DINAMITA MUZICALA: Genesis, "The Musical Box" (Nursery Crime)

Legatura dintre Genesisul "lui Peter Gabriel" si "cel al lui Phill Collins" se vede in formula de la primul album din formula cu Peter Gabriel, "From Genesis To Revelation" (1969):

Tony Banks (keyboards, voce), Peter Gabriel (solist vocal, flaut), Anthony Phillips (chitari, voce), Mike Rutherford (chitara bas, voce), Jonathan Silver (percutie),

si cea de la primul album in forumula fara Gabriel, "A Trick Of The Tail" (1976):

Tony Banks (piane, synthesizere, orga, mellotron, chitara double six, voce), Phil Collins (percutie, tobe, solist vocal), Steve Hackett (chitara electrica, chitara double six), Mike Rutherford (double six, chitara bas).

De la laboriosul "Nursery Crime" (prima explozie valorica a marelui Genesis symphonic prog), in locul lui Silver la percutie a aparut Phill Collins si a aparut Steve Hackett, un muzician extraordinar, despre care vom discuta ulterior.

De la "And Then There Were Three" (1978), Hackett a parasit formatia, dedicandu-se altor proiecte, pe cont propriu. Phill a rezistat eroic si percutionist, si solist vocal pana la ultimul LP original al trupei, "We Can't Dance" (1991).

Schimbare de piele

Motorul tehnic-instrumental al marelui Genesis progresiv era bazat pe Banks, Rutherford si Collins. Explozia muzicala, creativitatea, ideile profunde transmise si natura progresiva a acestei muzici superbe se datora in primul rand lui Peter Gabriel, asa cum motorul creativ al formatiei Queen era Freddy Mercury.

Peter o luase rau de tot haisa si incepuse sa apara pe scena vopsit pe fata, cu plete si cu teasta rasa pe mijlocul parietalului calotei craniene, imbracat intr-o camesoaica lunga, dupa moda hippiota.

La "The Lamb Lies Dawn On Broadway", conflictul era in toi. Gabriel era vedeta grupului, el lua partea leului, proiectul albumului ii apartinea in totalitate si era imbibat cu personalitatea sa extrem de pronuntata, iar ceilalti membri ai formatiei erau deranjati de acest lucru. In plus, artistul avea un proiect filmic, impreuna cu marele regizor William Friedkin, care-i acapara timpul. In plus, avea probleme personale. Sotia sa, Anna, avusese o nastere foarte dificila si copilul era bolnav.

I s-a cerut sa aleaga si a parasit trupa, ca sa stea cu familia. Phill a devenit, de voie, de nevoie, solist vocal. Mecanismul instrumental mergea, dar, cand s-a pus problema lansarii unui nou album, Genesis a trecut pe un SoftRock extrem de calitativ si muzical, care insa transforma grupul intr-unul ce facea muzica de mase.

Un mare proiect muzical luase sfarsit. Ascultam senzationala interpretare live a piesei "The Musical Box", prima de pe albumul "Nursery Crime" (1971), Observati unghiile lungi, verde fistic, ale lui Peter Gabriel. Incepuse sa ia campii. Sa trecem peste asta. Expresivitatea extraordinara a artistului face toti banii.

Interpretarea aceasta din 2DVD-ul "Six Hours Live" este absolut unica. Peter inca nu apare vopsit pe fata in culorile razboiului, iar mainile sale descriu in permanenta ceea ce spune, povestea din spatele cantecului.

DINAMITA MUZICALA: Peter Gabriel & Kate Bush, "Don't Give Up"

Considerat unul dintre cei mai prolifici muzicieni ai secolului XX, Peter Gabriel este foarte cunoscut de cand era solistul vocal si flautistul trupei Genesis, pe cand aceasta era formatie de cult, facand ProgSymphonic.

Din aceasta perioada dateaza traume muzicale notorii, precum "Selling England by The Pound" (1973) sau "The Lamb Lies Down On Broadway" (1974), pentru care Peter Gabriel este si astazi foarte respectat de catre cunoscatorii de muzica buna.

De Kate Bush il leaga o veche si statornica prietenie. Piesa "Don't Give Up" este lansata de Gabriel & Bush in asa numitii the hit years, in care Peter a adoptat a linie muzicala mai comerciala si a castigat, pe chestia asta, foarte multi bani. Voia omul sa traiasca si el.

Acest cantec a avut insa un succes minor de casa si, ca destule melodii de foarte buna calitate, s-a vandut destul de prost, motiv pentru care avem privilegiul sa-l vedem, in formula sa de tip videoclip, in care a fost comercializat la timpul respectiv, pe YouTube.

Tema cantecului, care a fost lansat in anul 1986, in plina guvernare a conservatorilor lui Margaret Thatcher (prim-ministru al Marii Britanii intre ani 1979 si 1990), este simpla si percutanta: trauma somajului. Dincolo de acest sens particular britanic al versurilor deosebit de frumoase, se afla alte considerente pentru care ne place acest cantec.

Forta interpretativa deosebita a lui Peter Gabriel se combina armonios cu melodicitatea stranie a vocii lui Kate Bush, o solista ProgRelated destul de dificil de asimilat si pe nedrept cunoscuta doar pentru cateva hituri ale sale, precum "Babushka".

Dialogul antinomic dintre cele doua stiluri interpretative complementare este incantator si ofera o satisfactie melomanistica deosebita aceluia care are rabdarea sa faca legatura dintre linia melodica sinuoasa si contrastanta si versuri.

DINAMITA MUZICALA: King Crimson, "In The Court Of The Crimson King"

King Crimson este unul dintre putinele grupuri de psychedelic progressive rock care a reusit sa atinga o universalitate covarsitoare, prin muzica extrem de profunda pe care a creat-o de-a lungul timpului.

Gurul grupului si, practic, cel care si-a legat numele si intreaga viata de King Crimson este Robert Fripp, considerat de criticii de gen unul dintre cei mai mari compozitori ai secolului XX. Stiu ca aceia care vin dinspre muzica preclasica si clasica vor avea o retinere mare cand vor vedea aceste randuri scrise.

Cand am auzit prima data acest lucru, am strambat din nas, convins ca acei muzicologi exagereaza. Acum, dupa ce am ascultat cel putin cele sapte albume dintre 1969 si 1974, incepand cu "In The Court Of The Crimson King" si terminand cu "Red", pot sa spun ca acela care afirma ca Fripp este un mare muzician, unul dintre cei mai mari, stie ce spune.

Ascultam primul mare hit al lui King Crimson, din anul 1969, cu un recital formidabil de voce adevarata, dat de marele vocalist John Wetton (chitara bas, voce), care, dupa parerea mea, este una dintre marile voci ale rockului.

King Crimson este una dintre marile formatii de rock progresiv care a reusit sa ramana, de-a lungul timpului si pana in ziua de azi, o formatie de cult, si nu sa decada intr-o formatie de mase, cum s-a intamplat cu Fleetwood Mac, dupa plecarea lui Peter Green, sau cu Genesis, dupa plecarea lui Peter Gabriel.

Sa insist putin pe Mister John Wetton. Incercati, daca doriti si aveti cum, sa cantati acolo unde canta acest mare gurist. Veti avea surpriza sa constatati ca este foarte sus si ca vocea dumneavoastra (ma refer la ascultatorii de sex masculin) are foarte multe frecvente inalte si deloc basi.

Farmecul si unicitatea vocii lui Wetton este in cantitatea extraordinar de mare de basi pe care ii are vocea sa, acolo sus. Eu cred ca, chiar daca urmatorul mare vocalist al lui King Crimson a fost Greg Lake, ulterior solist vocal al unui alt supergrup, Emerson, Lake & Palmer, Wetton ramane patentul vocal inconfundabil al acestui grup.