Turcia - Germania 2-3. Germanii omoara fotbalul si castiga

Ugur Boral! Acesta este numele spaimei simtite in minutul 22 de catre nemti. Dupa 20 de minute de dominare, ceea ce trebuia sa se intample s-a intamplat, si inca turcii ar fi putut sa mai inscrie odata, insa bara s-a opus.

Nebunia este ca germanii au aratat slabiciuni in aparare, o aparare asa cum o stim, rigida si lenta, dar si la mijloc, unde au pierdut mingea foarte rapid, din cauza unei circulatii defectuoase a balonului.

Dar turcii, dupa ce au inscris, au gresit tactic, continuand sa atace cu toate echipa si, in minutul 26, Schweinsteiger a inscris pe contraatac, dupa ce Sabri a demonstrat ca nu este fundas dreapta si a alergat in dans sincron, alaturi de Lucas Podolski, care i-a centrat marcatorului.

A urmat o a doua portie de dominare turceasca plina de idei interesante si ocazii de gol, in contrapondere insa cu prea putine faze periculoase realizate de germani, aflati in criza de idei. Asa cum ii stim de prea multi ani.

Repriza a doua a avut un debut cu alte ocazii ale turcilor, apoi acestia au inchis jocul, la conservarea fortelor fizice imputinate. In minutul 79, la o centrare stupida a nemtilor de pe extrema stanga, Miroslav Klose a inscris, dupa o minge care trebuia sa fie a portarului Rustu, care inca odata a demonstrat ca este depasit.

In urmatoarea faza, Sabri a scapat pe langa Lahm pe extrema dreapta, iar Semih Senturk a inscris, strecurand mingea pe langa Lehmann. In urmatoarele momente, la un triunghi cazon pe flancul stang acelasi Lahm ajunge fata-n fata cu Rustu si il executa.

Portarul turc iar a gresit: a ales coltul lung si s-a culcat la firul ierbii, sa apere, dar Lahm a tras la coltul scurt, la semiinaltime. Rezultat nedrept, dupa un meci dominat de turci de la cap la coada.

Piturca: Daca pentru Olanda jucau titularii, bateam

Asa cum se poate vedea aici, Victor Piturca a iesit din tacerea sa de sfinx al fotbalului romanesc si, asa cum ma asteptam, mai bine tacea, pentru ca, asa cum il caracterizeaza rautatea organica dintransul, isi face rau singur prin cuvintele pe care le emite in atmosfera.

Ca sa continuu in aceeasi nota: asa cum se obisnuieste pe aici, prin acest blog, voi face taitei acest interviu pentru Libertatea. Zicatorile lui Victor Piturca sunt cu caractere normale. Comentariile mele sunt cu italic bold.

Libertatea: Ce va reprosati acum, dupa Euro? Unde s-a gresit?
Victor Piturca: Nu s-a gresit deloc.
Hai, nu zau? Daca intr-adevar nu se gresea, eram in sferturi.
Daca tot e moda sa gasim tapi ispasitori, unii jucatori au fost poate intr-o forma mai proasta, mai ales la ultimul meci, cel cu Olanda.
Adica, daca tot este moda sa gasim tapi ispasitori, acestia nu pot fi decat jucatorii, in nici un caz antrenorul, el este dincolo de bine si dincoace de rau.
Dar nu e vina lor, ca doar nu si-au dorit ei sa fie tocmai la Euro intr-o forma mai slaba.
Cu alte cuvinte, asa cum se acrediteaza-n draci acum, in primele doua meciuri au fost in forma, apoi brusc "s-au taiat".
Dar, asta e, in fotbal uneori picioarele nu te mai asculta!
Iata! Exact cum spuneam. Pe jucatori nu i-au mai ascultat picioarele. Exact trasnaile pe care le scotea din sinele sau framantat Olaroiu, cand lua bataie Steaua. "Jucatorii nu au respectat planul meu tactic".

L: Ati gresit la selectie? N-ati riscat?
VP: Prostii, vorbe aruncate din lipsa de respect pentru sport, pentru baieti si pentru mine. Ce inseamna a risca? Eu pregatesc si faza ofensiva, si faza defensiva in acelasi fel. Trebuie insa sa si poti face asta.
Evident. Daca esti un antrenor bun. Evident, daca nu joci cu opt fundasi, un mijlocas si un atacant.
"Specialistii" care apar precum vitejii dupa razboi puteau sa observe o crestere sensibila a jocului in repriza a doua cu Olanda.
Evident, este vorba despre cresterea in joc, intr-o repriza la sfarsitul careia Piturca i-a lasat sa atace, prin minutul 75, dupa ce urlase la el Mutu de pe tot terenul de ragusise, si au luat bataie cu 2-0.

L: Ati fost tentat sa plecati de la Nationala?
VP: Daca n-as fi semnat prelungirea contractului cu FRF inainte de Euro, pana in 2010, plecam sigur.
Daca nu ma fortau astia de la Federatie, daca nu ma legau cu lanturi de masa, nu-mi puneau pistolul la tampla si nu-mi spuneau "hombre, ori semnezi, ori iti zburam creierii!", plecam sigur.
Atata mizerie, nerecunostinta si lipsa de apreciere doar in Romania pot exista!
Nu, exista si in alte tari ale caror nationale s-au facut de ras, ca Italia, Franta si, in general, cand ai o echipa care nu se califica, dupa ce a jucat penibil si s-ar fi putut califica, iti dai demisia. Cand faci selectia cu trei atacanti, dintre care doi se dovedesc incompetenti in joc, alergand de-a-ndaratelea, iti dai demisia. Cand selectionezi 89.572 de fundasi si 0,5 atacanti, iti dai demisia.

L: Mircea Sandu a numit jucatorii neprofesionisti dupa 0-2 cu Olanda. Sunteti de acord cu el? Va simtiti vizat si dumneavoastra?
VP: Nu sunt deloc de acord cu Mircea Sandu, chiar i-am reprosat acest lucru. Si el procedeaza ca anumiti presedinti din fotbalul nostru, care fac declaratii neprofesioniste, dupa momentele nefericite. Desi amaraciunea era mare, asemenea lucruri nu se spun. Echipa era aceeasi care batuse Olanda in preliminarii, cu care castigasem grupa de calificare.
Asta imi place. Oamenii acestia seamana cu doua blocuri care stau prea aproape unul de altul si, in timpul cutremurului, apar fisuri, pana cand unul sau altul mai si cade. Daca se mai trag mult reciproc de urechi prin presa, o sa vedem sange de demisii. Si, cum Mircea Sandu pare imortela-n functie...

L: N-am fost in stare sa batem rezervele Olandei...
VP: Daca Olanda intra cu titularii impotriva noastra, cu siguranta ii bateam! Asta e gogonata de tot. Si, daca in locul olandezilor veneau pe teren, cu masina timpului, Cruyff, Neeskens, Haan, fratii Willy si Renee Van De Kerkoff, Rensenbrink, Yongblood, Van Basten, Davids, Seedorf, Gulit si Rijkaard, ii kafteam cu 12-0!
Titularii lor dadusera oricum totul cu Italia si cu Franta, in timp ce rezervele Olandei au vrut sa se afirme.
Sigur ca da, am vazut in prima repriza cat de mult au dorit sa se afirme, cand Van Persie facea yoko-tobi-geri prin aer, o dadea peste poarta, apoi se intorcea spre suporterii din tribune si radea cu ei, complice.

L: Cat va considerati vinovat in infrangerea cu Olanda si ce merit credeti ca aveti in egalurile cu Franta si Italia?
VP: In aceeasi masura, ca si echipa in sine.
Minunat! Echipa in sine, domnule Piturca, simte in aceste momente nevoia sa va linseze. Daca o autoritate imanenta le-ar permite acestor oameni sa o faca, v-ar jupui de viu. Manual cu mana.

L: Va simtiti inselat de cineva in aceste momente?
VP: E mult spus inselat. Corect ar fi dezamagit. Sunt unii care ne fac praf aiurea, pe mine si pe jucatori. Cand am preluat echipa, eram pe locul 32 in lume, acum suntem pe 12.
Va multumim, ati fost un antrenor foarte bun pentru locurile 12-32, dar acum avem nevoie de unul de locurile 1-11. Pana nu cadem iar pe 32.

L: Vi se pare corecta impartirea banilor incasati de la UEFA?
VP: Nu ma intereseaza, nu e treaba mea. Primele se dau conform regulamentului FRF, in functie de minutele jucate de fiecare.
Ramane valabila chestia cu jupuitul. Va dati seama, domnule antrenor, cat se bucura elevii dumneavoastra de la Nationala ca ii lasati cu fundul in balta si nu sunteti solidar cu ei?

[...]

L: Aveti oferte de afara?
VP: Intotdeauna exista. Insa am contract clar, iar rezultatele nu mi le poate lua nimeni. Intr-adevar, statul cu fundul in poarta, arma preferata a lui Cristian Chivu, nu vi-l/v-o poate lua nimeni.

L: De ce va imbracati numai in trening in ultimul timp?
VP: Dupa meciul cu Bulgaria, am decis sa stau numai in echipament sportiv. Cand esti in trening, esti mai conectat la joc, esti mai ager, mai pe faza. Dar cat de ager poti sa fii? Cat sa nu stii sigur pe cine vrei sa inlocuiesti? "Pe Cocis, pe Cocis. Ba nu, aaa, pe Codrea, pe Codrea!".

L: Mircea Sandu vorbeste de antrenor strain la lot.
VP: Fiecare isi face strategia cum doreste. FRF poate angaja pe oricine. Rea e pielea pe tine, mai nea Piti! Si limba ascutita... Daca mai scoti doua-trei de-astea, te mazileste Nasu, de nu se vad Ion Andone, Ioan Ovidiu Sabau si Razvan Lucescu, alaturea fiind.

Final roundup chappeau

Concluziile mele sunt ca, in acest moment, Victor Piturca s-a pus rau cu toata lumea. Cu jucatorii, daca mai aveam vreo indoiala, pentru ca ei sunt nemultumiti cati bani iau, iar lui i se rupe de Marin Sorescu; cu presedintele FRF, Mircea Sandu, care, dupa ce i-a aruncat, la finalul meciului cu Olanda, ca "eu te-am facut antrenor", acum ii trimite castane prin presa; cu jumatate din presa cotidiana, adica cu Gazeta Sporturilor; cu suporterii echipei nationale, pentru ca sunt cel putin 3.160 de suporteri care doresc plecarea sa din fruntea Tricolorilor.

Ideea este ca, daca ar lua-o mai pianissimo, cum se spune prin muzica, macar pentru o vreme, ar mai avea o sansa, dar asa isi taie destul de rapid legaturile pe care le are cu actualul establishment din fotbalul romanesc mafiotizat. Singurul care il apara este Mitica Dragomir, dar acesta este si el in conflict cu toti...

DINAMITA MUZICALA: Yes, "Yours Is No Disgrace"

Se spune ca Jon Anderson nu a fost notist. Cu toate acestea, muzica pe care o ascultam, atunci cand ascultam uriasul supergrup Yes, este compusa in general cam in felul urmator. Anderson spunea ca aude in capul lui muzica nu-stiu-care si o fredona, iar meseriasii notisti din jurul sau puneau mana pe partitura si incepeau sa scrie bobite.

Sa ne intelegem. Jon nu fredona un canticel, care era apoi academizat de muzicienii de exceptie din jurul sau. Nu, Anderson avea o asemenea minte de exceptie, incat canta succesiv ce trebuia sa faca fiecare instrument in parte si, la sfarsit, cand notistii din jurul sau asamblau stimele de la fiecare instrument in partitura, totul era perfect armonizat.

Asa au rezultat unele dintre cele mai complexe, rafinate si explozive pagini de progrock scrise vreodata. Yes s-a format in Marea Britanie in anul 1968, cu Jon Anderson (voce), Chris Squire (ch. bas, voce), Peter Banks (ch, voce), Tony Kaye (keyboards) si Bill Bruford (percutie).

In anii '70, Yes au fost printre pionierii folosiri synthesizerului si efectelor sonore in muzica moderna. Ghidati de mintea vizionara a geniului Jon Anderson, Yes au dat nastere unor capodopere ale genului, ca "Roundabout", "Close To the Edge" sau "Awaken".

A fost perioada in care Yes a fost trupa de cult, asemeni EL&P sau Genesis in primele lor perioade (adica EL&P, pana la albumul "Love Beach", si Genesis, pana la plecarea din trupa a lui Peter Gabriel).

Prin aceasta trupa covarsitor de importanta au trecut mari muzicieni, ca Rick Wakeman, Steve Howe sau Patrick Moraz. Cui vrea sa calatoreasca prin astrele muzicii progresive, ii recomand cu caldura fantasticul album "Relayer".

Am ales "Your Is No Disgrace", pentru ca este un exemplu de abordare simfonica de tip, de exemplu, brahmsian a acestei muzici. Intai, avem un intro instrumental, apoi enuntul muzical, dupa care urmeaza prima variatiune. Din nou enuntul muzical principal, apoi iar o alta variatiune, si asa mai departe. Ritmic, tema principala revine, cu amploare crescanda, dascalindu-te, moralizandu-te si ridicandu-te de la pamant. Silly human race!

Mie uneori mi se pare cam rece, cam reflexiva muzica din capul lui Jon Anderson, dar cu toate acestea, paradoxal, transmite extraordinar de mult si reprezinta o culme muzicala care nu trebuie ignorata de melomani.