PLATINA MUZICALA: Ludwig van Beethoven, "Triplu concert pentru pian, vioara si violoncel" (Barenboim, Perlman, Yo Yo Ma)

Beethoven Triple Concerto - Perlman Barenboim Yoyoma
Vezi mai multe video din Muzica »

PLATINA MUZICALA: Sir Edward Elgar, Concert pentru violoncel si orchestra, "Adagio"

Concertul pentru violoncel si orchestra in mi minor de Edward Elgar este una dintre paginile mele preferate de muzica clasica. Este echilibrat si din punctul de vedere al abordarii tematice, si din punctul de vedere al echilibrului compozitiei propriu-zise.

Gasesti in acest concert formidabil, aceasta perla a concertisticii, in general, si o revarsare cathartica a muzicii, a temelor muzicale extrem de frumoase, si o extrem de rafinata tehnica de transgresie de la tema principala, la tema secundara, apoi revenirea la tema principala, pe violoncel, pe orchestra, pe lemne, preluarea ei, deformarea ei, cantarea ei, variatiunile, dar deopotriva si una dintre caracteristicile cele mai importante ale muzicii mari: setea de absolut.

Prima sectiune a concertului, "Adagio - Moderato", este atat de coerenta si unitara, incat terminarea partii expozitive, de debut, "Adagio", este strans legata de ceea ce urmeaza. ATat de legata, incat aproape ca te deranjeaza ca nu asculti si "Moderato". Din pacate, acest lucru este impozibil, pentru ca regulile YouTube interzic postarea unor clipuri prea lungi si prea mari, ca numar de Mb.

Pe de alta parte, am aici placerea sa va aduc o interpretare care dovedeste geniul acestui Yo Yo Ma, cu Daniel Barenboim la pupitru. Inceputul acestui concert superb, intr-o astfel de interpretarea, parca iti da ciocane in cap.

Orice asculti cu Yo Yo Ma este un eveniment. Exista o interpretare deosebita, in care muzicianul se afla in dialog cu Bobby McFerrin. De aici bucuria mea ca pot combina facilitatea pe care mi-o ofera YouTube, in ceea ce eu numesc Music Videos, care iti da posibilitatea sa mai asculti si altceva din acelasi creator.

Concertul pentru violoncel al lui Elgar este legat indisolubil de interpretarea-eveniment pe care a dat-o, la timpul sau, Jacqueline Du Pré, marea violoncelista care a fost sotia lui Daniel Barenboim. Am ascultat si aceasta interpretare, intr-o versiune care include si a doua parte a primei parti a concertului.

Mi se pare ca Du Pré este chiar mai expresiva decat Yo Yo Ma, in schimb nu are forta extraordinara a acestuia. Mai cred ca universalitatea acestui concert este mai bine exprimata de interpretarea orchestrei cu care evolueaza Jacqueline, decat Chicago Symphony Orchestra, cu care se prezinta pe scena Yo Yo Ma.

Dincolo de aceste lucruri (cred ca am ascultat, de-a lungul timpului, vreo cinci versiuni ale "Imperialului" lui Beethoven) ceea ce este important, cred eu, ramane frumusetea muzicii, atunci cand este interpretata de maestri.