la cu totul alta varsta fizica si muzicala. Pare mai interesant decat nr. 2, dar inca nu-mi dau seama daca poate depasi valoric creatia de exceptie a lui Enriquez Bacalov.

Aceasta mare trupa italiana pare sa fie dominata definitiv de profunzimea Concerto Grosso nr. 1, pentru ca a revenit ritmic, in intreaga sa existenta, la ideea de a mai scrie inca un concert, si inca unul, pentru a mai atinge acele culmi muzicale.

Mai aproape de ceea ce sunt in realitate acesti tipi pletosi, cultivati, sensibili si explozivi mi se pare a fi marele lor succes din anii de inceput, lansat in 1970, "Autostrada". O forta muzicala si o expresivitate sonora iesite din comun, combinate cu un simt al tragicului demn de toata admiratia melomanului:

Hristos a înviat!

Tuturor celor care vizitează acest blog, dar şi celor care nu o fac, le urez lor, familiilor şi prietenilor, multă sănătate, fericire şi un Paşte fericit.

Mai poate fi oprit Oprescu?

Ceea ce s-a intamplat in vinerea mare este un eveniment politic si poate sa devina in timp unul cu o importanta mai mare decat ne dam seama acum. Practic, balbaielile Justitiei, poate pilotata de niste politicieni, au victimizat un politician de linie, propulsandu-l in centrul opiniei publice romanesti.

Efectul prim este ca sansele lui Sorin Oprescu sa intre in turul al doilea de scrutin la alegerile pentru Primaria Capitalei au crescut mult. Daca ajunge primar al Capitalei, are sanse sa mearga pe urmele lui Traian Basescu. Metoda electorala legiferata in Romania, asemanatoare cu aceea din Franta, duce la rezultate asemanatoare.

Este un lucru stiut ca in Franta daca ajungi primar al Parisului te lansezi in politica mare. Avem un fost primar al capitalei Frantei care ulterior, pe capitalul de popularitate castigat, a devenit presedinte al tarii. La fel si in Romania: avem azi un presedinte care s-a lansat pe orbita in anul 2000, devenind surprinzator primarul Capitalei. Aceasta demnitate a fost o racheta pentru Basescu. Victimizat de PSD, a ajuns presedinte al tarii.

Sorin Oprescu, un fel de versiune intelectualizata a lui Traian Basescu, stiutor de rostogolire de vorbe, cu un umor franc de factura asemanatoare cu aceea a "Marinarului", poate sa mearga pe urmele actualului presedinte, daca isi gestioneaza cu grija si maximizeaza capitalul de simpatie pe care si l-a dobandit acum.

Sa trecem acum la ce m-a enervat azi, tot legat de acest subiect. Emisiunea "Fabrica", la Realitatea TV, gazda Cristina Sincai, invitati Cornel Nistorescu si Ion M. Ionita. Gazda pune intrebari. Nistorescu reactioneaza vehement, punandu-l la zid pe Oprescu si victimizandu-l astfel si mai tare.

Ionita intervine rezonabil, Sincai iar intreaba, Nistorescu vehement, punand-o la punct si intreband-o de cand face meseria asta. Acum, nu este treaba mea sa ma bag in seama cand se cearta doi oameni, dar ma deranjeaza cand aceasta se intampla in public intre doi ziaristi. In breasla noastra exista o regula nescrisa, pe care marea noastra majoritate o respectam: rufele ni le spalam in familie.

Cornel Nistorescu nu a procedat astfel. In loc sa se lupte cu ideile si sa combata cum vrea, cu argumente logice insa, ii sare in gat moderatorului si-i pune la indoiala competenta. Asa cum am spus, aceasta ma deranjeaza. Un tamplar, daca are probleme profesionale cu alt tamplar care nu pune gledul ca lumea, il ia de o parte, se inchid intr-o camera si discuta cat vor. Apoi ies la apropitar, zambitori, eficienti, si isi continua treaba.

Domnule Nistorescu, nu se face!

Ionut Dumitru, Raiffeisen: "Ma astept ca BNR sa nu mai mareasca dobanda-cheie"

Economistul-sef al Raiffeisen Bank Romania, Ionut Dumitru, se asteapta ca banca centrala sa nu mai mareasca dobanda-cheie. Dumitru are o singura retinere: eventuala crestere a preturilor la gaze si energie electrica in iulie, care ar putea sa oblige BNR sa intervina totusi cu o noua majorare a dobanzii. Bancarul crede totusi ca nu vom mai vedea gazele si energia scumpindu-se anul acesta, din motive electorale.
Citeste interviul pe Event365

Liviu Voinea: Romania a pierdut sansa de a avea o "aterizare lina"

Directorul executiv al Grupului pentru Economie Aplicata, Liviu Voinea, sustine ca Romania a trecut de momentul in care mai putea avea o "aterizare usoara" si ca va avea, din contra, una fortata. Acest lucru s-ar putea intampla la sfarsitul acestui an sau la inceputul anului viitor. Voinea critica pozitia sefului Biroului FMI in Romania, care sustine ca paritatea leu/euro a ajuns aproape de nivelul de echilibru si critica lipsa de reforme structurale in politica guvernamentala.
Citeste interviul pe Event365

DINAMITA MUZICALA: Uriah Heep - July Morning

Imi cer scuze, mii de scuze, iertare, dar nu m-am putut stapani, trebuia sa dau asta din embeder, din toate embederele existente, pentru ca este mult prea frumoasa. Exista putine momente in care, in muzica, s-au intalnit atat de frumos intr-un punct de orga rock-ul si muzica progresiva, facand boac cu atata eleganta si sete de absolut. Rezultatul este "July Morning".

Am avut de ales intre mai multe variante. Cele de concert pe care am pendulat sunt extrem de frumoase ca atmosfera si action, dar le lipseste claritatea si puritatea inregistrarii de studio, indiferent ce o mai fi reprezentand la Uriah Heep o inregistrare de studio.

De ce spun aceasta? Pentru ca felul cum nu greseste nici macar o coma solistul David Byron este o lectie pentru foarte-foarte multi muzicieni. Am ales ceea ce mi s-a parut a fi cea mai completa varianta, si ca interpretare, si ca atmosfera. Chiar daca pe ea este Mick Box si nu marele David Byron.

Cine doreste sa se convinga de acest lucru (lipsa oricarei falsari) poate sa caute cu microscopul distonantele, la finalul embederului, unde sunt tot felul de variante live ale acestei piese. Nu le va gasi, pentru ca pur si simplu nu exista. Cine spune ca live nu se poate canta impecabil nu l-a ascultat pe Byron de la Uriah Heep, cu vibrato-ul sau superb care uneori bate terta.

Alcohol, drugs and simphonic prog metal

Uriah Heep a aparut in anul 1970, cu lider al trupei multi-talentatul Ken Hensley, care fusese anterior membru al grupurilor Cliff Bennett’s Toe Fat si The Gods (in care a fost si marele Greg Lake). In anii de inceput, nucleul trupei era format din Hensley, Mick Box (chitara solo) si David Byron (vocal).

Sectia ritmica a suferit multe schimbari , pentru ca si la chitara bas, dar si la tobe s-au aflat diferiti muzicieni. Dintre acestia, probabil ca Paul Newton au fost cel mai important, si pentru ca tatal sau s-a ocupat de managementul trupei.

De-abia odata cu al patrulea album, “Demons and Wizards”, sectia ritmica a fost stabilizata. Lee Kerslake, care anterior cantase cu Hensley in The Gods, a fost adus la tobe, iar Gary Thain (ex Keef Hartley Band) la bas. Diferenta s-a vazut imediat, iar acesta a devenit line-up-ul clasic.

Din pacate, Thain a murit in anul 1975, iar Byron in anii '80, dupa ce fusesera de mai multe ori concediati de trupa, din cauza problemelor pe care le aveau cu alcoolul si cu drogurile. Pacat, poate ar fi cantat si acum... Apoi line-up-urile au continuat sa se schimbe si au aparut pe rand in acest supergrup John Wetton, John Lawson sau Trevor Boulder.

Actuala formula, cu Boulder, Kerslake, Box, Lanzon si Shaw are meritul ca este cea care a rezistat cea mai indelungata perioada de timp. Stilistic, Uriah Heep este o formatie complexa, care trece dincolo de niste biete categorisiri in canoanele unui anumit gen de rock.

In termeni prog, se accepta in genere ca UH este o formatie care transgreseaza intre progressive metal, cu interludii simfonice si o puternica linie muzicala directoare. La inceputuri, au fost influentati de Vanilla Fudge - o trupa peste care nu vom trece doar mentionand-o, cu armonii vocale gen Three Dog Night.

Pe mine insa ma intereseaza mai putin aceste categorisiri, ci mai curand ca, atunci cand ascult muzica, sa ajung in locul in care metafizicul se intalneste cu rationalul si muzele vin sa cante in locul oamenilor. Va doresc sa reusiti si dumneavoastra acest lucru!

Germania - No Angels - Dissapear

Nemtoaicele de la No Angels incep putin cam timid si, la primele grupuri de voci, nu se prea armonizeaza, dupa care isi revin si canta foarte bine o piesa care imi place. Eu cred ca, dupa multa vreme, Germania vine, surprinzator, cu o melodie bunala Eurovision. Cu toate ca piesa nu sare calul si nu este o realizare muzicala iesita din comun, are sanse mari (valoric, ca in rest, stim noi) sa faca o figura frumoasa in finala de pe 24 mai.

Cand am terminat de ascultat aceasta piesa, care pe nedrept ajunge direct in finala de la Belgrad, mi-a venit sa spun ca din francezul Sébastien Tellier, cantand Divine, nu au mai ramas decat pletele.

De ani in sir constat criza de identitate in care se afla cultura franceza, deci si muzica din Hexagon, care nu mai reuseste sa iasa din anonimat decat cu greu, incercand senzatii tari. De la Edith Piaf, Juliette Greco, Salvatore Adamo si Johnny Holliday pana la Sébastien Tellier este o distanta ca de la cer la pamant.

Adrian Vasilescu: Oamenii de afaceri romani, nici in 100 de ani pregatiti de adoptarea euro

Adoptarea monedei europene la inceputul anului 2014 ar putea sa se constituie intr-un imbold pentru Romania. Dar un sondaj Reuters arata ca tara noastra ar putea adopta moneda europeana abia in anul 2015. Sondajul a fost facut pe un esantion de 29 de analisti si strategi. Banca Nationala a Romaniei (BNR) vizeaza renuntarea la leu in favoarea monedei unice europene in anul 2014.

"Reuters poate sa faca un sondaj. Eu stiu un singur lucru: daca noi rezolvam cu rata inflatiei, (n.n.: data trecerii la moneda euro) va fi 2014, 1 ianuarie, indiferent ce spune Reuters", a declarat consilierul guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu.

Citeste analiza pe Event365

Dosarul meu de urmarire informativa

Cineva caruia îi datorez foarte multe are o idee fixa, ce poate fi pusa pe tapet, de exemplu, într-un roman: omul zdrobit de timpul sau. Nu e cazul meu. A existat însa o pleiada întreaga de insi zdrobiti, în România, de timpul lor. Cine sau ce i-a zdrobit? Foarte simplu: Securitatea, careia eu îi mai spun, dupa cum a procedat Orwell într-un roman al sau, “1984”, Politia Gândirii.

Citeste articolul complet in Ziarul de Vrancea

Locuintele noi s-au scumpit cu 20%-30%

Locuintele din complexele rezidentiale noi s-au scumpit cu 20%-30% si exista perspective ca aceasta scumpire sa continue, pe masura ce criza globala afecteaza preturile materialelor de constructii si preturile la apartamentele din blocurile "clasice" probabil ca vor scadea.

Citeste analiza pe Event365

Cinci canticele ca sa o iei la fuga cu spor

Sa incep cu cei mai tari generatori de fuga, din FYR Macedonia, Tamara, Vrak & Adrian Gadz, cu superba piesa "Vo ime na ljubovta". Cred ca poate fi folosita pentru alungarea sobolanilor de sub orasele omenirii. FYR Macedonia intra in concurs a 18-a, in cea de a doua semifinala.

Dupa Danemarca previzibilului Simon Mathew urmeaza cea mai buna piesa dintre cele pe care le critic aici. Pentru Georgia va canta Diana Ghurtskaia piesa "Peace Will Come". Am vrut initial sa promovez in embeder aceasta piesa frumusica, dar m-am gandit ca, daca am fost atat de sever si i-am sarit in gat lui Paolo Meneguzzi...

Un cantec straniu va avea Malta, in care mie mi se pare ca nu se leaga ceva, chiar daca e navalnica, plina de energie si cantareata, ca toate aceste malteze, are acea voce de animal bine hranit, cu plamani, sanatoasa, puternica, ce imi place mie: Malta - Morena - Vodka. Probabil faptasul este aerul sarat al insulei, care mangaie corzile vocale ale acestor oameni. Dar, dincolo de aceasta si de repetarea obsesiva a refrenului cu "vodka" si "na zdarovie", n-am inteles nimic din cantec.

Ungaria are o piesa ce poate fi folosita pe paine, in noptile de iarna, in bucatarie, sub aragaz, pentru ametit svabii, in locul acidului boric: Csezy ne susura la ureche despre o "Candle Light", din care nu am gasit live decat versiunea in limba maghiara. Piesa este verisoara primara-n cuget si-n simtiri cu toata muzica noastra usoara de pe timpul lu Impu, Dobo sau cum vreti sa-i spun. Am ascultat-o la maximum, la ora 20.00. Efectul a fost ca vecina mea de deasupra, femeie cu bataie la 60 de ani, a venit la usa sa ma roage: "Va rog frumos, puneti aia zdruncinata care va place dumneavoastra, de duduie podeaua, ca adoarme barbatu-miu-n fata televizorului".

Ultima contraperla de caracter este piesa de muzica populara greceasca ratata a cipriotei Evdokia Kadi, care se crede "Femme fatale". Ascultati si convingeti-va ca am motive serioase sa o trec la index si sa dau pe ea cu glicerina boraxata.

Cu astfel de piese dupa, Bulgaria are mari sanse sa pastreze o amprenta buna in mintile votantilor europeni si sa ajunga in finala.

A murit Monica Lovinescu

Asa cum se vede aici, aici, precum si aici, dar si aici, aici, aici si aici, Monica Lovinescu, constiinta noastra extirpata din tara si trimisa la Paris in exil, a murit ieri.

Sergio mi-a spus de curand ca ii aduc aminte de Cornel Chiriac. Din pacate, nici eu si nici altii nu semanam si nici macar nu aducem cu aceste forte ale naturii care ne dadeau directie, etica si moralitate. Din pacate si din fericire. Din fericire, pentru ca, pe de alta parte, nici nu trebuie.

Daca deplang rarefierea valorilor si lahaiala mediocritatii, nu inseamna ca imi doresc repere morale si culturale trase la sapirograf dupa cele consacrate. Ideea insa este ca suntem bolnavi grav, pentru ca societatea este blocata de coruptie si mizerie spirituala, iar oamenii care ar putea sa ne fie repere nu ajung persoane publice, sa poata sa canalizeze energiile pozitive ale natiunii si sa le directioneze cum trebuie, asa cum se intampla pana acum si cum se intampla tot mai putin.

Aceasta nu este o lamentatie, ci este un semnal de alarma pe care il trag. Suntem grav bolnavi si nu stiu in ce fel ne putem insanatosi, cand devenim tot mai isterici, lipsiti de creier, intelepciune si ticalositi.

Bulgaria - Deep Zone & Balthazar - DJ Take Me Away

Aceasta a fost prima piesa de la Eurovision de anul acesta (dintre cele calificate din finalele nationale) care mi-a placut in mod deosebit. Avem de-a face cu un fals dj mix music, care se dizolva intr-un reggae. Apoi ne confruntam cu un fals reggae music care se dizolva intr-un dj mix. Acest joc la contrast ritmic si stilistic este foarte placut si duce practic la un fusion de stiluri, care merge foarte bine.

Piesa este foarte buna. Defapt, bulgarii intotdeauna au fost mai buni decat noi la muzica usoara. Asta e. Am vazut acum mai multi ani, la Sala Palatului, o trupa bulgara de bluess-rock, Poduene Bluess Band, de ziceam ca baietii aceia vin direct din strafundul Tenesse si inima Louisianei.

Am postat embederul de la versiunea live, tocmai pentru a discuta despre ce se intampla in versiunea mai apropiata de ceea ce vom vedea in a doua semifinala de la Belgrad, de pe 22 mai. Partea de dj mix este excelenta. Nu exista nici o diferenta intre versiunea de studio si cea live.

Acum sa trecem la fata, "Everything But The Girl", cum se numeste o trupa britanica. Iata ce vad in comentarii pe YouTube despre fata: "Is this girl same as girl in spot for this song? If she is, tell her to make same". Aha, bine zis. Fata este in mod evident, pe scena, marcata de importanta momentului. Gafaie, isi pierde suflul, se duce mai sus decat sunetul. Exista acel principiu, "patineaza si n-ajunge". Aici functioneaza antiteza "patineaza si iese din ring".

Fata aceasta ar trebui sa invete mai intai sa-si dozeze suflul pe fraza muzicala stand pe loc, fara sa se agite. Apoi sa vada cat ii mai permite dificultatea partiturii sa unduie si sa se alinte la scena-n fata publicului, pentru ca altfel s-ar putea sa strice efectul de contrast intre partea de dj mix si partea de reggae, pe care efectiv a trantit-o pe podium in finala de la Sofia, si e pacat.

Din categoria "am mai auzit de 500 de ori si-mi place", azi Danemarca, reprezentata de Simon Mathew, care ne asigura ca "All Night Long" este capabil sa cante, la infinit, acelasi lucru, pana ne dor urechile. Pacat de el ca-i simpatic, canta bine, dar piesa este total lipsita de originalitate.

Ma gandesc la o combinatie maglavaisata intre ceva de la New Kids On The Block, putin West Life si niste picaturi de Take That, ca tot au revenit in actualitate. Pana si sapcuta pe care o poarta pe scena cantaciosul seamana cu spiritul celor pe care i-am amintit.

Croatia - Kraljevi Ulice & 75 Cents - Romanca

Asta imi place tare mult, mult de tot. Baietii astia, croatii, au tupeu si chiar le iese. Ascendenta tiganeasca si din muzica populara sarbeasca suna foarte bine. Mie aceasta, "Romanca", mi se pare una dintre cele mai reusite piese.

Iar nenea asta uite cum mi se pare mie: Rolling Stones au avut odata, acum cativa ani, un concert la care au chemat tot felul de invitati, printre care pe Bo Didley. Si am trait sa-l vad pe Mick (Jagger) spunand: "Ladies and gentlemen, Mr. Bo Didley!". Apoi Mick s-a retras la backing vocals si l-a lasat pe Bo sa cante solo. Acest nene e intr-o postura asemanatoare. Desigur, exagerez. Dar imi place!



Tarile baltice continua sa ne ia prin surprindere cu piese din categoria "balticii fac lucruri trasnite". Ceea ce imi place la aceasta piesa este ca e, in mod clar, o sarja amicala la adresa unora care pe bune nu stiu sa faca decat aceasta muzica.

In spate, toba mare canta "muzica tuntz", iar cantaciosii manifesta o sete de a canta care imi place. Probabil ca, daca nu simteam sarja din spatele piesei in sine, daca nu aveam impresia ca letonii ne fac cu ochiul, nu puneam embederul, ci doar linkul.

Distribuitorii de medicamente risca falimentul

Vineri, distribuitorii de medicamente si-au inchis depozitele pentru 24 de ore, in semn de protest fata de decizia Ministerului Sanatatii Publice, de a nu reactualiza din luna aprilie pretul medicamentelor. Aceasta desi, conform legii, recalcularea se face la fiecare trei luni.

Actiunea de protest va continua intre 5 si 9 mai. In doua dintre aceste zile, nu se vor distribui medicamente catre farmacii si spitale. Intre 12 si 16 mai, depozitele vor fi inchise timp de alte trei zile, "pana cand ministerul va decide sa respecte legea si sa actualizeze preturile la medicamente", spune dr. Viorel Vasile, presedintele Asociatiei Distribuitorilor de Medicamente din Romania.

Citeste articolul complet pe Event365

Nick & Simon - De Soldaat

Inca un argument in favoarea tezei, conform careia in BeNeLux se face in continuare aceeasi muzica pop cantabila, simpla, foarte placuta, care merge direct la nervul melosului, sunt Nick & Simon. Ascultam pe un radio o piesa in limba olandeza si am avut efectiv senzatia ca este vorba despre BZN. La sfarsit, animatorul a prezentat trupa: Nick & Simon, doi olandezi.

Baietii acestia chiar nu se plictisesc deloc. Agenda lor de concerte este deja plina pana la sfarsitul acestui an. Cum se poate observa, azi canta la Neer, pe 25 mai, o zi dupa finala Eurovision, la Horst, iar pe 20 decembrie la Assen.

Ceea ce demonstreaza ce am mai spus: muzicienii de gen chiar au treaba si isi fac planificarea carierei lor muzicale, fara sa tina cont de Eurovision, pentru ca stiu ca la aceasta competitie sunt sanse mari sa mearga cu o piesa foarte buna si nici macar sa nu se califice, pentru ca trebuie sa castige tot felul ciudati costumati in crocodili, care mimeaza hard-rock-ul.

Ei, si daca tot comparam cu BZN, am gasit o alta perla, mai curand prin valoarea sa istorica decat prin cea muzicala: ultimul concert BZN, ultimul cantec din acest concert. Impresionant mai ales prin emotia care se vede in sala si pe chipurile celor de pe scena. BZN - Goodbye, is the end of the show:

DINAMITA MUZICALA: Banco del Mutuo Soccorso- 750,000 Anni Fa L'amore

Va spuneam ceva mai devreme ca m-a suparat tare de tot piesa lui Paolo Meneguzzi, "Era Stupendo", pe care o re-botez acum "Era Stupido". De aceea m-am hotarat sa pun acum, si nu mai incolo, saptamanile viitoare, aceasta perla muzicala, "750,000 Anni Fa L'amore", care apartine unei trupe de poveste.

Banco del Mutuo Soccorso inseamna pur si simplu Banca de Ajutor Social. Atat. Supranumita BMS, este unul dintre gigantii progului simfonic italian, alaturi de Premiata Forneria Marconi, Campo di Marte, I New Trolls sau Formula Tre.

Vocea unica a lui Francesco Di Giacomo te inalta la ceruri, iar keyboard-ul extraordinar pus in background de catre fratii Vitorio si Giani Nocenzi structureaza fundatia perfecta a muzicii lor puternice si frumoase.

Albumele "Darwin" si "Io Sono Nato Libero" sunt adevarate comori ale intregii muzici progresive. "Di Terra" este cel mai simfonic album BMS, asemanator, ca amploare si profunzime, cu lucrarile similare ale celor de la Procol Harum.

Din anul 1972 pana in anul 1996, Banco a scos 19 albume, dintre care multe, surprinzator de multe merita sa fie ascultate si reascultate. Am ales aceasta romanta, "750.000...", special, ca poarta de intrare intr-o muzica extrem de frumoasa, dar care necesita rabdare si o ascultare atenta, deopotriva cu ratiunea si cu sufletul. Si timp, foarte mult timp.

BMS are un concert in care unul dintre fratii Nocenzi intra singur pe scena intunecata, canta expozitia de la aceasta piesa, apoi tranteste capacul de la clapele pianului si pleaca, in urletele unei sali isterizate. Dupa cateva zeci de secunde reintra in scena, impreuna cu Di Giacomo, si o ia de la capat, in timp ce sala continua sa urle efectiv, de ti se ridica pielea pe pielea de pe oase.

Ecce musica!

"Burta" de muzica proasta din Semifinala 2 a Eurovision

Cu albaneza Olta Boka, cantand piesa "Zemren e lame peng", ne-am intors in timp. Pe albanezi ii aud cantand asa de 20-30 de ani. Iarasi un cantec care nu-mi spune nimic si care ma plictiseste atat de mult, incat nu am ce spune in plus.

Pozitia a saptea din cea de-a doua finala: Elvetianul Paolo Meneguzzi, cu piesa "Era Stupendo". Cred ca am auzit 275 de piese italiene care au aceasta constructie si spun lucruri asemanatoare. In urmatoarea postare, va voi arata cam ce fel de muzica a putut da Italia, pentru ca m-am enervat si simt nevoia sa compensez cumva. In contrapunere cu plictiseala asta, cu acest loc comun muzical.

Cam acesta este modul in care li s-a dus vestea italienilor numai pentru acest gen de muzica pop, care a devenit un comert de dragul comertului. Nimic de spus, Paolo are voce, o voce de "cotoi pe casa" (nu o spun la modul peiorativ), care i-a facut celebri pe cei din peninsula italiana. Traditie la care elvetianul este foarte racordat si de care este bine impregnat.

In cea de-a doua semifinala este o "burta" centrala cu muzica foarte proasta calitativ. Aici discutam despre a doua piesa din aceasta "burta", efectuata de cehoaica Tereza Kerndlova, care canta piesa "Have Some Fun". "Have Some Fun", si cam atat. O piesa plata, care nu spune iarsi nici aceasta mai nimic.

Iar Tereza, cantand live, nu se mai armonizeaza atat de bine ca pe videoclip si, din cauza emotiei si supraconcentrarii, sare peste ton. Probabil tot din cauza emotiei, se si aude putin cum gafaie, pentru ca isi pierde controlul respiratiei. In muzica, emisia sunetului si dozarea suflului pe fraza muzicala sunt chestiuni de tehnica interpretativa, care se antreneaza si se castiga in timp. Kerndlova mai are de muncit, inca nu stie.

Cu belarusul Ruslan Alehno, cantand "Hasta La Vista", incheiem aceasta serie de piese slabe. Parerea mea este ca aceasta si piesa elvetianului Meneguzzi sunt cele mai bune dintre piesele din "burta" despre care scriu, dar poate cea mai buna.

Cu amandoua am vrut, pentru cateva clipe, sa promovez cu indulgenta embederul, dar am renuntat. Dupa o expozitie loc comun muzical, refrenul lui Ruslan m-a insufletit putin, dar nu m-a dat pe spate. Vocea acestui om si calitatile sale interpretative bune merita mai mult.
Hasta la vista, burta de muzica lipsita de imaginatie!...

Infiintarea companiei energetice nationale da peste cap functionarea centralelor nucleare

Ministrul Economiei si Finantelor, Varujan Vosganian, a declarat joi ca trebuie infiintata cat mai repede Compania Energetica Nationala (CEN) si ca fiecare entitate care va face parte din CEN va aduce un prestigiu mult mai mare pe pietele de capital.

Am discutat chestiunea infiintarii acestei companii cu fostul presedinte ANRE, Jean Constantinescu (foto), care in prezent este presedintele Institutului National Roman pentru Studiul Amenajarii si Folosirii Surselor de Energie.

Citeste interviul complet pe Event365

"Daca aceasta initiativa stockseliusiana..."

"Daca aceasta initiativa stockseliusiana nu este o gluma proasta, atunci este o gafa mare de tot" - exact asa imi incheiam postarea de ieri. Nici un moment nu mi-a trecut prin cap ca este o pacaleala de 1 aprilie, facuta de cei care croiesc stiri la Eurovision, aici.

Iar daca a fost o gluma, asa cum mi-a atras atentia un cititor, in nici un caz nu este una buna, ci una foarte proasta. E un fel de a vorbi despre funie in casa spanzuratului. Poate ca aceia care fac stiri la site au construit astfel de glume, de-a lungul timpului, asa cum inventau romanii, pe vremea lui Ceausescu, bancuri cu acesta si cu Coana Leantza.

Nu mai vorbesc despre faptul ca eu am preluat dupa "Gardianul", care a publicat aceasta stire "pe bune" pe 3 aprilie. Asa, pot considera si ca raspunsul pe care l-am primit de la Svante ba la sfarsitul lunii martie, ba la inceputul lunii aprilie, era tot la fonfleu.

Svante Stockselius loveste din nou: statii de votare la Eurovision

Asa cum puteti constata aici, "Gardianul" anunta ca mama durerii Eurovision Song Contest, Svante Stockselius (foto), a mai scornit o nazdravanie: vrea sa faca statii de votare in pietele in care au loc acele mitinguri, pe care le vedem uneori in capitalele statelor participante la Eurovision.

"Noul sistem de votare va fi introdus in mai multe orase din Europa, insa oficialii Eurovision nu au hotarat pana acum care vor fi acestea", arata "Gardianul". Cotidianul arata ca, "datorita acestei initiative, toata lumea va putea vota - 'chiar si cei care nu sunt legati la telefonia fixa sau nu au un telefon mobil – indiferent de capacitatea retelelor telefonice', asa cum explica Svante Stockselius, director executiv al competitiei".

Statiile de votare reprezinta de asemenea si o acoperire, in cazul in care retelele telefonice vor fi supraincarcate din cauza televotului. Sistemul va fi pus in functiune chiar in seara marii finale, pe 24 mai. Toata aceasta poveste, daca va fi pusa in fapta in seara de 24 mai, este o mare greseala.

In primul rand, daca in anumite capitale pe care le va alege Svante se vor forma concentrari umane in piete publice, acestea vor putea fi manipulate sa voteze in masa intr-un anumit fel. Exista o caracteristica a multimii: gradul de inteligenta al acesteia este undeva la nivelul submediocru al inteligentei indivizilor care o compun. In aceste conditii, manipularea este foarte posibila.

In al doilea rand, acest gen de vot in masa, in anumite capitale ale anumitor state europene, in favoarea unor anumite piese, poate crea afluxuri de voturi in favoarea unora dintre piesele inscrise in concurs, care vor zapaci si mai mult votul europenilor.

In al treilea rand, vreau sa stiu cum poate fi impiedicat Neculai din Bucuresti, aflat in Piata Revolutiei, unde are loc un astfel de miting cu statie de votare, ca, dupa ce a votat odata in statie, sa mai voteze de inca trei ori, cu cele trei telefoane mobile pe care le are la el, prin buzunare. Cu care oricum are de gand sa voteze si o face.

Daca aceasta initiativa stockseliusiana nu este o gluma proasta, atunci este o gafa mare de tot.

Lituania - Jeronimas Milius - Nomads in the Night

Jeronimas Milius are o piesa foarte frumoasa, una dintre favoritele mele, in care aud, inca din expozitie, patru modulatii succesive, dar nu oricum: dupa prima, a doua este revenire pe tonalitatea initiala.

Urmeaza a treia modulatie si a patra reprezinta o noua revenire in tonalitatea initiala. Apoi, prin alta modulatie, in curgere continua, se trece la refren, si urmeaza inca o noua modulatie, si asa mai departe.

Voce plina, sanatoasa, ambitus, volum, inteligenta muzicala si o piesa extrem de interesanta si frumoasa, care doar aparent este scrisa spontan, cum infloreste o floricica si in realitate este gandita de un compozitor destept, pentru care am tot respectul. Mult succes, Jeronimas!

Din Ucraina, Ani Lorak , cu piesa "Shady Lady", demonstreaza calitati vocale incontestabile, dar ca ea sunt multe anul acesta la Eurovision. Piesa, un electrodisco banal, nu-mi spune nimic.

Daca ma asez in fata calculatorului si deschid Sibelius (un program de scris partituri), intr-o ora "dau la apa" 10 linii muzicale solistice pentru zece piese asemanatoare ca structura. Toate avandu-si originea in disco-soul-ul american al anilor '80. Pacat de bunatate de cultura de voce de soprana doi.

DINAMITA MUZICALA: Camel - Arubaluba

Cand am deschis acest blog, initial, la piese muzicale preferate, in CV, am scris Camel, "Arubaluba". Apoi am renuntat si am ales o combinatie ceva mai comestibila de abstract si cunoscut, sa nu ma inteleaga cineva gresit.

Am mai spus-o si acum doar o repet: exista o muzica superba, aproape complet necunoscuta, care pare a se constitui intr-un univers muzical paralel cu acela pe care il stim noi. Ai, in acest univers paralel, orice vrei. La orice mare trupa arhicunoscuta pot raspunde pe loc cu una la fel de mare, complet necunoscuta.

La Led Zeppelin cu Camel, la Rolling Stones cu Barclay James Harvest, la Scorpions cu Christian Decamps & Ange, la EL&P cu Spooky Tooth, la Genesis cu Saga, la Dream Theater cu Magma si asa mai departe. Este de vina industria muzicala nenorocita, pe care o vedem manifestandu-se, ca a avut nevoie, in scopuri comerciale, doar de 1/5 din marile trupe care au existat si exista. In rest, pe celelalte le-a condamnat la nise de admiratori initiati sau norocosi, imprastiate global.
Este pacat, in primul rand, pentru patrimoniul muzical universal, care este astfel mai sarac. Azi discutam despre o alta mare trupa britanica de progresiv simfonic, Camel. Cu Pete Bardens si Andrew Latimer, intram in lumea greilor progului.

Daca Alusa Fallax a scos un album-perla si s-a stins, PFM, Camel, Procol Harum, Banco del Mutuo Soccorso sau King Crimson sunt mari supergrupuri care au cantat zeci de ani si au scos o multime de albume, creand fiecare propria sa mitologie muzicala.

La inceputul anilor 70', Bardens si Latimer au creat un stil muzical care a influentat multe generatii de muzicieni. In background, un keyboard consistent si in fata o chitara solo proeminenta, percutanta.
Sectia ritmica este sustinuta de Andy Ward, la tobe, ca sa nu uitam de superba voce a lui Latimer, cu flautul sau inconfundabil. Asa cum vom vedea insa, a existat o pleiada intreaga de flautisti de prog in acei ani, precum Jan Anderson de la Jethro Tull sau Thjis Van Leer de la Focus.

Imi este destul de greu sa nominalizez un anumit album Camel care ar fi mai bun decat altul. Sunt deopotriva cucerit de "The Snow Goose", ca si de "Rajaz", "Mirage", "Moondmadness" sau "Rain Dances". Cine cauta gaseste. Auditie placuta!

Carnea de miel va costa anul acesta pana la peste 20 de lei/kilogram

Aplicarea cerceilor sau crotaliilor de identificare si sacrificarea mieilor in locuri autorizate, combinata cu prezenta intermediarilor neautorizati, vor face ca pretul kilogramului de carne miel sa ajunga la cumparare la peste 20 de lei.

Ramanem in continuare intr-o perioada de tranzitie, undeva intre metodele tipic romanesti de sacrificare a mieilor si cele cerute de Comisia Europeana, iar evidenta mieilor inca nu se face la standarde europene.

Citeste analiza pe Event365

Suedia - Charlotte Perrelli - Hero

Charlotte Perrelli din Suedia "se sperie" putin de scena, la inceput de tot, si calca pe voce putin de tot, apoi isi revine si canta perfect. Este o piesa tipica de succes pentru Eurovision Song Contest si, dupa parerea mea si dincolo de gusturile mele, este favorita la castigarea concursului din acest an.

De ce am scris "dupa gusturile mele"? Tocmai pentru ca ABBA este una dintre formatiile mele de suflet, iar aceasta piesa sufera de "sindromul ABBA", ca multe altele cu care ne-au obisnuit suedezii. Paranteza: cei de la Biondo au aceasta calitate, ca piesa lor, "Shine", nu este bolnava de ABBAmanie, iar lucrul acesta trebuie spus clar: este greu, dupa ABBA, in Suedia, sa faci pop si sa fii neatins de sindromul pomenit.

Pe de alta parte, merita sa pomenim de MusikFestivalen, care dupa parerea mea a fost cel mai bun concurs Eurovision national de anul acesta, prin calitatea deosebita a pieselor care s-au prezentat in concurs, in numar foarte mare.

Cu totul alta parere am despre piesa Turciei, cu Mor Ve Otesi cantand piesa "Deli". Orice ar spune oricine, afirm ca muzica dance-pop nu poate fi scrisa niciodata intr-o gama minora armonica. Mi s-au strepezit timpanele. Nu merge, pur si simplu.

Expozitia acestei piese are exact aceasta caracteristica, este scrisa in gama minor armonica si poate ca va avea sau are succes in Turcia, dar mie nu-mi place. Pe de alta parte, trebuie sa recunosc ca trupa care canta este formata din instrumentisti foarte buni, iar refrenul este frumos si are "strigat".

Dupa care, la strofa, piesa revine pe aceeasi meteahna muzicala care ma racaie la creier... Nu-mi place, si gata!

Concluzia grevei de la Dacia: La revedere forta de munca ieftina!

La venirea firmelor straine in Romania, tara noastra reprezenta un miraj: forta de munca ieftina si, simultan, bine calificata. Lucru foarte rar. A existat o fereastra de oportunitate in care, pe combinatia dintre mirajul despre care am pomenit - garantia stabilitatii economice si politice a Romaniei si intrarea succesiva in NATO si UE, in Romania au venit multe firme straine si cateva multinationale.

Citeste analiza completa pe Event365

Islanda - Euroband - This Is My Life

Piesa de discoteca, un electrodisco foarte bine pus la punct, voci bune, sanatoase. Nu este printre favoritele mele, ca gen muzical, dar nu pot sa nu recunosc ca merita toata atentia si cred ca se va duce in finala.

Fata are o mica problema care trebuie rezolvata: probabil din cauza emotiei intra putin peste nota pe care trebuie sa o "tinteasca". Chestiune de supraconcentrare in stare psihica si vocala de concurs, care se poate rezolva.

Nu am avut rabdare sa o ascult pana la capat pe Kalomira din Grecia, cu piesa "Secret Combination". Acum trei zile scriam despre piesa armencei Sirusho: "Seamana izbitor cu multe piese de acest gen pe care le aud cantate de diferite dizeuze in statele aflate la limita dintre Europa si Orient.[...] Cel mai mult imi seamana, ca muzica de jungla contrasa din originalul folcloric, cu viziunea pragmatic-mecanicista pe care o au asupra muzicii usoare grecii. Au si castigat Eurovisionul odata cu asta, sau mi se pare mie?".

Chiar daca aceasta piesa plata si lipsita de originalitate va castiga Eurovisonul, imi voi pastra parerea. De aceea am si dat versiunea fara imagine. Da, imaginea conteaza, dar uneori pacaleste. Stiu ca sunt rau, dar asa sunt eu.

Sistemul pensiilor private, prost organizat, starneste zavera pe Pilonul II

Traian Basescu a cerut luni Parlamentului reexaminarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 112/2007, pentru modificarea si completarea Legii nr. 411/2004, privind fondurile de pensii administrate privat, si a Legii nr. 204/2006, privind pensiile facultative.

Seful statului a motivat ca actul normativ aprobat de Executiv modifica substantial rolul Casei de Pensii si Asigurari Sociale (CNPAS), introducand noi atributii in sarcina acesteia, care consuma resurse si costa bani. Actorii Pilonului II se contrazic in privinta solutiei ce trebuie gasita pentru rezolvarea acestei crize.

Citeste analiza pe Event365.ro

Trei goluri imperiale inscrise in Cupa UEFA de Mutu si Contra

La 0-0, in meciul de la Eindhoven cu localnica PSV, Mutu inscrie pentru Fiorentina, din lovitura libera, de la 30 de metri. Sut-trasor cu piciorul drept, "la ata", drept la paianjen, infipt in coltul din stanga-sus, unde se intalnesc barele de plictiseala:



Ei bine, Adrian Mutu nu s-a oprit la un gol. Putin mai tarzior, dupa ce portarul olandezilor a reusit sa respinga un sut al unui alt atacant al Violei, Mutu iar a dat-o-n ate. De data asta cu ristul interior (cu latul, cum se zice pe la Romanica) al piciorului stang, ca sa arate ca le are pe amandoua:



Cireasa pe tort a pus-o, la Munchen, cu Bayern, Cosmin Contra. Fundas dreapta in Nationala lui Piturca, Gurita al nostru este folosit la Getafe un fel de extrema dreapta de asalt. Si uite ce face: ia mingea la 70 de metri de poarta si nu se opreste cu ea pana nu o vede in poarta:



Eu cred ca Piti ar trebui sa-l puna pe Ogararu sa are pe dreapta, pe fundul terenului, si sa-i arunce mingea la bataie lui Gurita pe extrema, ca e mai bun decat Florentin Petre si Banel Nicolita la un loc.

DINAMITA MUZICALA: Premiata Forneria Marconi - Dove... e Quando?

Ma bucur ca ati avut rabdarea sa ascultati explicatiile lui Flavio Premoli despre instrumentele sale, care erau avangarda la inceputul anilor '70.

Premiata Forneria Marconi (ceea ce mot a mot inseamna Brutaria Premiata Marconi) este una dintre cele mai mari cinci formatii de italian symphonic prog care au existat vreodata si, fericire pe capul italienilor, mai activeaza si acum si da niste concerte de "batranete" superbe, in genul celor cu care ne mai incanta pe la noi Phoenix.

Sunt considerati pionierii muzicii progresive italiene. Ca si Campo di Marte, I Giganti, Il Balleto di Bronzo, Locanda delle Fate sau I New Trolls, PFM dovedesc o cunoastere profunda a muzicii culte si, cum se spune la carte, "o stapanire perfecta a mijloacelor artistice". Peste aceasta se aseaza cu eleganta o profunzime, o sete de absolut si un instinct al tragicului cum rar mi-a fost dat sa vad.

In rest, imi este foarte greu sa vorbesc despre muzica sensibila, complexa, rafinata a acestor italieni, care trebuie pur si simplu sa fie ascultati: Franz Di Cioccio (tobe, moog, aggeggi, voce), Franco Mussida (chitara electrica & acustica, chitara double-six, mandolina, voce), Mauro Pagani (flaut, ottavino, vioara, voce), Giorgio Piazza (bass, voce), Flavio Premoli (orga, pianoforte, mellotron, clavicembalo, piano a puntine, moog, voce).

Dupa cum se observa, o paleta impresionanta de instrumente si toti membrii trupei fac si voce. Si o fac bine. Culmea este ca, de-a lungul carierei sale, PFM au avut o fixatie: ca nu are un solist vocal veritabil, motiv pentru care a avut mai multi solisti-invitati, de-a lungul timpului, precum Fabrizio de Andre, mare gurist italian.

Vreau sa va mai dedulcesc cu o bucurie marca Premiata si va voi recomanda aceasta perla: "Dolcissima Maria", un cantec pe care, pe masura ce-l tot asculti, iti place mereu mai mult:



S-a spus ca progul italian e o emulatie a celui britanic. Mi se pare o foarte mare greseala. Sa-mi spuna cineva ai cui emuli sunt Premiata, ca nu stiu. Da, seamana ca spirit si instrumentatie cu Kansas. Dar formidabilele albume "Storia di un minuto", "Per un amico" sau "Photos of Ghosts" sunt, primele doua, din anul 1972, iar cel de-al treilea din 1973.

Marea trupa de britanici stabiliti in Statele Unite scotea primul album, numit chiar "Kansas", in anul 1974 si in primii ani ai deceniului opt erau in stadiul de preambalare. Unul foarte interesant, care este cunoscut de cativa ani, o prima formula Kansas cu Lynn Meredith solist vocal, numita Proto-Kaw, redescoperita de Kerry Livgren prin niste inregistrari uitate, in anul 2001.

Dar despre Kansas, uriasii progului american simfonic, discutam altadata.

Rusia - Dima Bilan - Believing si compozitorul fan Cat Stevens

O piesa foarte buna, combinata cu o voce aparte, particulara, bine pigmentata, aceasta este o combinatie de succes pe care eu o vad foarte bine plasata in prima semifinala de la Belgrad. Nu stiu de unde a aparut Dima Bilan, cert este ca rusii iar vin cu un foarte bun cantaret.

Am o singura problema cu aceasta melodie si am remarcat-o de cand am ascultat prima data aceasta frumoasa piesa. Debutul ei (pentru ca ulterior piesa se duce in cu totul altceva) arata ca avem de-a face cu un compozitor care a ascultat prea mult Cat Stevens in copilarie.

Sa ascultam, din acest motiv, Cat Stevens - "Wild World", un hit care, daca n-ar fi fost celebru, ar fi fost pur si simplu celebru:

Nico si Vlad la UK Eurovision Preview Party

Asa cum rezulta din ceea ce scrie pe Blogul lui ciocip, care nu stiu cui apartine si nici ce este exact - un oficios Eurovision Romania? in sfarsit..., Nico si Vlad Mirita vor lua parte la UK Eurovision Preview Party.

Evident, din main-ul stirii nu lipseste o poza cu Toreadorul si Infanta. Inca una. Cei doi vor participa la o reprezentatie ante-ludum - ma refer la ludum-urile de pe 20, 22 si 24 mai, in ultimul caz e valabil pentru cine se va califica, evident.

UK Eurovision Preview Party este cel mai mare eveniment muzical legat de Eurovision din Londra la care vor lua parte atat concurenti actuali ai competitiei Eurovision 2008, cat si concurenti din anii anteriori. Stirea completa o cititi clickand pe link-ul de mai sus.

In primul rand, i-am pus in poza, o pozoaica pe care am marit-o, fata de cat era pe Blogul ciocip-ului, pe Nico si Vlad Mirita pe blogul meu, ca sa nu se mai zica, vezi Doamne, ca am ceva cu oamenii acestia. Mai ales ca, in ordinea intrarii in prima semifinala, era randul analizarii pe blogul meu a cantecului "Pe O Margine De Lume".

Lucru pe care nu-l voi face, pentru ca l-am facut deja de cateva ori, de m-am acrit. Si nu ma suparati, ca incep sa vorbesc de azi despre trupa franceza de progresiv Harmonium.

Mai mult: sa fie foarte clar ca acesti doi oameni, care reprezinta Romania la Eurovision, lucru pe care nu mi l-am dorit, au brazdat Europa facandu-si promovare cum s-a priceput mai bine TVR si casa de discuri care i-a promovat si au ajuns si acolo unde n-au fost nici Nicola, nici Luminita Anghel, nici Mihai Traistariu. Care chiar au avut piese frumoase.

Deci au fost bine cunoscuti si cat se poate de promovati. Aceasta ca sa nu se spuna, dupa un eventual esec pe 20 mai, ca, din cauza campaniei din tara, n-au avut succes in strainatate si de aceea nu s-au calificat in finala de pe 24 mai.

Cat va mai creste pretul locuintelor?

Preturile din sectorul imobiliar, asa cum sunt reflectate de statistici, par exagerate, fiind potrivite mai mult pentru zona de nord a Bucurestiului, a declarat miercuri guvernatorul BNR, Mugur Isarescu.

Saptamana viitoare, Isarescu vrea sa participe la o intalnire cu notarii, in care sa discute pe baza statisticilor preturile din sectorul imobiliar. Iar aceasta pentru ca, "daca te uiti la statisticile imobiliare, preturile par de speriat si sunt adecvate doar pentru nordul Bucurestiului", a explicat seful Bancii Centrale.

Dar cum vor evolua in continuare preturile de pe aceasta piata si spre ce ne indreptam?

Citeste articolul complet pe site-ul Event365.ro

Finlanda: Teräsbetoni - Missä miehet ratsastaa

Cand vorbim despre Teräsbetoni, discutam de metal-rock-ul finlandez. In general, nordicii, nu numai finlandezii, sunt foarte buni in metal-rock. Printre cei mai buni.

Teräsbetoni a lansat din anul 2003, cand s-a constituit, un demo si alte trei albume. Nu sunt un mare ascultator al acestui subgen de rock, chiar daca unele varfuri imi plac. Am remarcat aceasta piesa si trupa finlandeza Teräsbetoni mai curand pentru ca apreciez optiunea finlandezilor de a merge la Eurovision cu un cantec de aceasta factura.

Spre deosebire de papagalii imbracati in haine de crocodil, numiti Lordi, care mai mult mimau hard-rock-ul acum doi ani si aterizau pe acute cu vocea prin copaci, Teräsbetoni chiar sunt metalisti adevarati, care se aseaza pe scena cinstit, aratandu-si fetele si scuturandu-si pletele asa cum se obisnuieste prin Tara Rockerilor, iar eu ma bucur ca ei vin anul acesta si sparg discareala Eurovision cu o astfel de piesa, pe care sunt convins ca o sa i-o tranteasca lui Svante Stockselius in fata cu maxima savoare.

Dupa un debut etno foarte interesant si promitator, piesa Armeniei, interpretata de Sirusho, numita Qele-Qele, cade intr-un dance cu accente orientale complet lipsit, dupa parerea mea, de originalitate. Seamana izbitor cu multe piese de acest gen pe care le aud cantate de diferite dizeuze in statele aflate la limita dintre Europa si Orient. De la mandrii armeni ma asteptam totusi la altceva.

Cel mai mult imi seamana, ca muzica de jungla contrasa din originalul folcloric, cu viziunea pragmatic-mecanicista pe care o au asupra muzicii usoare grecii. Au si castigat Eurovisionul odata cu asta, sau mi se pare mie?

Am dat linkul la interpretarea live, asa cum ma voi stradui sa o fac si de acum incolo. Nu stiu daca intotdeauna este foarte sugestiv, pentru ca am impresia, la cat de bine canta Sirusho, fara nicio imperfectiune cat de mica, ca fata face playback.

Cu Hind - Your Heart Belongs To Me, din Olanda
, avem alta problema, trecand peste faptul, deloc neglijabil de altfel, ca piesa este o mica maneluta.

Dar nu are nici aceasta piesa macar cea mai mica nota de originalitate. Este trasa la sapirograf dupa un epos muzical intreg si nu-mi spune nimic. Daca tot vorbim de Olanda, care are o traditie nobila in ale muzicii pop inca de prin anii '70-'80, nu ma pot stapani sa nu-mi aduc aminte de o piesa notorie si extrem de frumoasa, "Come to me in Pasadena", cantata prin anii '80 de fetele de la Maywood, tot olandeze, pe care insa n-am gasit-o pe youtube si sa va ofer, spre aducere aminte, aceasta perla, chiar daca este tot un playback. Asta da privighetoare! Maywood, "Late At Night":

EscVision: Interviu exclusiv cu Geta Burlacu

"E o artistă care absoarbe o multitudine de stiluri muzicale şi chipuri scenice.
Geta Burlacu imbină patosul unei bocitoare balcanice, senzualitatea muzicii latino, libertatea jazz-ului, lirismul cântecului francez, înflăcărarea ritmurilor ţigăneşti.
Vocea ei penetrantă, cu timbru catifelat, a fost cizelată de învăţarea multiplelor tehnici de interpretare, în cadrul catedrei de jazz şi estradă a Academiei de Muzică din Chişinău".

Aceasta este prezentarea făcută de EscVision Getei Burlacu, concurenta Republicii Moldova la Eurovision.

Citeste interviul pe EscVision

Gabriel Biris: Acceptarea taxei auto nu ar fi prima inconsecventa a Comisiei Europene

Noua taxa auto ar putea primi avizul final al Comisiei Europene saptamana viitoare, iar textul celei de-a treia variante a taxei de prima inmatriculare va fi supus evaluarii finale intr-o saptamana, a declarat comisarul european Laszlo Kovacs pentru Radio Romania Actualitati.

Comisarul european pentru taxe si uniune vamala a spus ca ultima varianta a taxei auto este foarte buna si respecta in totalitate principiile europene. Am discutat pe acest subiect cu consultantul financiar Gabriel Biris.

Guvernul a venit de curand cu o noua formula, a treia, a taxei auto, potrivit careia, la masinile non-euro, Euro 1 si Euro 2 si o parte dintre cele Euro 3, vor fi luate in calcul emisiile de oxid de azot si alte noxe, iar in cazul masinilor Euro 3 si Euro 4 emisiile de CO2 inscrise in cartea tehnica.
Citeste interviul pe Event365.ro

Bosnia-Hertzegovina - Elvir Laković Laka - Pokusaj

Acum ajungem in lumea lui Ciudatu', dar cel care canta, si canta bine. M-am distrat grozav la aceasta cantare care da cu "Laka"-n populatie, dar o face cu stil. Accept aceasta piesa, pentru ca am o atractie pentru o astfel de ciudatenie, mai ales cand are explozie si linia refrenului este foarte frumoasa.

Cei doi parca sunt o combinatie intre apartiile scenice punk ale unei cantarete germane, Nena, si imaginea pe care si-au construit-o The Cure, o mare trupa punk din anii '80 care mai canta si acum. La noi, au cantat asemanator cei de la Vank, daca mai tineti minte fenomenul. Aveau o piesa foarte frumoasa, care mi-a placut foarte mult, cu Maria Radu solista.

O nota vesela pentru ce se intampla pe scena in timp ce canta Laka Ciudatu': am vazut o versiune, in care Laka apare pe scena cu un cocos, pe care il lasa efectiv pe podium, si ma intrebam cum o sa ii permita cei de la EBU sa intre pe scena cu pasarea.

Dar versiunea pe care v-o ofer spre vizionare, si care cred ca este mai aproape de ceea ce vom vedea pe 20 mai la Belgrad, este absolut scrantita: cei zece sau unsprezece balerini din spate (iertata fie-mi apropierea) parca sunt niste spermatozoizi marinei care danseaza Calusul.

Acum partea a doua, la categoria "asa nu". Tin prea mult la formatia ABBA - inclusiv la splendorile care au urmat dupa ABBA, music-hall-urile fabuloase "Chess" si "Kristina fran Duvemala" - incat sa nu stramb din nas la Gisela, care canta despre Casanova pentru Andorra, intr-o piesa care ar putea avea o varietate impresionanta de titluri si orice versuri, care seamana cu inca 20 sau 30 de melodii pe care le-am ascultat de-a lungul timpului si care parca sunt toate trase la sapirograf din eposul marii formatii suedeze.

O sa fiu intrebat: bine, de ce ii apreciezi pe Pokusaj, care canta punk precum in anii '80, si nu pe Gisela, care canta in nota formatiei ABBA? Formal este corect, numai ca sunt mult prea putini cei care au cantat precum The Cure sau Blondie si prea multi cei care au coplesit lumea muzicala cu efluvii post-ABBA. Si pe urma dati-mi voie sa fiu subiectiv: nu v-am spus ca tin la sarbi?

Imi pare rau, am urmat un sfat dat de cineva anterior, dar nu am gasit-o pe Gisela cantand live. Din partea mea, poate sa cante si live perfect, tot nu ma impresioneaza, pentru ca nu este originala. Iar fata si gesturile acestei femei nu imi inspira ca este innebunita dupa vreun Casanova, ci mai curand semetie, dorinta de victorie si o vointa extraordinara de a se afirma.

E bine, bravo ei, dar nu-mi ajunge. N-a inteles nimic. Nu-i poti cere sa citeasca memoriile scrise de cel despre care canta, dar macar sa fi dat cautare pe Wikipedia. Ar fi aflat astfel ca nu are sens sa-si ia fata aceea victorioasa, de uliu-soim iesit la atac.

Cat va mai sta leul la paritatea de 3,7?

De pe 29 februarie a.c., moneda nationala s-a fixat pe o succesiune de cursuri oficiale care oscileaza cand putin sub 3,70 lei/euro, cand putin deasupra acestei valori. Amplitudinea maxima a fost pe 3 martie a.c., cand moneda nationala s-a depreciat pana la 3,7617 lei/euro. Acest curs depreciativ mediu este inversul celor intamplate in vara anului trecut. Pe 24 iulie, moneda nationala a ajuns la 3,1204 lei/euro.

Citeste analiza completa pe Event365.ro

DINAMITA MUZICALA: Ache - Shadow Of A Gipsy

Cu trupa daneza cvasinecunoscuta Ache (se citeste ca in engleza, inseamna "durere"), intram iarasi nu numai in domeniul raritatilor, dar si in cel al bijuteriilor muzicale uitate, ca si Alusa Fallax, de exemplu. Ceea ce ati ascultat in embderul din main este o balada de poveste, "Shadow Of A Gipsy", care nu are insa mare legatura cu muzica lor tipica, extrem de originala si profunda.

Erau patru baieti, patru prieteni, dintre care unul avea parinti avuti (parca am inceput o istorioara din "Povesti nemuritoare"). Fratii Torsten (bas si voce) si Finn Olafsson (chitara si voce), Peter Mellin (pian, orga si keyboards) si Glen Fisher (tobe si percutie). Se intalneau la Mellin acasa. In marele living de la parterul casei acestuia exista un pian, pe care parintii i-l cumparasera lui Peter. Aici au facut primele repetitii.

De fapt, erau niste workshopuri creative, in urma carora cei patru au ajuns sa inventeze conceptul de ballet rock si si-au propus sa scrie impreuna o mare lucrare de acest tip, cu ajutorul balerinului Peter Schaufuss de la Royal Danish Ballet Company. Asa a aparut "De Homine Urbano", adica "Despre Omul Citadin", care, dupa parerea mea, este fara nici o discutie una dintre paginile memorabile ale muzicii progresive si poate sta alaturi de orice s-a creat in acest gen muzical. Este muzica alienarii omului modern.



"De Homine Urbano" este practic imposibil de gasit pe youtube. Am reusit sa descopar doar aceasta prezenta live, in care Ache canta jazz instrumental. O face foarte bine, dar nu este muzica lor originala si nu seamana nici cat "Shadow Of A Gipsy"cu ceea ce i-a facut sa fie considerati foarte mari . Nici nu-mi dau seama daca sunt toti patru pe scena:



Fondata in anul 1968, Ache a scos "De Homine Urbano" (formata din doua mari lucrari de aproape 20 de minute fiecare, dintre care aici am uploadat primele 2'59" din prima parte, numita "De Homine Urbano") in anul 1970 si "Green Man" in anul 1971. A urmat constituirea unui nou line-up, cu sase membri, care a lansat in anul 1976 lucrarea "Pictures From Cyclus 7", scrisa in colaborare cu poetul Bo Lillesöe in anul 1975.

Eu personal nu am reusit sa gasesc nicaieri aceasta lucrare. Daca o dibuie cineva undeva, ii multumesc anticipat. Am inteles ca este, conform prezentarii facute pe site-urile care vand astfel de muzica online, "plina de art-rock si prog de mare calitate", dar aceasta este prea general spus si nu ma edifica.

Mai exista trupe daneze foarte bune, ca Burnin Red Ivanhoe, Alrune Rod sau Boastein Byron Cigarette Army, dar mie personal mi se pare ca Ache e cea mai buna.

Polonia - Isis Gee - For Life

Isis Gee din Polonia este dotata din nou, ca si in cazurile pe care vi le-am prezentat ieri, cu o voce foarte-foarte buna. Defapt, la polonezi iarasi exista foarte multa cultura muzicala, asa cum sta in general treaba cu educatia muzicala la slavi, pentru ca si bulgarii, si cehii, si rusii dar si sarbii sunt extrem de bine pusi la punct la acest capitol, mult mai bine ca noi.

In schimb, nu prea am vazut muzica pop de calitate din Polonia sau poate ca nu stiu eu. Ceea ce place la aceasta piesa este ca e exact peste aceasta mediocritate si lipsa de inspiratie tipica popului polonez. Piesa are aripioarele ei cu care chiar zboara putin.

Eu cred ca va avea succes si se va duce in finala, pentru ca e frumusica, Isis Gee canta foarte bine si este plina de calitati vocale mult peste piesa, dar si pentru ca piesa, in mai mare masura decat altele pe care le-am remarcat pana acum, are cantabilitatea si sound-ul tipic Eurovision, din perioadele in care ies in frunte piese dance.

Daca asa va fi anul acesta, nu stiu, vom vedea.

Cat despre Irlanda, cu Dustin the Turkey, "Douze Pointe": eu cred ca irlandezii, spaniolii, britanicii sau germanii sunt atat de plictisiti de Eurovision, incat reactioneaza astfel: producatorii de televiziune organizeaza show-uri de doi lei (ca in Spania) pentru selectarea unei piese; compozitorii au alte probleme si-si planifica sa iasa cu piesele tari la topuri, de unde ies bani multi si pe retete de succes verificate; publicul, la fel de plictisit, voteaza la plesneala, trimitand tot felul de ciudati.

La editia aniversara Eurovision, au avut un fel de rubrica unde prezentau cantecele ciudate care au participat la finale de-a lungul anilor. Chikilicuatre si Dustin The Turkey vor intra negresit si ei in aceasta categorie. Eu cred ca peste ani si ani lumea se va distra copios revazandu-i.

DINAMITA MUZICALA: Asia - Heat of the Moment

Sincer, voiam sa dau embederul la o alta piesa a grupului Asia, "Time Again", care mie mi se pare cea mai progresiva, deci complexa, a acestei trupe, dar nu am gasit o inregistrare care sa arate cantecul in intreaga sa frumusete instrumentala, armonica si vocala.

Ceea ce a cantat Asia de-a lungul timpului e mult sub ceea ce au cantat trupele din care au facut parte membrii acestui grup, denumit prea repede de unii "specialisti" supergrup. Am considerat, pe de alta parte, ca merita sa ilustrez cam cat de gros a fost obrazul romanasilor care au luat patru fete si au facut, in Romania, acum cativa ani, o formatie cu acelasi nume.

ASIA s-a format in anul 1981 cu urmatorii membri: Steve Howe (unul dintre marii chitaristi care au trecut prin YES) John Wetton (ex King Crimson, Uriah Heep, UK etc.) Geoff Downes (ex Yes, Buggles), si Carl Palmer (ex EL& P). Imediat au fost calificati ca fiind un supergrup, precum Cream sau Emerson, Lake & Palmer, dar muzica lor nu suporta comparatie.

Pentru oricare dintre acesti muzicieni uriasi, Asia a fost relaxarea si discareala de dupa muzicile grele cantate cu alte trupe. Am un prieten care mi-a marturisit ca John Wetton, dupa parerea sa, decat sa mai cante in alta trupa dupa experienta sa alaturi de Robert Fripp, in King Crimson, mai bine s-ar fi lasat de muzica.

Sunt si nu sunt de acord cu el. John Wetton este una dintre marile voci ale rockului, care are o cantitate fabuloasa de frecvente grave pentru cat de ametitor de sus canta. Dupa parerea mea, primul album al trupei, "Asia", este cel mai bun, dupa care muzica lor se duce tot mai mult spre disco.

Pe acest prim album, auzim o muzica luxurianta sonor, cu armonii formidabil de bine puse la punct, in conditiile in care toti muzicienii acestia canta simultan teme principale, care se intrepatrund permanent, intr-o constructie sonora deosebit de placuta. Pentru cine vrea sa-si faca intrarea in ascultarea de muzica progresiva, audierea insistenta si repetata a acestui album este un bun exercitiu de acomodare sonora.

Azerbadjan - Elnur Guseynov & Samir Javadzadeh - Day After Day

Imi plac la nebunie azerii acestia. Baiatul cu aripi de inger are o voce senzationala si imi aduce aminte de plecatul din lumea muzicii Axel Rose. Putin cam isteric, dupa gusturile mele cam exagereaza, dar e bine. Nu stiu de ce, dar e bine de tot.

Mai avem o problema insa: piesa este mai putin puternica decat vocea acestui Elnur sau Samir (ca nu stiu care dintre ei intra in contratenor pe voce gat) si, din acest motiv probabil, temele piesei nu se mai inteleg bine, eclipsate de vocea prim-solistului. Eu cred ca este un defect de adecvare a piesei la vocea aceasta extraordinara si deopotriva putin cam stranie (la care ma refer).

La polul opus se afla Slovenia, cu Rebeka Dremelj, cantand Vrag naj vzame, o piesa care nu-mi spune nimic, dar absolut nimic, in afara de faptul ca aceste sarboaice au un tonus vocal extraordinar, o bunastare a corzilor vocale care ma umple de invidie. Dar depinde si la ce o folosesc. Poate ca strica orzul pe gaste.

Mai am azi un exemplu din categoria "asa nu", dominat la exterior, dar numai atat, de imaginea-sindrom a Fridei din ABBA, o conationala a Mariei Haukaas Storeng din Norvegia, care canta o piesa numita Hold On Be Strong.

Piesa parca este auzita de compozitor, in timp ce trecea cu masina pe autostrada, pe langa o parcare unde cantau impreuna, tinandu-se de mana, Christina Aguilera si Anastacia. Nu-mi spune nimic, mi se pare lipsita de originalitate si iar afirm, ca si la slovena: pacat de asa cultura de voce sanatoasa!

"Anarhistii" cu vopsele si hartie, batuti ca la fasole

Lucrurile s-au petrecut cam astfel (versiunea oficiala): Niste anarhisti au vrut sa intre in curtea unei societati. Portarul nu i-a lasat si a vorbit cu directorul ("Stati, sa vorbesc cu domnul director"). Apoi a venit si a spus: Nu intrati.

Anarhistii au devenit violenti, iar atunci din tufe/blocuri/strazi adiacente a aparut ca prin minune o ploaie de mascati, pregatiti sa lupte contra terorismului, care i-au bagat in camioanele lor albastrii cu geamuri mici si i-au dus la Politie, sa-i interogheze. Pe dedesubt, aflam ca unul dintre blestematii de anarhisti inchiriase cu saptamani in urma pentru 600 de euro o hala in incinta societatii, unde anarhistii voiau sa ajunga cu camionul.

Lucrurile cred ca s-au cam petrecut astfel (versiunea underground): "Alo, sunteti Flaros?" "Da, cu cine vorbesc?" "Suntem noi, luptatorii contra terorismului, aia care nu i-am lasat pe niste anarhisti sa intre in tara sa manifeste antiNATO" "Buna ziua, s'traiti!" "Avem informatia ca alt grup de anarhisti au inchiriat la dumneavoastra o hala" "Da, asa e, a fost un baiat acum doua saptamani" "Ce baiat, dom'le, e un pericol" "Da? Nu stiam..." "Uite cum facem, dom'director. Cand vin maine, portarul nu-i primeste, ei se enerveaza, iar noi intervenim cu mascatii, salvandu-l pe portar sa nu fie batut. Ne-am inteles?" "Da, s'traiti. Va astept!".

De ce spun ca lucrurile s-au petrecut cam astfel? Daca acel copil inchiriase hala, de ce nu i-au lasat sa intre cu camionul in incinta societatii, ca nu explica nimeni acest lucru si nici nu intreaba nimeni? Nici pe dl. chestor-sef Marian Tutilescu nu l-a intrebat nimeni lucrul acesta.

Ce este defapt anarhismul?

Asa cum putem citi aici, "anarhie, conform originalului din greacă, αναρχία, este un concept care se referă la existenţa unei societăţii anarhice, societatea oamenilor liberi. Anarhismul este denumirea unei filozofii politice sau denuminarea unui termen generic pentru un grup de concepţii de natură filozofico-politică, care sunt mai mult sau mai puţin legate una de alta, derivat din cuvântul din limba greacă veche an-archos, care s-ar traduce în limba română prin expresia fără conducere sau fără conducători".

Bun. Toata lumea vorbeste in cor despre anarhisti. Ceea ce stiu eu este ca deocamdata este vorba despre manifestanti contra Pactului Nord-Atlantic, nu despre oameni care nu mai vor conducatori, adica anarhisti. Daca avem de-a face cu anarhisti, vreau sa stiu mai multe. Cum? De ce? De unde? Sunt anarhisti cei care sunt contra NATO? Dar cei care sunt contra globalizarii? Dar cei care sunt contra Coca-Cola sau MacDonald's? Sunt toti o apa si-un pamant, sau lucrurile sunt ceva mai rafinate?

Statul de drept cu bate

Si acum, ca sa nu mai complicam lucrurile: sunt pentru NATO (cum se spune acum, in versiunea bruta/simplificata a lucrurilor). Nu sunt pentru statul de drept cu bate. In urma cu peste 17 ani, am scris un pamflet-reportaj despre acest gen de stat, numit chiar asa: "Statul de drept cu bate".

Publicatia se numea "Noduri si semne" si era un saptamanal. Era vorba despre ocuparile Pietei Universitatii din vara anului 1990, de doua-trei ori pe saptamana, despre care nu se mai spune nimic acum. Statul de drept cu bate se manifesta atunci plenar. Ce-ar fi daca ar incepe din nou sa o faca? Daca nu suntem atenti, tot felul de oameni vor fi afectati.

De exemplu, cei care sunt tristi sau cei care nu au pantofi cu talpa de microporos. A fost unul, Heinrich Böll pre numele sau, care a scris despre aceasta si o povestire, "Mein Trauerei Gesicht". Atentie, batele nu au fost distruse, ci ascunse. Ele exista si se pot manifesta la momentul potrivit.

Dialog in Romania intre un om normal si omul de tip nou

Multumesc celui sau celei care m-a ajutat cu linkul la acest clip superb, care exprima foarte clar si succint situatia in care suntem noi toti, oamenii normali, in Romania, azi. Comentariile sunt de prisos.

Svante Stockselius spune "nu!" definitiv. Nico si Vlad Mirita vor merge la Belgrad

"Dear Mr Budescu,
I would just like to inform you that the Reference Group of the Eurovision Song Contest at its latest meeting discussed the entry of TVR Romania and also the petition that you sent to us The decision by the Reference Group was to approve the Romanian entry as a participatig song in the Eurovision Song Contest 2008.
Best regards
Svante Stockselius
ESC Executive Supervisor"

Acesta este e-mail-ul pe care dl. Stockselius mi l-a trimis pe 25 martie. Probabil ca dintr-o eroare de server nu am primit acest e-mail si am cerut sa-mi fie retrimis. L-am primit azi. Voi explica imediat ce si cum.

Dna Kati Varblane este ESC & JESC Event Manager, probabil subordonat direct al dlui Stockselius. Pentru ca, inainte de intrunirea grupului care valida piesele participante la semifinalele Eurovision de la Belgrad (reference group), dl. Svante Stockselius a dat un raspuns superficial si ambiguu la Petitia 10.301, am decis sa il sun si sa ii pun niste intrebari. A rezultat interviul pe care l-am postat pe blog pe 12 martie.

Pe 14 martie, am sunat-o pe dna Kati Varblane pe telefonul mobil, in saptamana dinainte de intrunirea Grupului de referinta Eurovision Song Contest. Am intrebat-o daca este familiarizata cu problematica posibilului plagiat din Romania si a neregulilor constatate in timpul ESC Romania.

Mi-a spus ca a auzit de acest caz si m-a rugat sa-i trimit documentele petitionarilor. Adica petitia propriu-zisa si addenda la aceasta, care poate fi citita dand click pe butonul "letter", urmand acest link, precum si linkurile la montajele existente pe youtube care demonstreaza suspiciunea de plagiat si atitudinea unor membri ai juriului.

Era vorba despre munca unor oameni, care au scris un text, l-au scris pe al doilea, le-au tradus in engleza in mai multe versiuni, apoi le-au unificat si au facut un tot coerent . Dupa cum observati, in titlu am scris ca "demersul continua". Din punctul meu de vedere, el a continuat.

I-am trimis aceste documente dnei Varblane, apoi am sunat-o din nou si i-am spus ca, dupa parerea mea, din felul in care este explicata in linii mari procedura incorecta de cumulare a votului spectatorilor cu cele ale juriului, nu va intelege mare lucru si i-am propus sa-i trimit calculele binecunoscute si explicate pe blog. M-a rugat sa-i trimit si aceasta.

Am tradus in engleza si explicitat in amanunt tot calculul, reliefand greselile de cumulare a voturilor. Apoi am sunat-o din nou si am intrebat-o daca a primit si al doilea document. Mi-a spus ca Grupul de referinta va analiza aceste documente in primul week-end, apoi voi fi informat.

Neprimind niciun raspuns, pe 18 martie i-am scris dnei Varblane un nou e-mail, rugand-o sa-mi spuna ce raspuns are pentru mine, ca jurnalist, Grupul de referinta. Mi-a raspuns ieri astfel:

"Dear Mr Budescu,
The answer was sent to you by the EBU Executive Supervisor Mr Svante Stockselius on 25 March.
I hope you received it.
I don’t have anything to add to Mr Stockselius."

I-am raspuns din nou, exlicandu-i ca nu am primit nimic si rugand-o sa imi trimita raspunsul dlui. Stockselius. Azi am primit acest al doilea raspuns neatent si criptic al dlui Stockselius de la Kati Varblane, cu care am inceput aceasta postare. Un raspuns care spune multe. Ma voi rezuma in a constata urmatoarele:

1. O persoana extrem de atenta si interesata, dna. Varblane, cere cat mai multe documente, pentru care am muncit, incercand sa fac un lucru folositor si sa ajung la o concluzie, jurnalistic vorbind. Una de care tot sunt intrebat de cititori si nu am avut pana acum ce sa raspund.

2. O alta persoana, dl. Stockselius, superficiala si complet neinteresata de ceea ce s-a intamplat in realitate in Romania si preocupata sa nu se bage in ciorba TVR, sa nu cumva sa-si strice relatiile bune pe care le are probabil cu organizatorii Eurovision Junior.

Scriam prin februarie despre niste dinozauri. De cei din Romania este treaba noastra sa scapam, astfel incat sa nu ne mai facem de ras data viitoare. Adica anul viitor, de exemplu. Ceasul ticaie, timpul trece, selectia nationala Eurovision 2009 se apropie. Luati aminte, lucrurile se vor repeta.