© Toate materialele de pe acest blog sunt protejate de Legea Drepturilor de Autor si pot fi reproduse numai cu acordul explicit al autorului. Incalcarea drepturilor de proprietate intelectuala se pedepseste conform Codului Penal.

duminică, 1 februarie 2009

DINAMITA MUZICALA: Yes, "Close To The Edge" / "Siberian Kathru"



Dupa baia de muzica de calitate mai slaba din timpul Eurovision, ne curatam de reziduurile muzicale ascultate (sa fim drepti, pana la urma au fost totusi destule partituri frumoase, mai multe decat ne-am fi asteptat) revenind la unul dintre clasicii muzicii progresive: Yes, un mare supergrup britanic cu recunoastere globala, care face si acum scoruri de vanzari impresionante cu o muzica extrem de complexa.

Iata acum tabla de prezentare a acestui album de exceptie, una dintre marile creatii ale acestei trupe:

Atlantic (A2-19133)
UK 1972

Jon Anderson, vocals; Bill Bruford, percussion; Steve Howe, guitars, vocals; Chris Squire, bass, vocals; Rick Wakeman, keyboards

Tracklist:

1. Close to the Edge — 18:50
a. The Solid Time of Change
b. Total Mass Retain
c. I Get Up I Get Down
d. Seasons of Man
2. And You and I — 10:09
a. Cord of Life
b. Eclipse
c. The Preacher the Teacher
d. Apocalypse
3. Siberian Khatru — 8:57
total time 38:56

Albumul de poveste Close To The Edge (1972) este probabil cea mai complexa creatie Yes. De pe acest LP mie imi plac foarte mult primele doua parti, ambele construite pe principii simfonice. A treia lucrare, Siberian Kathru, este o constructie in care, cred eu, acesti muzicieni sunt putini cam indulgenti cu ei si fac exces de tehnicitate, in detrimentul muzicii. Daca ar fi multi care ar ajunge la asemenea rezultate fiind indulgenti cu ei...

Sa revenim la Close To The Edge. O lucrare care se dezvolta si concluzioneaza in maniera simfonica. Exista o prima parte expozitiva, The Solid Time of Change, apoi una care dezvolta si contrapune la expozitie, Total Mass Retain, o miscare lenta, I Get Up I Get Down, insa nu pe sistem "reverie", ca in lucrarile simfonice clasice, ci o miscare lenta bazata pe stralucire muzicala si tratata ca placa turnanta spre ultima portiune a lucrarii, Seasons of Man, care preia si reciteste in maniera concluziva temele mari din cele trei parti.

Pe undeva, seamana aici cu felul in care reia si toaca practic aceeasi tema, de la inceput pana la sfarsit, Ludwig van Beethoven. Insa intre anumite limite. Nu voi posta nici un embed de la "And You And I", o lucrare de asemenea extrem de frumoasa si complexa, care mie imi place foarte mult, pentru ca nu exista un clip destul de bun, din care sa se inteleaga aceasta frumusete. Sa ascultam acum o versiune imperiala la Siberian Kathru, din anul 1979, dintr-un concert dat de Yes la Philadelphia:

EUROVISION 2009: Elena, "Balkan Girls". Ce versuri minunate!

Ca si anul trecut, suntem reprezentati la Eurovision de o piesa care, din punctul meu de vedere, este una dintre cele mai slabe din finala si a carei solista este deja supranumita Elena Paparizou Gheorghe. Despre melodie am spus deja ce aveam de spus, si inca am fost indulgent, intelegator, afirmand ca este un cantec care face (doar) cu ochiul manelistilor.

Am criticat si dezbracareala practicata pe scena de Elena, asa cum a spus ulterior chiar ea, facuta pentru ca s-a considerat ca asa are succes la Romanica. Va propun sa ascultam acum aceasta piesisoara muzicala si sa intelegem complexitatea mesajului muzical transmis de dizeuza. Cuvintele sunt sub embed:



Elena Gheorghe - The balkan girls (Euriovision 2009) *Belea*
Asculta mai multe audio Muzica »

Fetelor balcanice le place sa petreaca / Ca nimanui, ca nimanui

STROFA 1
Este timpul pentru mine sa ma relaxez / O sa-mi incep week-endul / Cu un tonic cu lamaie / Prietenele mele ma iau la plimbare / Gata sa petrec si aratand asa de bine

REFREN
Ma intreb daca, dincolo de asta / Poate fi ceva mai bine / Pentru ca ma simt asa de bine in noaptea asta / Nu vreau sa parasesc aceasta lumina

Fetelor balcanice le place sa petreaca / Ca nimanui, ca nimanui / Din intuneric / Vom straluci toata noaptea

Soldurile mele sunt pregatite sa radieze / Acest cantec este asa de tare / Si am atat de mult de aratat / Am sa gasesc un baiat pentru un sarut /
Cine stie, poate ca el va fi printul meu

REFREN


STROFA 2
Daca nu ai aflat / Ce este dragostea / Daca esti singur, dragul meu / Deschide-ti mintea / Esti unic / Trebuie sa-ti traiesti viata

REFREN

EUROVISION 2009: Finala daneza. Nu numai la noi se petrec nedreptati

In marea finala daneza s-a calificat "Believe again", piesa interpretata de catre danezul Niels Brinck si scrisa de catre Ronan Keating, membru al cvartetului vocal BoyZone. Piesa interpretata de Brinck in Dansk Melodi Grand Prix este frumoasa, dar este o melodie mai comerciala, care probabil ca a avut parte de o campanie de marketing agresiva. Sa o ascultam:



Acum sa audiem cealalta piesa care s-a calificat in marea finala Dansk Melodi Grand Prix, interpretata de Hera Bjork si numita "Someday":



Sa ne intelegem: in Danemarca, votul este exclusiv atributul publicului. Ceea ce face ca lucrurile sa fie extrem, extrem de grave. "Someday", piesa de exceptie interpretata de islandeza Hera Bjork, una dintre fetele de la backing vocals, de anul trecut, pentru Euroband, reprezentantii Islandei, este un eveniment muzical in sine.

Are un singur defect: descendenta clara ABBA. In rest, este o piesa absolut superba, stralucitoare, completa, foarte complexa pentru un cantec de trei minute, scrisa pentru Eurovision. Este un cantec care, din punctul meu de vedere, va tinti sus in topurile europene si care, asa cum am mai spus, daca ar fi mers la Moscova s-ar fi aflat printre favorite.

Se ridica intrebarea atunci: ce se intampla cu noi? Ei bine, un raspuns ar fi urmatorul. Cand am pus, acum ceva timp, ceva Manowar pe blog, un prieten care intra pe blogul meu si este ascultator inrait de metale grele m-a intrebat de ce am pus Manowar, explicandu-mi ca, in viziunea si dupa gusturile sale muzicale, Manowar sunt gay.

Cand am auzit asemenea parascovenie, am insistat, intrebandu-l daca el a auzit ca Manowar sunt cumva homosexuali sau cineva din trupa este astfel (nu ca ar fi avut asta vreo relevanta, dar nu pricepeam ce vrea sa zica). Mi-a raspuns, razand, ca nu, nici vorba, dar muzica loc este gay. Adica? - am insistat eu. Adica, mi-a explicat el, este prea dulceaga, cu prea mult sirop.

Dar ce intelege el prin muzica fara prea mult sirop? l-am intrebat curios. Imediat m-a alimentat cu un slot sanatos de muzica rock rece, pragmatica, dominata de metale grele si tehnici inalte de manipulare a grifului. Am mai facut si alta data astfel de experimente cu diferiti melomani.

Concluzia mea este cam asa: generatia actuala de tineri de sub/peste 20 de ani este dominata de un sort de sensibilitate reprimata, care, atunci cand gaseste pe ce sa se sprijine, numeste acel resort de exteriorizare ca fiind gay si il respinge, considerandu-l nedemn de atentie si chiar impudic, siropos.

Oamenii de genul prietenului meu sunt persoane extrem de sensibile si cu o gandire muzicala complexa, care insa considera ca a scrie sau a interpreta o partitura de acest gen, ori a asculta o melodie de acest tip este un fel de act exhibitionism, pe cand a construi, interpreta sau asculta o melodie rece, dura si cu mesaj implicit, incifrat este o dovada de putere si duritate.

Nu este. Cine este slab e puternic, iar cine vrea sa para dur si impenetrabil este, in realitate, plapand si vulnerabil. Este foarte trist ca valorile reale, ca Hera Bjork, sunt devansate in ierarhii de valori construite, cum sunt mediocrii functionali talentati ca Brinck. Si, repet, este si acesta, in felul sau, tot un semn de decadenta.

EUROVISION 2009: Jade, "My Time" (UK)



Aceasta este piesa lui Andrew Lloyd Webber, "My Time", in interpretarea castigatoarei selectiei nationale britanice, cantareata de culoare Jade. Sincer, nu sunt deloc impresionat de aceasta piesa, nici de interpreta care a fost aleasa de AL Webber.

Jade are mai multe defecte de tehnica interpretativa. Cel mai mare este ca sunetul emis nu e continuu, ci segmentat, pentru ca in timpul emisiei elimina aer pe sunet, care se gatuie. In al doilea rand, are un tremolo reflex care-i galgaie fara nici o legatura cu logica muzicala a piesei in sine. In al treilea rand, are un control imperfect asupra glasului, care o face sa patineze cu una, doua sau trei come peste unele sunete.

Pe de alta parte, cantecul creat cu mare tam-tam de AL Webber este o dezamagire. Fata de aceasta piesa scremuta din sinele marelui compozitor la comanda, o miscare lenta de factura asemanatoare, marele perdant al editiei de anul trecut ESC Romania, "Shine", interpretata de Biondo, este opera unui geniu muzical.

Are cap, coada, iar intre cap si coada este foarte multa muzica, pe cand aici tot ce aud este o Marghiolita bronzata bine, care striga de mult prea multe dati ca este timpul ei. Ceea ce ma indoiesc. Voi ce credeti despre asta? Va rupe Europa cupla Andrew Lloyd Webber - Jade cu melodia "My Time"?

EUROVISION 2009: Televoting. Cum a pornit de la zero counterul la toti concurentii. Din nou despre Biondo



Eram cu ochii in ecranul calculatorului si nu am vazut momentul T-0 al televotingului, din acest motiv ma bucur ca arielnyko s-a miscat repede si a captat cu TV-in, punand pe YouTube. Se vede clar cum votul porneste de la 0 puncte la toate piesele, nu ca anul trecut, cand Nicoleta Matei a sarit in aer direct la 800 de voturi.

Revin acum la recitalul grozav dat de Biondo in timpul televotingului din finala, cu un comentariu care ii apartine lui Andrei Partos, pe forumul care ii poarta numele:

Uite cine stie sa cante! Biondo, goniti pentru a doua oara de la Eurovision! Acum pot spune cu siguranta ca ar fi castigat! [...] Baietii astia sunt cu o clasa peste toti cei 12 concurenti, orice ar canta.