© Toate materialele de pe acest blog sunt protejate de Legea Drepturilor de Autor si pot fi reproduse numai cu acordul explicit al autorului. Incalcarea drepturilor de proprietate intelectuala se pedepseste conform Codului Penal.

duminică, 8 iunie 2008

Germania - Polonia 2-0. Complexul polonez in fata Armadei Teutone

In minutul 20, polonezul naturalizat Lucas Podolsky a inscris un gol tipic german, dupa ce un alt polonez naturalizat, Miroslav Klose, a fost lansat pe contraatac de Michael Ballack dintr-un ofsaid clar. Arbitrii si greselile lor, pana acum intotdeauna in favoarea echipelor "mari" sau gazde ale unui turneu final. Cum sa-ti plece de pe stadioane cei mai banosi suporteri? Ce incasari mai ai?

Trecand peste aspectul mercantil-sordid, m-am uitat la acest meci curios sa constat cum functioneaza mecanismul complexului polonez in fata Panzerului german, indiferent cum joaca acesta. Era o lovitura de la colt a nemtilor? Uau! Spaima in apararea polona, toti urlau la toti si portarul la toti ceilalti. Normal ca iei bataita in astfel de conditii!

"Si, dupa cum ii stiu eu pe teutoni, nu se vor opri aici." - spuneam in minutul 23. Se va vedea, in partea de jos a textului, ca am avut dreptate. Un meci plictisitor, intre doua echipe atletice, de lupta, dar fara mari virtuti tehnice. Inca odata: nu mi-a mai placut cum joaca Germania de la Weltmeisterschaft, din 1974.

In rest, atletici, exacti, disciplinati, germanii au mai inscris inca o data, tot prin Podolsky, in minutul 72, in timp ce Leo Beenhacker nu a reusit sa-l integreze in jocul auster al echipei poloneze pe imaginativul Guerreiro, brazilian naturalizat in Polonia cu doua luni inainte de turneul final.

Un cuvant bun pentru Pawel Golansky, care a avut o evolutie meritorie, cu exceptia greselii de la golul al doilea al nemtilor, insa ca fundas stanga, nu cum il foloseste Lacatus, si inca mi s-a parut ca a jucat mai bine decat la Steaua.

Austria - Croatia 0-1. La fotbal este invers: croatii peste austrieci

In timpul meciului Austria - Croatia, din tribune, cand jocul ajungea la una dintre porti, cel putin la fazele fixe si in primul rand la cornere, din tribune s-a aruncat cu pet-uri, brichete si alte obiecte. Arbitrului putin i-a pasat de ele. N-a stat de vorba cu nici una dintre ele. Mi se pare ca am auzit de unul, Deaconu, care acum sughita sau nu stiu ce face. Stim noi de ce.

In minutul 29, austriacul Manuel Pogatetz trebuia sa primeasca cel putin cartonas galben. Avand in vedere ca era al doilea, urma cartonas rosu. Pogatez l-a lovit in cap din spate si l-a impiedicat in mod repetat pe Ivica Olic sa joace mingea, langa tusa, in afara careului mare, in stanga portii.

A fost prima mare avatajare de catre un arbitru a unei tari gazda la acest campionat european. Protagonist, arbitrul olandez Pieter Vink. Austria a putut astfel, ramanand in 11 jucatori, sa echilibreze meciul in ultimele 15 minute ale primei reprize, pe fondul retragerii croatilor intr-un joc de conservare a rezultatului si realizarea de contraatacuri.

In a doua repriza, croatii au continuat jocul de asteptare cu contraatacuri, bazandu-se pe diferenta mare de valoare, care ii indica antrenorului Slaven Bilic ca se poate apara fara sa primeasca gol, eventual sa inscrie pe un contraatac rapid.

Dar aceasta politica a lui Bilic a fost periculoasa, iar austriecii incep sa devina tot mai periculosi si sa-si creeze ocazii tot mai consistente. Apoi croatii au revenit in joc si austriecii au reactionat cu cateva duritati. A urmat o ultima parte a meciului, in care croatii au cedat fizic tot mai dramatic, si atunci mi-am dat seama de ce a ordonat inca din prima repriza retragerea in aparare Bilic. Stia.

Inca un meci foarte strans, in care echipa favorita si-a conservat fortele cat de mult a putut si a castigat dintr-un gol din 11 metri, despre care nici macar nu merita sa vorbim. Doar ca, parca, a fost dat foarte usor, dar corect. Autorul acestui gol, Luca Modric, un artist al balonului, in foto.

Buldogul Blaga si Ratusca Oprescu la Nasul

Punctele slabe ale Nationalei

Lotul de fotbal al Nationalei Romaniei este populat, mai mult decat oricand la un turneu final al unui campionat european sau mondial, cu foarte multi jucatori cu probleme de sanatate. El este dezechilibrat pe flancul stang, in aparare, pe flancul drept, in atac, precum si ca numar de atacanti de gura portii.

Pentru postul de fundas stanga nu a fost selectionat decat un singur jucator specialist, Razvan Rat. El este un fundas foarte valoros, daca este dublat permanent, in fata de mijlocasul de banda stanga si in spate de fundasul central de picior stang.

Acesta din urma, care poate fi stelistul Ghionea, a fost multa vreme accidentat si nu stiu cat va fi capabil sa faca fata in ritm de varf, cum vom juca fara indoiala cu Franta si cu Olanda, echipe de mare angajament fizic.

In fata lui Rat este Adrian Mutu, care sunt curios daca va face faza defensiva, ca in meciurile mai usoare din calificari, sau se va axa pe faza de atac. Ramane tragerea lui Chivu spre stanga pe faza defensiva, ca solutie de dublare frontala a lui Rat.

Dar Cristian Chivu, unul dintre oamenii forte ai Nationalei, este deopotriva una dintre marile hibe ale acesteia, pentru ca se poate accidenta oricand la umarul drept, care se mai tine in cartilagiu doar intr-o ata, asa cum a declarat chiar jucatorul. Daca Cristi se accidenteaza, solutia de rezerva in locul acestuia este Codrea, langa mijlocasul central de picior drept Radoi.

Dar Mirel Radoi este un alt jucator care se poate accidenta usor, dupa ce a avut mari probleme cu genunchiul in sezonul trecut. Daca s-ar intampla acest lucru, corelat cu eventuala accidentare a lui Chivu, Victor Piturca ar intra in criza de mijlocasi centrali.

Mai ales ca pe flancul drept nu exista jucatori simultan inalti si puternici fizic, care sa terorizeze apararile unor mari echipe ca Franta, Italia si Olanda, cu care ne vom confrunta. Vom vedea ca majoritatea atacurilor Nationalei se vor desfasura pe partea stanga, unde il avem pe Adrian Mutu, om forte al echipei.

Cei doi mijlocasi de banda dreapta, Banel Nicolita si Florentin Petre, sunt plini de bune intentii, dar Banel alearga foarte mult in gol, iar Petre este in varsta si i se termina benzina dupa minutul 65.

Problemele din aparare l-au determinat pe Piturca sa ia unul sau doi jucatori defensivi in plus, care sa-i asigure rezerve de soi la titularii Radoi si Chivu. Deopotriva, aceste probleme l-au impiedicat sa ia un atacant in plus, pe Florin Bratu, precum si un al doilea mijlocas stanga, Laurentiu Rosu sau Ciprian Deac.

De asemenea, ramane de neinteles pe ce criterii a fost preferat rapidistul Cristian Sapunaru jucatorului lui Ajax Amsterdam, George Ogararu. In mod evident, chiar daca tinem cu echipa giulesteana, cel de-al doilea ii este superior primului.

In ultimul dar nu in cel din urma rand, credem ca Victor Piturca are un fel de idee fixa cu Ciprian Marica, pe care il selectioneaza si il tine rezerva cand ar trebui sa nu-l selectioneze, apoi il titularizeaza, cand ar trebui sa-l selectioneze si sa-l tina rezerva, si asa mai departe.

De unde putem trage concluzia ca chiar antrenorul, intr-o anumita conjunctura si dintr-un anumit punct de vedere, poate sa fie considerat un punct slab. Ceea ce nu inseamna ca nu le uram multa bafta, sa joace ca zmeii zmeilor Carpatilor si sa bata tot ce misca la acest Campionat Europeana. Hai Romania!