STAREA PRESEI: 10 pentru Romania. Si cu Mircea Marian chelfanit pe Realitatea TV, unsprezece

Mircea Marian nu este la primul sau moment critic contra practicilor din Realitatea TV si celor ale lui Sorin Ovidiu Vantu. Dupa ce pe acest post de televiziune a inceput diversiunea cu "familia Basescu se ocupa cu trafic de armament", Adi Ursu l-a sunat pe Mircea Marian si i-a propus sa vina la editia speciala depre care am mai scris, in care Hurezeanu, CT Popescu si Ursu au incercat in van sa desfiinteze studiul Oxford Analytica.

Apoi, Adi l-a mai sunat odata pe Mircea si i-a propus sa-l ia pe sticla din redactia EvZ. Mircea Marian a refuzat, explicand ca voia sa fie in studio, fata in fata, pe cand asa nu va fi pe picior de egalitate cu invitatii din platou si refuza.

Ulterior, jurnalistul a scris pe 9 septembrie despre toate cele gretoase care se petrec in presa romana, asa cum se poate citi aici. Aseara, intr-o editie haotica a emisiunii "10 pentru Romania", Mircea Marian a fost invitat in platou. La chelfanit.

Tatulici i-a citit un fragment din propriul sau editorial, apoi l-a luat la intrebacioase: "De ce, dom'le? De ce dai in noi?". Evident, parafrazez, ca emisiunea nu poate fi gasita pe site-ul Realitatea TV, Tatu nu i-a zis exact asa, dar asta era ideea. Jurnalistul a replicat taios.

El a explicat lucruri despre care am scris si aici, ca, de exemplu, faptul ca, atunci cand Sorin Rosca-Stanescu a lansat aberatia cu trafic de arme basescian, imediat si Realitatea TV, si Antena 3 s-au pus pe rostogolit ore-n sir prostiile debitate de Sorin pe blogul lui.

Coada interventiei/explicatiei lui Mircea era cu "sunteti salariatii lui Vantu, asta e, asta trebuie sa faceti". Atunci a intervenit Adi Ursu, verde ca lemnul negru la fata locului care era, evident, umflata, stromflicindu-i lui Mircea pe sub nas urmatorul contraargument (parafraza din nou):

Cand erai tu salariat la noi, la "Adevarul", iti spuneam noi ce sa scrii?

Evident ca actiunea lui Adi comporta cel putin doua comentarii.

PRIMUL: subiectul deschis de Ursu era o diversiune la adevarata problema, ce fusese ridicata de catre Mircea; Adi a actionat, constient sau nu, distragand atentia de la chestiune; nimeni din studio nu a indraznit sa-l contrazica explicit pe Mircea Marian.

AL DOILEA: intre "Adevarul" lui Tinu& inca vreo sapte actionari minoritari si Realitatea TV, proprietate exclusiv Vantu, este o diferenta enorma de relationare intre patronat si angajati.

"Adevarul" avea atunci un actionariat difuz si se vedea cu ochiul liber cum diferiti insi din ziar au opinii politice sensibil-diferite, bine consacrate si constant exprimate public. La Realitatea TV, opiniile politice diferite, cum sunt cele ale lui Turcescu, de exemplu, sunt in prezent sub oboroc, iar Turcescu e in surghiun la Realitatea FM. Mana de fier a lui Vantu, prin interpusii sai din managementul grupului, se simte negresit.

Acum, eu inteleg perfect dorinta lui Sergiu Toader de a invita in studio inclusiv voci critice la adresa statiei de televiziune si grupului de media, ca sa arate "cat de democrati si pluralisti suntem noi".

Problema este ca e bine ca, atunci cand intra in studio, invitatii contracurent trebuie asteptati cu toroipanele la vedere si cu mitralierele pe masa.

Daca nu stau cuminti la locurile lor si nu vorbesc in linia politicii postului, miscandu-se-n front, sa stie ei ca pot fi batuti, impuscati si chiar facuti de ras, de ocara, de rusine si de pierde vara.

Apoi merita si o lectie de etica jurnalistica si echidistanta, prin raportarea la mari valori ale culturii romanesti care sunt chemate in studio.

De exemplu, inteligentul domn Tufis, ai carui discipoli au pus la punct sistemul de traducere de la Google Translate in limba romana, a fost chemat in studio pe post de martisor de 13 septembrie 2009. Lucruri prea interesante nu ne-a spus acest domn.

Defapt, am avut impresia ca nici Mihai Tatulici nu prea parea foarte convins ca are ce discuta cu el. Daca iei insa la refec si ceea ce au facut aceia pastoriti de dumnealui la Google, ajungi la niste concluzii interesante.

De exemplu, sa traducem cu Google Translate in romaneste urmatoarea fraza:

The rain in Spain stays mainly in the plain!

Iata genialul rezultat:

Ploaie în Spania stă în principal în câmpie!

Alo! Domnu Tatu! De aici ar fi trebuit, poate, sa inceapa discutia de asar' cu domnu' Tufis...

POLITICA: Un coleg tigan, doua-trei cafele si cateva erori de logica. Rrom-Rom-Roman-Romania (5)

Vreau sa mai explic insa inca un lucru. Sunt convins ca primul moment cand gioia s-a inflamat a fost cel in care a citit titlul si a vazut acolo folosit cuvantul „tigan”.

Trecand peste faptul ca mi se pare absurd sa tratez acest subiect vorbind despre el fara sa-l numesc, probabil ca trebuia sa scriu rromi, asa cum s-a institutionalizat in Romania, ca sa nu jenez sensibilitatea indusa chiar de catre autoritati, prin institutionalizarea acestui cuvant nou in lexicul romanesc.

Trebuia deci sa fiu plin de politicaly correctness, lucru care imi displace profund. Nu tin sa scriu exclusiv astfel, ci folosesc cu buna-stiinta cand „rrom”, cand „rom”, cand „tigan”, din considerente de stilizare a textului, dar si dintr-un motiv conceptual, pe care il voi explica in continuare.

Sunt de acord cu ideea dlui. Andrei Gheorghe, care a criticat instituirea in tara noastra a cuvantului „rrom”, catalogand-o ca fiind o aberatie. Dupa cate stiu, este un cuvant intraductibil.

In toate limbile pamantului, tiganii sunt numiti „gypsy”, „gitano”, „gittan” etc., iar francezii, englezii sau spaniolii, cand ii numesc astfel, nu sunt considerati rasisti. Ar fi si culmea sa fie calificati ca fiind astfel. Exista o piesa celebra a trupei Uriah Heep, numita „Gypsy”. Bine ca ne-am dat seama, trebuie sa o interzicem: este „cap-coada anti-etnica” si instiga la ura de rasa.

Numai noi, romanii, asa cum explicam, le-am gasit tiganilor alt nume, unul care seamana foarte mult cu acela al tarii si cu cel al fiecarui cetatean dintransa: „rrom” - „roman” - „Romania”.

Astfel, se petrece urmatorul fenomen: italianul mediu, atunci cand este instigat de extrema dreapta mussoliniana si care nu stie prea multe si nu prea e dotat cu un aparat cultural foarte sofisticat, ca si romanul mediu, face o dubla confuzie intre „rrom”, „roman” si „Romania” si ajunge la o dubla concluzie eronata:

1. toti tiganii sunt infractori; 2. toti romanii sunt tigani.

In aceasta afacere, cuvantul „tigan” capata un sens peiorativ implicit. Daca unul, Budescu, din Bucuresti, Romania, se apuca si scrie, pomenind despre tigani, apar conexiuni periorative in mentalul cititorilor, care trag concluzia astfel ca Budescu scrie anti-etnic.
(urmeaza: Ambele extreme inteleg aiurea)

POLITICA: Unirea cu Basarabia: mai e mult până departe

Chiar cu alt presedinte la Chisinau, sentimentul unionist ramane o problema greu de solutionat in Republica Moldova. Pe de alta parte, numai sentimentul unionist nu poate rezolva problema, in opinia mea: el nu va fi niciodata atat de puternic, cat cere indirect, dar cu buna stiinta, actuala formulare din Constitutia Republicii Moldova, conceputa special parca pentru a contracara o astfel de eventualitate:

„Articolul 142 (1) Dispozitiile privind caracterul suveran, independent si unitar al statului, precum si cele referitoare la neutralitatea permanenta a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majoritatii cetatenilor inscrisi in listele electorale.”

In schimb, o mica modificare poate folosi:

Articolul 142 (1) Dispozitiile privind caracterul suveran, independent si unitar al statului, precum si cele referitoare la neutralitatea permanenta a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majoritatii cetatenilor inscrisi in listele electorale prezenti la scrutin.

Nu tine insa loc si de moralitate politica. Potentialul toxic al unei astfel de modificari e, tot indirect, in perspectiva, foarte mare. Un constitutionalist ar imagina alte modificari analoge ce pot fi aduse, pe acelasi model, inainte sau dupa o ipotetica unire a Basarabiei cu Romania, insa ducand la subminarea statului cu capitala la Chisinau (inainte de unire) sau la cea a unitatii statului roman (dupa unire)... citeste in continuare aici