PLATINA MUZICALA: Grupul SONG, Concert aniversar 1983. In memoriam Ioan Luchian Mihalea (R.I.P.)

Ascultati acest clip. Sunt doua portiuni: a doua este rememberingul muzical pe care il propun aici. Prima este discursul introductiv cutremurator pe care il tine Oanta. De ce cutremurator? Inca odata: ascultati cu atentie prima parte a acestui clip. Ne aflam in anul 1983. SONG-ul s-a constituit in anul 1973. Era deci aniversarea a zece ani de existenta a formatiei.

Acum, sa transcriem ce spune Ioan Luchian Mihalea, evident emotionat, citind un text scris si, evident, gresind din cauza tracului: Chiar daca ne-am aflat in '73, in '79 sau '86, SONG-ul inseamna, inainte de orice, 20 de ani. Timpul pare nemiscat cand aerul care ne inconjoara, care te inconjoara, e proaspat si merita respirat. Asa s-a intamplat si cu mine, un om obisnuit, iubitor de muzica si frumos, vesnic in fuga dupa perfectiune, incarcat de amintiri si planuri marete pentru viitor si macinat de emotii.

Fapt este ca inregistrarea este din anul 1983. Bentitele purtate de fete pe cap provin din prima generatie de "songi", iar "Alte variatiuni pe tema Chindiei", de Alexandru Pascanu, nu a fost cantata niciodata de SONG in anul 1993, pentru ca nu se afla atunci in repertoriu. Pe scena poate fi vazut Bogdan Stanoevici, alaturi de alti "clasici in viata" ai formatiei, care nu mai faceau parte din formatie zece ani mai tarziu.

In anul 1983, Oanta afirma pe scena ca SONG "inseamna, inainte de orice, 20 de ani". SONG a insemnat intr-adevar exact 20 de ani. Exista momente in viata cand esti iluminat si iti intrevezi viitorul, poate chiar fara sa-ti dai seama. SONG-ul s-a desfiintat exact peste inca 10 ani, in anul 1993. Mihalea a murit pe 29 noiembrie.

Nu a apucat sa mai vada si concertul aniversar de 20 de ani. Acesta trebuia sa aiba loc pe in decembrie. In loc de aceasta, s-a transformat intr-un "memorial al durerii", cum prevedea unul dintre seniorii trupei, basul poreclit Pedala, la repetitia de pe 18 decembrie, cu doua zile inainte de concert.

va urma

Mircea Badea arunca pantoful in camera de luat vederi pe post de Basescu

Acesta este Mircea Badea, aseara, tinand un discurs si aruncandu-si pantofii inspre camera de luat vederi. Evident, operatorul o joaca pe reflexomanul si misca putin camera, vezi Doamne, ca sa o fereasca de obiectul zburator identificat. In realitate, totul este jucat, iar tinta lui Badea este una falsa: incaltarile sale nu zboara spre pifometrul presedintelui, ci in cel mai rau caz spre cel al operatorului.

Se vede insa clar ca nu este nici macar atat: ele zboara gratios pe deasupra. Ei, Mircea, ce zici, ai tupeu sa te duci pash-pash la briefingul presedintelui, sa-ti scoti brusc pantofii si sa-i arunci in capul lui Traian Basescu? Ma indoiesc. N-ai tu acel tupeu!



Acesta este originalul. Un jurnalist irakian intr-adevar ii arunca in cap lui George W. Bush perechea sa de pantofi. Tata are o vorba, Mircea: Imitatia nu are valoare. Sa nu uiti, Darie...

CRIZA: Hibele Programului de guvernare PSD - PD-L. Sectiunea anticriza

Vom analiza in continuare masurile care ni se par a nu avea legatura cu un program de guvernare anticriza, ci mai curand cu incercarea PSD de a-si continua protectia sociala extinsa asupra electoratului propriu, format din oamenii saraci, si in timpul unei guvernarii cu PD-L.

* Majorarea subvenţiilor în agricultură şi acordarea acestora înaintea începerii lucrărilor agricole de primăvară:

* Plata subvenţiilor europene restante pentru anul 2008, până la 31 martie 2009;

* Reducerea accizei la motorină la 21 euro/tonă;

* Subvenţionarea seminţei certificate şi a îngrăşămintelor complexe;

* Subvenţionarea cu 30% a creditelor agricole pentru producţie.

APIA nu a reusit sa plateasca integral subventiile europene pentru culturile si terenurile agricole pe acest an nici pana in prezent, dar isi propune ca anul viitor sa le plateasca, pana la 31 martie 2009, si pe cele de anul acesta, dar si pe cele de anul viitor, pana la infiintarea lucrarilor agricole?

Mi se pare un deziderat imposibil de acoperit in realitate. APIA nu are forta organizatorica sa plateasca toti acesti bani, iar DIGIAGRI (Directoratul General pentru Agricultura al Comisiei Europene) nu va da niciodata Romaniei acesti bani decat cu indeplinirea unor conditii pe care noi nu am reusit sa le indeplinim nici in primii doi ani de la primirea in Uniunea Europeana.

Reducerea accizei la motorina reduce veniturile la buget, in mod evident. As fi curios cu cat. Avem nevoie

de asta acum? Ma indoiesc. Subventionarea semintei certificate si a ingrasamintelor si subventiile de 30% la creditele agricole pentru productie sunt incarcari suplimentare ale bugetului de care nu avem nevoie intr-un astfel de an.

As fi curios cu cat. Imi pun foarte serios problema daca Executivul in curs de formare va reusi macar sa aloce resurse pentru aceste subventii, iar daca da se pune intrebarea: acest lucru se va petrece inainte sau dupa ce o sa dam faliment cu statul?

* Modificarea coşului de preţ la energia electrică şi gaze naturale, în vederea diminuării facturii la populaţie.

* Modificarea algoritmului de calcul privind repartizarea costurilor pentru energia termică în concordanţă cu consumurile specifice reale.

Aceste doua masuri tembele, tipice PSD, incarca si mai mult sarcina bugetului de stat. Cunosc bine aceasta idee fixa a supertehnicienilor PSD din guvernarea dintre anii 2001-2004, cand, in loc sa investeasca in eficienta energetica si spargerea marilor CET-uri, gauri negre la bugetele locale, cu infiintarea de microcentrale de bloc sau centrale alternative de cvartal, au subventionat in dusmanie plata facturii de catre populatie, pe timpul iernii, la energie electrica, termica si gaze naturale.

Efectul a fost de trei ori nociv:

1. populatia asistata a inteles ca e dreptul ei sa fie asistata si a asteptat marirea gradului de asistare

2. CET-urile, gauri negre de bugete, au continuat sa puna presiune pe bugetul de stat si sa ramana o tara nerezolvata a economiei romanesti

3. ponoasele politice au fost trase de Alianta DA PNL-PD, care nu a avut timpul si vointa politica necesara desfacerii acestui nod de asistare. Apoi, PNL nu a facut acest lucru, avand sula cinica a PSD in coaste, care astfel poate sa santajeze romanii in continuare: "noi va dam caldura in case!".

* Asigurarea capitalizării Eximbank, în vederea activizării şi extinderii instrumentelor de sprijin al producţiei pentru export şi al exportului.

Capitalizarea Eximbank s-ar putea sa fie o masura inutila. Exporturile din Romania spre pietele externe pot fi inutile, daca respectivele piete nu mai consuma ca acum un an sau doi. Si nu mai consuma. Viitorul guvern ar putea sa capitalizeze Eximbank degeaba.

* Creşterea punctului de pensie, începând cu 1 ianuarie 2009, la 45% din salariul mediu brut prognozat pe econo

mie.

* Asigurarea unei pensii sociale minime garantate care să completeze pensia până la 350 lei lunar pentru toţi pensionarii cu cuantumul pensiei sub această sumă, finanţată din bugetul de stat, începând cu 1 iulie 2009.

* Dublarea alocaţiilor pentru copii începând cu 1 iulie 2009.

Aceste ultime trei masuri provin din acel put al gandirii de tip pesedist la care nu doresc sa ma refer si mereu sunt condamnat

sa o fac.

Din punctul meu de vedere, cu astfel de idei de politica economica in timpuri de criza, putem sa ne luam adio de la salvgardarea crizei economice in anul de gratie 2009. De asemenea, putem sa ne pregatim pentru tot ce este mai rau.

PLATINA MUZICALA: Grupul Song, "Guantanamera". In memoriam Ioan Luchian Mihalea (R.I.P.)

In seara care a trecut am fost, ca in fiecare an, de la o vreme, la intalnirea anuala a membrilor fostului Grup SONG. Voi face o incursiune in trecut si voi explica de unde a pornit pentru mine totul. Cand eram copil, am ramas de cateva ori fixat de ecranul televizorului nostru Stassfurt, cu ochii si urechile la un grup coral care era altceva decat odioasele coruri muncitoresti promovate de festivalul numit Cantarea Romaniei: SONG. Atat si nimic mai mult.

Apoi, intr-o seara, in Focsani, in plina iarna (pe vremea aceea si iernile insemnau ceva), am auzit prin geamuri, dinspre Hotelul Partidului sau dinspre Teatrul Municipal, zvon de muzica adevarata. Nu voi sti niciodata exact de unde, pentru ca nu am reusit sa aflu unde concertasera, la Teatru sau la Atheneul Popular, nici unde stateau exact.

Am deschis geamul cu destula greutate, pentru ca zapada se depusese pe pervaz pret de 10-15 centimetri. Era foarte frig afara si viscolea. Mi-am pus un pulover pe mine, am luat din dulap o caciula de blana si m-am postat in fereastra.

Am ascultat asa "Guantanamera", "Sapte vai", "Iac-asa", "Kukulecska" si cate si mai cate, pana cand am inghetat lemn de frig si am fost obligat sa inchid geamul. M-am incalzit putin, apoi l-am deschis din nou. Era o masina de cantat acolo, dincolo de troiene, una care nu se mai oprea. M-am indragostit definitiv atunci de aceste gen de muzica, de acest tip de muzica de cor si mi-am dorit ca intr-o zi sa cant si eu la fel.

Am reusit sa fac aceasta, insa nu am cantat niciodata in SONG, ci in corul care s-a fiintat pe ruinele SONG-ului. Ce ironie, am intrat in viitorul Sound, care pe atunci inca nu isi alesese noul nume si nu isi redefinise inca noua personalitate corala distincta, la noua luni dupa disparitia lui Oanta si a SONG-ului.

va urma