Iara procedez la fel: piesa "Meditazione" a acestor italieni este doar "carligul". Fara discutie, este un cantec superb, un eveniment muzical in sine, un cristal perfect si simplu. Baletul De Bronz al acestei trupe unice suna insa altfel. "Meditazione" este de pe primul lor album, Sirio 2222, care este orientat mai curand catre un soi de psych-rock, gen Jimmi Hendrix.
Celelalte piese de pe acest album nu demonstreaza foarte multe si lipsa de originalitate este evidenta (cu exceptia piesei din embeder, care e o perla in sine). Daca ascultati cu atentie toata piesa, observati ca, din regiunea sa mediana, se intampla un accident sonor: brusc, expozitia este reluata, cu un keyboards extrem de angoasat in spate, care schimba complet atmosfera muzicala si trimite intr-un dark-psych-prog. Este un fel de "spre asta ne indreptam. stop. atentie. stop. avem si idei originale, si inca in ce masura! stop.".
Aici se aude practic prima data foarte originalul sound al acestei trupe, pe care-l regasim in intreaga sa splendoare dark-prog-simfonica pe marele lor album, "Ys". Ys, de asemenea scris Is sau Ker-Is in bretona, dar si Ker-Ys in franceza (ker inseamna oras in bretona), era un oras mitic, despre care se spune ca ar fi existat in Golful Douarnenez, in Britania, care ar fi fost inghitit de Oceanul Atlantic.
Albumul lui Balletto Di Bronzo este unul dintre multele albume programatice, cu tema, scrise in muzica progresiva. Extrem de original, are o prima sectiune, care dureaza peste 15 minute si care imi place foarte-foarte mult, numita "Introduzione".
Tema acestei sectiuni muzicale a albumului este simpla, un strigat melodic continand o extraordinara disperare existentiala, pentru care vocea solistului Gianni Leone (o mare figura, un poliinstrumentist care canta la pian, orga, moog, mellotron, spineta si celesta), destul de rigida de altfel, este foarte potrivita.
Insolitul acestei Introduzione este dat de suprapunerea dintre un fals ritm de reggae music si angoasanta orga care comenteaza tema-solist. Nebunia este ca pe aceasta tema se intampla ceva ce vezi destul de rar, chiar si in muzica progresiva: Leone canta in gama dodecafonica, intai cu vocea, apoi cu intreaga trupa, pe toate instrumentele. Evident, exista trupe care au pasaje dodecafonice, dar o abordare complet structurata in acest mod este, credem noi, o raritate.
Dodecafonismul, sau tehnica celor 12 note, a fost folosita pentru prima data in muzica de catre compozitorul austriac Arnold Shoenberg, care a consternat lumea la inceputul secolului XX, apoi a facut furori cu muzica sa abstracta sonor. A fost un curaj nebun din partea Baletului De Bronz italian sa cante asa si merita tot respectul nostru.
Va las placerea sa descoperiti acest album unic, cu playlistul Introduzione - Primo Incontro - Secondo Incontro - Terzo Incontro - Epilogo, intai la finalul embederului de mai sus, apoi, daca doriti sa aprofundati, si din alte surse, pentru a asculta discografia completa acestei alte trupe italiene sofisticate si inedite.
joi, 8 mai 2008
DINAMITA MUZICALA: Il Balletto Di Bronzo - Meditazione
Buletin Eurovision (4)
Rusia, prin Dima Bilan, cu piesa "Believing", conduce in predictiile facute pentru Eurovision, arata Oikotimes.com.
Pe de alta parte, britanicul Andy Abraham a spus, intr-un interviu pentru BBC, ca va merge la Belgrad si va "canta cu tot sufletul", si ca "spera sa intre in topul primilor zece clasati".
Pe de alta parte, din Norvegia, rockerul acela vapsit pe fata, Age Nilsen, care-l imita, la finala Eurovision din anul 2005, la aspectul exterior, pe Ozzy Osborne, semana cu un travestit si canta un fel de hard rock comercial, a atacat-o pe Charlotte Perrelli, despre care iarasi ma vad nevoit sa pomenesc, pentru ca este foarte mediatizata.
Nilsen crede ca Perrelli "arata si canta ca o pacoste" (n.n.: eng. "drag queen"). Age a spus de asemenea ca este convins ca Perrelli si-a facut numeroase operatii de chirurgie plastica , de la ultimul ei succes cu care s-a prezentat la Eurovision in anul 1999.
Daca ma uit bine la clipul evolutiei sale de atunci, nu pot sa nu remarc diferenta de aspect al facciesului si ma vad obligat sa povestesc ce am patit acum cateva zile, cand pregateam o alta stire despre aceasta cantareata suedeza.
Am vrut sa uploadez poza, pe care am postat-o acum, aici, dar mi s-a parut ca este vorba despre alta femeie, pentru ca pielea este altfel profilata pe pometi si arcade.
Azi am revenit si am vazut ca este vorba despre un blog, numit The Schlager Systems, care ii ia un interviu in exclusivitate Charlottei, in toamna anului 2007, care foloseste aceasta poza.
Presupunand ca jurnalistul a stiut ce face cu mainile pe mouse, in timp ce-i functiona creierul, dar si comparand cu fata Charlottei, din clipul la care am dat mai sus link-ul, eu spun ca este vorba despre aceeasi persoana si ca Age are dreptate.
Umatoarea informatie este despre bulgarii Deep Zone & Balthazar, a caror piesa este una dintre preferatele mele, chiar daca despre solista Joanna (foto) am o parere mai putin buna si o astept sa vad cum canta live, in Beogradska Arena.
Joanna si colegii sai au fost azi la Atena, in cadrul turneului de promovare a piesei "DK, Take Me Away". Pentru cantareata bulgara, care vorbeste limba greaca, nu este prima prezenta in tara vecina de la sud.
La inceputul dupa-amiezii, Deep Zone & Balthazar s-au aflat in studiourile canalului MAD TV , unde au acordat un interviu, in direct pe post.









