EBU: raspuns in doi peri. Demersul continua

"Petitia semnata de cei 10.300 de telespectatori a ajuns la EBU si a primit si un raspuns. Din pacate pentru cei care s-au angajat in aceasta initiativa, raspunsul este, pe de o parte, fara continut, iar pe de alta parte exprimat intr-o engleza asemanatoare cu cea vorbita de Nico la Atena", anunta Jurnalul National, in editia de astazi.

Acum, sa va explic cum stiu ca s-au petrecut lucrurile de la Chiril Badica, initiatorul petitiei, adica de la omul care a initiat si sustinut demersul online, cu care am inceput sa discut intai pe e-mail si ulterior telefonic.

Dl. Badica, un tanar de 24 de ani de o maturitate mult peste varsta domniei-sale, a trimis la EBU, dlui Svante Stockselius (foto), Eurovision Song Contest Supervisor, petitia si nu numai atat. Pe langa textul petitiei, dl. Badica a trimis pe e-mail un documentar sintetic al tuturor neregulilor constatate.

Acesta a fost realizat in felul urmator: doua persoane care nu se cunosc intre ele si pe care dl. Badica nu le cunoaste pe numele lor reale, dintre care despre una stie ca este profesoara de engleza, au realizat in paralel traducerea acestei addenda.

Cam aceasta a fost "conspiratia" pe care o visau Andrei Tudor si cei din jurul sau: un tanar de 24 de ani, o profesoara de engleza si inca o persoana necunoscuta, stiuta doar sub nickul "Cailin Rainbow". Cei trei nu s-au vazut la fata in viata lor. Ca si ceilalti 10.301.

Dl. Badica a primit cele doua traduceri si din ele a facut una singura, cat mai aproape de perfectiunea englezei literare, pentru ca domnul Stockselius sa nu trebuiasca sa faca decat un singur lucru: sa citeasca. N-a facut-o. Probabil ca a lecturat in graba primele trei randuri, a luat scrisoarea, si-a facut-o coif si i-a dictat secretarei un raspuns superficial. Apoi a aruncat coiful la cos si s-a ocupat de treburi mai importante.

Cam asta este seriozitatea European Broadcasting Union, la fel de mare ca a unui concurs, unde acum cativa ani a iesit pe primul loc o manea turceasca, iar acum doi ani niste ciudati costumati in crocodili care probabil ca nici nu au caderea sa-i frece cizmele lui Ozzy Osborne.

Nicio problema, demersul continua. Iata ce mai scrie Jurnalul National: "Chiril Badica, initiatorul petitiei, ne-a declarat ca nu va lasa lucrurile asa, pentru ca e convins ca o autoritate de la EBU nu poate da un raspuns atat de neglijent ca exprimare. De altfel, el a si luat legatura telefonic, in cursul zilei de ieri (n.n. - joi), cu staff-ul central al Festivalului. Discutiile nu s-au finalizat".

Si la cat il stim de serios si perseverent pe dl. Chiril Badica, suntem convinsi ca se va tine de cuvant.

P(erseverus).S(imptomaticus).: Conform regulilor presei online, poza unei fiinte insufletite trebuie sa fie intoarsa cu fata la text. Vreau sa vad daca pana la urma dl. Svante Stockselius demonstreaza ca este o fiinta insufletita si va citi addenda la Petitia celor 10.301.

Revolta lui 10.301

Acesta este un post facut in seara zilei de vineri, 7 martie, pe un grup din Yahoo, semnat de userul sane.citizen (adica cetatean sanatos la cap). Este atat de bine scris si de sintetic ca nu mai este nevoie sa fac niciun fel de comentariu:

"Se pare ca persoanele implicate in acest scandal si vizate direct de el sunt profund convinse ca toata treaba este de fapt un complot, un atac direct initiat de "invidiosi", de oameni care le vor raul de mult timp si care pregatesc acest lucru de cine stie cand.

Nu stiu despre voi, insa eu sunt un om simplu, care nu are legatura cu muzica, nu are relatii de prietenie sau macar de animozitate cu vreunul din protagonistii scandalului (Dl. Andrei Tudor, Nico etc). De fapt, nici macar nu urmaresc Eurovisionul.

In toti anii acestia l-am perceput ca pe un festival invechit, firav, demodat, enervant prin revenirea asidua, anuala. Anul acesta, un cunoscut de-al meu mi-a recomandat pentru o cercetare videoclipul dlui Moga, "Come this way". L-am vazut, dupa care am ascultat, din intamplare, melodia "Shine".

Mi-a placut in mod deosebit, lucru care m-a surprins, dealtfel, deoarece venea de la o melodie care tinea de Eurovision, si pana atunci pentru mine nu venise nimic placut dinspre acest festival. Asadar am urmarit, mai de la prieteni, mai de pe internet (nu ma uit la TV, desi am in casa asa ceva), fenomenul.

Cand am constatat ca "Shine" a fost nedreptatita, am cautat o explicatie. Si am gasit-o, in emisiunile care au urmat. (gen "Ne vedem la TVR" si "Tonomatul DP2"). Am montat fragmente de emisiune, alcatuind VIVA TVR si Socaciu – Package, disponibile pe youtube.

Traducerea mi-a fost furnizata, pentru VIVA TVR, de userul "cailinrainbow", de pe youtube.com. Daca se va indrepta ceva, bine. Daca nu, voi ramane cu sentimentul ca am facut ceea ce puteam pentru a schimba lucrurile si ca intreaga manifestare la care am fost si suntem martori este de fapt un semnal ca Romania incepe sa se trezeasca."

Autorul acestui post continua, citand o declaratie data de Ioan Duma pentru Evenimentul Zilei: "Daca vom primi o sesizare in acest sens, probabil ca vom cere din nou ajutorul comisiei permanente de specialitate din UCMR, care a analizat si suspiciunile legate de presupusul plagiat dupa piesa lui David Bustamante".

Apoi isi expune un punct de vedere: "Ar fi de bun augur sa nu se reuneasca aceeasi comisie care, de voie, de nevoie, este implicata in scandal si partinitoare. Eu voi trimite acum un mail (n.n. - la adresele eurovision@tvr.ro si ioan.duma@tvr.ro), in care voi cere organizarea unei alte comisii, cu membri exteriori scandalului".

Autorul acestei postari deosebit de importante continua: "Inca o adresa folositoare, peste care sare toata lumea: ORDA (Oficiul Roman pentru Drepturi de Autor). Suna inspaimantator, insa ei sunt singurii care ne pot elucida "misterele" plagiatului si sunt singurii in drept care nu au fost implicati (n.n. - si nici solicitati pana acum sa se pronunte).

In rest, nu comentez. Asadar, trimiteti si dv., alaturi de mine, sesizari la adresele din acest mesaj si, cine stie, poate se schimba ceva. In caz contrar, macar am incercat, nu?"

Jurnalul National: "Razboiul clonelor"

"Razboiul clonelor" este defapt o dezvoltare a articolului postat pe site-ul "Jurnalului National" astazi dimineata, care incepe cu un subtitlu sugestiv: "SINDROM - "Pe-o margine de lume" are o sora", apoi reia povestea descoperirii ultimului montaj postat pe youtube.

Miron Manega, autorul articolului, arata ca a primit la redactie un link. "L-am accesat, si ce credeti ca am descoperit? O alta asemanare flagranta a aceleiasi melodii, "Pe o margine de lume", dar nu cu piesa lui Bustamante, ci cu alta, autohtona. Ieri, pe la pranz, adresa n-a mai putut fi accesata. Cine stie, o fi blocat-o cineva, din greseala. Am descoperit insa o alta adresa, la care se poate asculta mixajul celor trei fraze muzicale".

Cele trei fraze muzicale sunt, succesiv, refrenele din "Pe O Margine De Lume", piesa cantata la Mamaia, in anul 1986, de Cornelia Vorvoreanu, "In seara asta vom fi doi", apoi "La Magia del Corazon", cantata de David Bustamante.

Am citit zilele acestea unele opinii, conform carora aparitia acestei noi piese cu care de asemenea seamana "Pe O Margine...": 1. este aiuritoare si debusoleaza; si ca 2. s-ar putea sa fie nu stiu cate cantece care seamana la refren.

Voi raspunde pe rand la cele doua chestiuni puse pe tapet.

1. Nu este problema celor care descopera astfel de asemanari extrem de mari intre cateva canticele simple sa demonstreze de ce stau lucrurile astfel. Poate ca toti acesti compozitori sunt niste telepati necunoscuti, niste fenomene ale naturii. Este treaba celor indrituiti sa remarce asemanarea dintre piese si sa constate plagiatul. Daca nu o fac, au o problema.

2. Nu exista nu stiu cate astfel de canticele asemanatoare. Liniile melodice ale celor trei piese, pe sectiunea de referen (chorus, cum spun englezii), sunt identice. Primul si ultimul sunet din fiecare dintre cele doua arcuri melodice sunt identice, ca si modul de dezvoltare si deznodamant al frazei muzicale. Restul sunt mici variatiuni pe tema existenta, de care celui care a plagiat, oricine ar fi el, ar trebui sa-i fie jena.

Exemplu comparativ. Dati, va rog, cautare pe youtube "mozart mica serenada", si veti obtine in primele doua rezultate un clip cu Cvartetul Presto. Ascultati-l si, la fiecare patru masuri, schimbati ultima nota cu alta care sa pastreze o logica muzicala. Veti atinge astfel idealul de "nu e plagiat" emis de dl. Moculescu.

Rezultatul muzical va fi caraghios: in mod evident, avem de-a face cu un plagiat la "Mica serenada" a lui Wolfgang, o mutilare a piesei originale. Aici discutam insa de o piesisoara pop simpla la care nu prea ai ce mutila, oricat te-ai stradui, dar plagiatul ramane o problema.