luni, 17 august 2009
STAREA PRESEI: Anti-Nistorescu
Noi, intelectualii (Vladimir Tismaneanu pentru EvZ)
Da, ne facem vinovaţi de toleranţă, de deschidere spre dialog, de incapacitate de a osândi pe cineva pentru erori trecute pe care şi le-a asumat.Da! Avem o atracţie spre beznă şi îngenunchere. Suntem, vorba monumentului de verticalitate Cornel Nistorescu, o şleahtă de „limbăieşi”, de „pupini”. Oameni fără operă, plagiatori de duzină, indivizi cu trecut dubios, cripto- marxişti şi/sau cripto-legionari (o „minoritate fascistoidă” cum ne-a descris gingaş Adrian Severin).
Suntem o mână de „oportunişti” - numele dat celor care-şi fac cinstit temele, şi-au însuşit instrumentele de lucru intelectual, primesc invitaţii la conferinţe (adeseori le şi organizează), îşi termină doctoratele la timp (ba chiar, supremă oroare, unii mai şi conduc doctorate), nu-şi născocesc diplome inexistente, publică în reviste internaţionale, au recunoaşterea într- o comunitate epistemică şi nu publică la edituri obscure.
Suntem noi, cei vinovaţi de civilitate, suspecţi pentru că ştim să dăm bineţe şi unui social-democrat, şi unui conservator. Suntem noi, cei vinovaţi pentru că evoluăm, gândim, riscăm opţiuni şi le exprimăm deschis.
Suntem cei care în 1990 am deplâns manevrele retoricii securiste şi pângărirea noţiunii de „patrie” în gura lichelelor; credem într- o naţiune bazată nu pe omogenităţi etnice, ci pe valori universale îmbinate cu tradiţii locale; suntem cei care în 1990, 1992, 1996 sau 2000 am pledat pentru schimbarea în direcţia democratizării şi a occidentalizării; am ales uneori răul cel mai mic; am respectat apoi pluralitatea de convingeri şi păreri... citeste tot aici
„Nick-name”-uri şi turnători (Mircea Mihaies pentru EvZ)
În loc să se odihnească, să se deconecteze de la stresul vieţii zilnice, politicienii parcă turbează mai abitir. Şcolile de vară, taberele de instruire, comisiile parlamentare sunt prilejuri ca aceleaşi şi aceleaşi figuri jalnice să-şi ventileze, a zecea mia oară, textele răsuflate.
Opintindu-se din rărunchi, autorii de talk-show-uri abia mai storc de-un scandal, de-o mârşăvie, de-un viol al logicii şi bunului-simţ. Dar, până la urmă, reuşesc.
Încerc de multă vreme să mă ţin departe de televizor şi de invazia de borhot rău-mirositor pompat prin puzderia de site-uri. Aţi observat cu ce viteză proliferează? Simţiţi cât de apăsătoare e singurătatea? Personal, îmi plac jocurile de echipă. Nu înţeleg de ce trebuie să fim toţi căpitani şi centri-înaintaşi, când terenul de sport îţi oferă atâtea posibilităţi de exprimare.
Poate mă înşel, dar mult prea multe bloguri miros a „case conspirative”, născute dintr-o umană, lesne psihanalizabilă, dorinţă de putere... citeste tot aici
AUTO: Trabantul revine in versiune electrica! (Sotto.ro)
Trabantul exista si astazi pe strazi, mai ales in tarile din estul Europei, iar aparitia sa atrage atentia. Si glumele. Si ironiile.
Cu toate acestea, masina al carei motor de 0,5 litri in doi timpi putea fi segmentat pe marginea drumului cu minim de unelte are inca numerosi fani, grupati in multe cluburi.
"Masina de carton", asa cum era numit Trabantul de catre cei suficient de generosi incat sa foloseasca termenul "masina" nu se mai produce de aproape 20 de ani, iar drepturile asupra marcii sunt detinute acum de societatea germana Herpa, al carei principal obiect de activitate este productia de machete auto.
Printre care bineinteles si cea a Trabantului. Este totusi vorba de o macheta care arata un Trabant nou, modern, dar cu un aspect retro care aminteste puternic de original.
Cum Trabantul este inca foarte popular, cei de la Herpa vor sa treaca de la machete la masina reala. Germanii au luat deja legatura cu mai multe societati germane, care sa asigure productia sistemelor masinii si se pare ca vom putea vedea un concept-car chiar luna viitoare, la Salonul Auto de la Frankfurt.
Si nu este vorba doar de un concept care prefigureaza masina de serie, germanii dorind ca debutul sa apartina unei masini cu propulsie electrica... citeste tot aici
duminică, 16 august 2009
STAREA PRESEI: Cat costa egalizarea in jos in presa? (BadPolitics)
Jurnalistul, spre deosebire de miner sau de agricultor (profesii, de altfel, absolut nobile), este, in general, mult mai sensibil (deformatie profesionala) la prostie, la anchiloza mentala, la tupeul marlanesc, la lipsa crasa de profesionalism, etc..
Aceasta inseamna ca jurnalistul cu experienta, care isi iubeste meseria si care are un minim respect de sine, va accepta mult mai greu un sef incompetent, cu o inteligenta rudimentara, lipsit de spirit, chiar daca acesta din urma poate fi foarte vocal.
Desi redactorul poate accepta formal “autoritatea” acestuia (pe termen scurt), un editor incompetent nu va reusi sa castige respectul si sa mobilizeze energiile oamenilor, pentru ca respectul, ca si dragostea, se castiga, nu-i asa?
Este de dorit sa cresti nivelul unui redactor pana la acela al unui editor, nu invers, sa nivelezi toate varfurile pana la nivelul aproape infantil, al unui editor limitat, plantat intr-un scaun de piele. Mai ales in presa, egalizarea in jos este foarte daunatoare.
In acest caz, se va instala o apatie generala, cu oameni care gandesc si actioneaza la un nivel de subzistenta pe termen lung. Acest lucru demonteaza invariabil intreaga sandrama din incheieturi... citeste tot aici
sâmbătă, 15 august 2009
STAREA PRESEI: Reportaj la buza televizorului: Gaiţe pe sticlă, la socotit cadavre (Dan Badea)
Comentatoarele posturilor de radio-tv Antena 3 şi Realitatea TV, Maria Coman (dreapta jos) şi Cristina Şincai (stanga sus), au turuit azi ca gaiţele, vreme de aproape două ore, pe tema tragicului accident petrecut în jurul orelor 14:00 într-o comună din Moldova.
Aceeaşi ştire e prezentată, aşa cum am fost obişnuiţi, pe ambele canale, cu invitaţi care habar n-au despre cele întâmplate.
Măsura incompetenţei realizatorilor şi producătorilor emisiunilor de la cele două posturi de "radio" este dată, pentru început, de ilustrarea cu imagini de arhivă a debitului "verbal", imagini reluate de zeci de ori şi din toate unghiurile încercate de operatori.
Gaiţele de serviciu din studiourile
celor două posturi tv sunt bine antrenate şi par nevorbite de luni întregi. Ele dezbat iţele accidentului atât cu invitaţii din studio, cât şi cu persoane rugate să intervină telefonic.
La o oră şi jumătate de la accident, deşi se dau de ceasul morţii de grija răniţilor, şefii editoriali ai celor două posturi radio-tv, plătiţi cu mii de euro lunar, nu au prezentat nici măcar o imagine foto de la locul tragediei.
Papagali cu funduri late, jurnaliştii lui Vîntu şi ai lui Voiculescu fac greva presei şi nu mai sunt de găsit în afara sediului central. Cine să plece pe teren?... citeste tot aici
vineri, 14 august 2009
STAREA PRESEI: Cotidianul - recviem pentru un ziar (Liviu Antonesei pentru RomaniaLibera.com)
Deşi deplîngeam săptămîna trecută evoluţiile de la „Cotidianul” provocate de paraşutarea intempestivă în fruntea redacţiei a d-lui Cornel Nistorescu, în sinea mea, mai păstram totuşi un sîmbure de speranţă – mă gîndeam că nu se poate duce naibii totul, că nu poţi „strica” complet un ziar, cel puţin nu aşa de repede.
Dar se poate! Mai întîi, a continuat demantelarea echipei, pierderea cea mai importantă fiind plecarea d-lui Liviu Avram, redactor şef-adjunct, dar şi mai grav, cel mai bun jurnalist de investigaţie pe care l-a avut ziarul acesta vreodată şi unul dintre cei mai buni din întreaga presă românească.
Ieşenii nu fo
arte tineri îşi mai amintesc performanţele sale din presa locală de la începuturile anilor nouăzeci, iar publicul românesc l-a apreciat constant după opţiunea pentru presa centrală. La „Cotidianul”, era cel mai vechi membru al redacţiei şi cel care asigura, prin echilibrul său şi prin luciditatea sa, echilibrul de ansamblu al ziarului, într-o perioadă în care nu e deloc uşor să poţi face asta.
E o pierdere chiar mai mare decît a tuturor comentatorilor luaţi laolaltă – un comentator mai găseşti (există ofertă de scriitori care vor să facă şi ei un ban), dar un veritabil jurnalist de investigaţie se formează foarte greu.
La fel de greu ca şi un agent de informaţii bun! Din păcate, deocamdată, ziarul nici nu şi-a găsit nici măcar comentatori, astfel încît noul director trebuie să scrie zilnic, iar pe ediţia electronică chiar de mai multe ori pe zi, semnînd uneori cu iniţiale! Nu scrie mereu prost, pentru că la origine dl. CN este un jurnalist bun!, dar scrie mereu tendenţios.
Ba chiar găseşte de cuviinţă să se răfuiască, fie anonim, fie sub semnătură proprie, fie sub iniţiale, cu cei plecaţi sau cu cei care şi-au exprimat dubiile în legătură cu capacitatea sa de a relansa ziarul, ceea ce, oricum ai lua-o, un director nu se cade să facă.
Între „prospături”, la echipa de comentatori, înregistrez apariţia d-lui Marius Ghilezan, cu reputaţie, în presa bucureşteană, de mercenar perfect. Cînd îi pierzi pe Mircea Dinescu, Emil Hurezeanu, Doru Buşcu, Alin Fumurescu, Daniel Vighi etc şi pui mîna pe dl. Ghilezan, nu mi se pare să se fi dat cine ştie ce lovitură!... citeste tot aici
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
