DINAMITA MUZICALA: Analogy, "The Suite - A) Sink Or Swim B) The Mirror C) The Treatment" (1973)

Ascultam acum ceea ce eu consider a fi capodopera trupei germane, stabilite in Italia, Analogy, despre care s-a acreditat ideea (dupa parerea mea) gresita ca este o formatie care face parte din rock-ul progresiv italian, cand este in mod evident o reprezentanta tipica a KrautRock-ului timpuriu.

In urma cu putin timp, am ascultat primul album al trupei, omonim numelui grupului si numelui celei mai reusite piese de pe LP. Azi intram in greutati. Lirica uratului. Tudor Arghezi. Flori de mucigai. Nu trebuie sa ne asteptam in muzica acestor nemti reci la linii melodice generoase, ori sa asteptam cantonete prelucrate progresiv, ca la Premiata, Banco sau Garybaldi.

The Suite nu poate fi ascultata, dupa parerea mea, decat cu versurile in fata, urmarind firul logic al ideilor exprimate si traind la intensitate maxima tensiunea liniei melodice, mai curand complementara cuvintelor, decat o sublimare a acestora. Personal, nu simpatizez acest gen de muzica progresiva, dar rational nu pot sa nu-i apreciez valoarea indiscutabila.

Mi se pare ca as fi incorect fata de vizitatorii blogului meu daca nu as prezenta si ce nu este in aria mea predilecta din curentul muzical preferat. "The Suite" este o lucrare de MedievalDarkProg inconfundabila: numai Analogy a facut asa ceva, nu mai stiu si alta formatie, iar cand o voi descoperi va voi anunta.

Aceasta creatie este formata din doua mari arii de peste 20 de minute, prima compusa din cinci parti, iar a doua din patru. Va voi prezenta in continuare playlistul acestei lucrari, urmand ca doritorii sa aprofundeze acest text melodic dificil, daca doresc, in related videos:

The Suite A.
A) Sink Or Swim
B) The Mirror
C) The Treatment
D) Merseburg Charm
E) Spirit Dance

The Suite B.
A) Ventardorn
B) Intermission
C) 1000 Deaths.
D) Is There A Chance

DINAMITA MUZICALA: Analogy, "Analogy" (1972)

In 1968, chitaristul german Martin Thurn a fost la i scoala internationala de profil din nordul Italiei, de la Varese, unde s-a imprietenit cu membrii unei trupe, numite Sons of Giove. Membri ai acestui grup erau Wolfgang Schoene, Thomas Schmidt (ulterior la Pell Mell) si Jutta Nienhaus.

Redenumita Joice (ulterior, din cauza unei erori de print, Yoice), trupa a pornit la drum in 1970 impreuna cu tobarul Hermann-Jürgen Nienhaus (fratele Juttei) si cu Mauro Rattaggi (chitara bas) - singurul italian din formatie. Dupa o multime de concerte in sudul Elvetiei si in nordul Italiei, Joice/Yoice a reusit sa-si cumpere echipament de calitate.

In 1979, Joice a incheiat un contract cu o casa de discuri italiana. In timpul unui festival de la Arona, a inceput o colaborare spontana cu keyboardistul Nikola Pankoff, in timpul interpretarii libere a unei versiuni in cantecului Pink Floyd "Atom heart mother". Pana la urma, Pankoff a devenit membru al trupei.

Primul single lansat a fost "Sold out/Gods own land" - doua cantece scrise de Thurn. La sfarsitul anului, Rattaggi a trebuit sa plece in armata, asa ca a parasit grupul. Schoene a trecut pe chitara bas. Inregistrarile pentru primul LP al trupei au inceput in debutul anului 1972, la Milano. Grupul pana la urma si-a schimbat numele in "Analogy", dupa numele piesei considerate cea mai reprezentativa de pe album, pe care o prezentam aici.

Problemele au inceput, odata cu pozele de pe coperta albumului. Grupul dorea un artwork realizat de Pankoff, dar casa de discuri era de alta parere si le-a facut niste poze nud, dintre care una a intrat pe coperta. Nu era nici o problema pentru dezinhibatii hippioti nemti, numai ca in poza aleasa pentru coperta Rattaggi era acoperit de o banda albastra, care se vede cu usurinta, pe care este scris numele trupei si al albumului.

Ne aflam in plina adolescenta turbulenta a rockului progresiv, cu explorari muzicale foarte interesante, pe care le mentionam cu placere. Unii critici categorisesc aceasta formatie ca facand parte din perioada de pionierat a Italian Symphonic Prog-ului. Noi credem ca mai curand muzica acestor germani stabiliti pentru o perioada indelungata in Italia curge in curentul prestigios al KrautRock-ului german.

Din punctul meu de vedere insa capodopera grupului este "The Suite", din anul de gratie 1973, care pare a fi pentru muzica aproximativ acelasi lucru care este pentru vin un an cu caldura mare si toamne lungi si insorite.