DINAMITA MUZICALA: I Giganti, "Terra in bocca" (GISP)

Dupa ce a debutat ca trupa de muzica pop, trupa italiana efemera I Giganti a facut o aditie a patru muzicieni. Unul este Marcello Dellacasa, care ulterior avea sa o comita rau de tot, cu Latte e Miele, participand la scoaterea unui album antologic, "Papillon". In aceasta formula de 4+4, I Giganti a lansat prima opera rock din istoria muzicii italiene.

Daca la americani operele rock antologice sunt despre Iisus (Jesus Christ Superstar al lui Andrew Lloyd Webber) sau despre emanciparea si deopotriva alienarea omului in societatea moderna (Tommy a celor de la The Who), la italieni prima opera rock este despre Mafie.

Cine asculta piesele I Giganti dinainte de "Terra in Bocca" (cum ar fi "Proposta" sau Una Ragazza in Due") se intreaba cum a fost posibil ca acesti baietandri spumosi sa devina atat de seriosi si sa abordeze un ton atat de grav, cu pasaje tragice, ca in albumul superb pe care il prezentam aici.

Cine mai audiaza odata cu atentie aceasta opera, descopera ca este pop-rock-prog, ca este formata din portiuni care nu au nici o treaba cu muzica rock, mixate cu altele profund progresive si cu altele de muzica de film, imposibil de categorisit.

Sa luam pe rand muzicienii de exceptie, care au creat aceasta muzica foarte draga mie: "master" Vince Tempera (foto 1 dreapta), compozitor si ulterior keyboardist la marea trupa Il Volo, dar si la The Pleasure Machine; Marcello Dellacasa, ulterior devenit chitaristul extraordinar al celor de la Latte e Miele; Ares Tavolazzi (foto 2 stanga), ulterior devenit basistul marii trupe de jazz-prog Area, in poza mangaind un contrabas.

Al patrulea guest musician este tobarul Ellade Bandini (foto 3 dreapta, spargand tobele, ca Tandarica al nostru), care in anul urmator lansarii "Terra in Bocca" avea sa mai aiba un release, albumul Ultima Spiaggia, cu trupa avand exact acest nume, care a scos un singur LP.

La capitolul line-up musicians, ii avem pe fratii Di Martino, Giacomo "Mino", voce si chitara, iar Sergio voce, chitara si chitara bas, Francesco "Checco" Marsella, voce, keyboards si mellotron, Enrico Maria Papes, voce, tobe, efecte sonore.

Papes a resuscitat acum cativa ani I Giganti intr-o noua formula, incepand din nou sa cante aceeasi muzica de alta data. Am pus numai pozele muzicienilor invitati, pentru ca membrii trupei se vad pe clipuri.

Ideea este ca, dupa niste succese pop lansate la San Remo, I Giganti au lansat acest album absolut superb si se spune ca s-ar fi desfiintat tocmai din cauza continutului anti-Mafia al discului.

Iata ce spune site-ul ItalianProg: "For its contents, the album was also banned by the italian radio".

Eu cred ca acesti opt oameni sunt printre maestrii necunoscuti ai muzicii si meritau o recunoastere mult mai ampla decat aceea de care au avut parte.

Albumul trebuie ascultat in mod repetat, cu urmarirea staruitoare a versurilor.

Cele doua fete ale discului de vinil sunt egale cu cele doua parti ale albumului: Prima Parte si Seconda Parte, care trebuie ascultate succesiv, pentru ca formeaza un tot programatic si o poveste coerenta.