Ziua informeaza ca Paul Krugman, proaspatul laureat al Premiului Nobel pentru Economie, a avertizat ca lumea se indreapta catre recesiune economica, iar acest lucru nu poate fi oprit.
Planurile europene si americane nu vor reusi sa acopere golurile lasate de criza, efectele acesteia asupra economiei reale urmand a se simti mult timp de acum incolo. Autoritatile europene nu au luat masuri suficiente pentru stoparea crizei financiare, pana saptamana trecuta, crede Krugman.
Declaratia eminentului economist nu ne mira deloc. Asa este, dar, din momentul in care Krugman a facut aceasta declaratie si presa romana a preluat-o, ni se pare normal sa explicam despre ce este vorba, pentru ca astfel putem dezamorsa cu mai multa eficienta tendintele panicarde care apar in astfel de situatii.
Ceea ce trebuie sa intelegem este ca o criza de astfel de proportii, bazata pe umflarea ganglionara, peste tot in lume, a diverselor piete speculative, nu se termina prin doua ucazuri continentale, unul la Washington si unul la Bruxelles, plus alte 15 sau 20 la nivelul statelor UE, plus altele trei sau patru prin China, Japonia si ceilalti tigri asiatici, si cu asta, basta.
Exista o natura a acestui gen de crize, care cere rezolvarea cauzelor pentru care s-a ajuns la aceasta situatie, pentru a se trece peste motivele bolii economice. Sa zicem ca planurile de redresare stabilite de catre Washington si Bruxelles reprezinta un fel de somnifer care a adormit deocamdata rinocerul. Ori elefantul. Sau, altfel spus, paracetamolul pe care il dai unui om foarte racit, ca sa ii treaca febra extrema, dar care nu rezolva boala, in schimb mai da timp medicilor sa trateze boala.
Interventionismul ce se manifesta in prezent pe mapamond a adormit putin monstrul, dar nu a rezolvat problemele. Pentru aceasta, diriguitorii indrituiti trebuie sa lucreze intens, in continuare, la modificarea structurii sistemului economic-financiar global, la stabilirea clara a protocoalelor acestuia, a institutiilor de reglementare si control, a ierarhiei acestora, a atributiilor lor samd.
Edificarea unei astfel de arhitecturi institutionale poate sa dureze fara nici o problema ani in sir, timp in care, de cate ori da din picior sau din trompa monstrul (care ar trebui tinut in continuare adormit), ne vom scutura bine.
As fi mai linistit, daca as sti ca exista si vointa politica, si cea economica sa se faca toate aceste lucruri, insa din pacate nu cred ca lucrurile stau astfel. Mai cred ca rinocerul cu 12 picioare, trei trompe si cinci randuri de ochi, edificat in ultimii 30 de ani de catre fundamentalistii pietei libere, se va trezi. Atunci sa te tii...
Postări
