CRIZA - Zilisteanu: Dezvoltatorii ce tin pretul ridicat nu vand locuinte (2)

Pentru apartamentele noi, lucrurile depind foarte mult in acest moment de politica dezvoltatorului, explica analistul de piete imobiliare Ion Radu Zilisteanu. Unii dintre dezvoltatori tin pretul ridicat si, in consecinta, nu vand nimic, iar altii au decis sa micsoreze pretul si vand, dar si ei intr-un ritm mai scazut.

La inceputul acestui an, pretul apartamentelor noi era de 2.100 - 2.200 de euro/mp, iar acum este de 1.600-1.800 de euro, deci reducerea este de 20-30% pentru apartamentele vechi, arata Zilisteanu.z

PLATINA MUZICALA: Glenn Miller Band, "St. Louis Blues March" (Glenn Miller Story)

CRIZA: Zilisteanu - "In Romania nu exista un balon imobiliar" (1)

In Romania nu exista un balon al pietei imobiliare, pentru ca nu avem un istoric in functie de care sa stabilim aceasta, arata analistul imobiliar Ion Radu Zilisteanu. Practic, sustine Zilisteanu, piata imobiliara nu a avut timp nici sa se aseze pe circumstantele de pornire, ca sa se poata vorbi despre un eventual balon.

Analistul arata ca la noi, in prezent, cererea este de circa un milion de unitati locative in intreaga tara. Dar cererea solvabila, inainte sa inceapa aceasta criza, era de 15%, iar acum a ajuns la 11%-12%, odata cu cresterea dobanzilor.

Zilisteanu sustine ca cresterea dobanzilor nu s-a terminat, pentru ca ea se simte in piata bancara cu o inertie de 3-6 luni fata de momentul modificarii dobanzii de politica monetara.

JURNALUL LU' BUDELU: Caut un investitor pentru Rapid Bucuresti

De cativa ani m-am saturat de George Copos si caut un investitor pentru echipa mea de suflet, Rapid Bucuresti, asa cum am cautat si pentru echipa mea de suflet, Unirea Focsani. Pentru Unirea nu am gasit si probabil ca asa se va intampla si in cazul Rapidului.

Cand aveam cinci ani, tata m-a dus la primul meci de fotbal, pe stadionul cel vechi din nordul orasului. Atunci am vazut niste tipi alergand pe un teren dupa o minge. 22. Era fotbalul, un sport nobil. Ulterior, aveam sa descopar ca e jucat de oameni destul de ignobili. Apoi ca este patronat de insi si mai putin dusi pe la biserica.

Pe atunci, Focsanigeles, orasul meu natal, avea doua echipe: Automobilul si Luceafarul. Cei de la Luceafarul erau asa saraci, ca microbistii din tribuna ar fi putut sa le faca pomana si pungile de seminte pe care le rontaiau in timpul meciurilor. Cei de la Automobilul (nu incercati, nu veti gasi nimic despre ei pe Internet) si-au schimbat curand numele in Unirea Focsani si au fost pana in anul 2005 echipa fanion a orasului.

Un fel de Gloria Bistrita de pe vremuri, despre care toata lumea stia ca ar fi putut oricand sa intre in primul esalon, insa nu o facea, pentru ca era bine la caldurica, in Divizia B. Acasa, am inceput sa ma uit cu tata la meciuri. Tata era si este stelist, asa ca eu, prin contrapondere, la derbyurile Steaua - Dinamo, tineam cu echipa adversa.

Si pentru ca pe atunci la "echipa adversa" erau niste jucatori de senzatie, ca Florea Dumitrache, Mircea Lucescu sau Cornel Dinu. Intr-o buna zi, am aflat ca ne-a venit un jucator la Unirea, pre numele sau Bebe Nasturescu. Pentru ca numele mi se parea cunoscut, am inceput sa pun intrebari si am intrat in mitologia unui alt gen de fotbal, care incepea de pe atunci sa dispara.

Fotbalul driblingului romantic, care conteaza mai mult decat faultul, fotbalul barei mai importante decat golul, fotbalul portarului care ajunge atacant daca se enerveaza putin. Fotbalul lui Tataru, Lita Dumitru, Nicky Dumitriu, Necula Raducanu: Real Rapid Bucuresti.

Intre timp, l-am vazut pe Bebe Nasturescu manifestandu-se pe teren pentru Unirea, pe extrema dreapta si am vrut sa-l vad mai de aproape, asa ca m-am dus langa plasa gardului, sa-l vad cum dribleaza. Atunci l-am auzit. Ceea ce am auzit este ireal.

Ce credeti ca facea omul, cand primea mingea la picior si pleca in dribling? Vorbea cu sine insusi cu glas tare: "Hai, Bebita! Hai, ca esti cel mai tare! Nimeni nu mai este ca tine, o sa-i bati pe toti, o sa-i depasesti! Hai, Bebita!", iar fundasul advers, uimit de ce-i auzeau urechile, se bloca si-l pierdea din ochi pe marele Nasturescu.

Acum, Unirea s-a transformat in CSM Focsani, fara un finantator, proprietatea CJ Vrancea, fosta Unirea 2002 Focsani, fosta Diplomatic Focsani, fosta FC Vrancea, fosta FC Acord Focsani, fosta..., iar pentru Rapid caut in continuare un sponsor. M-am saturat de Copos, de Taher si de tot neamul lor.

Caut un individ dedicat (si nu sunt singurul), care sa iubeasca fotbalul si sa fie dispus sa iubeasca si bara in care se duce mingea, in loc sa intre in plasa portii. Care sa investeasca bani in ceva ce intelege. Care sa aduca gloria sportiva unui brand ce a facut istorie in fotbalul romanesc.

Se aude? Ma aude cineva, sau trebuie sa ajungem iar in Divizia B, ca sa urcam din nou Golgota performantei cu un alt mafiot de onoare al tarii in fruntea bucatelor clubului?

EUROVISION: Penibilitatea deciziei CNCD

Motive diferite m-au facut sa intarzii aceasta postare. Decizia CNCD, privind posibila discriminare a concurentilor suedezi, membri ai trupei Biondo, la editia romaneasca din februarie a Eurovision Song Contest, dateaza din 30 iulie a.c. O posibila discriminare, la care corespunde poll-ul de pe blogul meu, inchis de mult, pe care nici acum nu l-am scos off-line, pentru ca mi se pare extrem de actual.

Problema posibilei discriminari a trupei suedeze Biondo a fost pusa pe tapet in sesizarea adresata Comitetului National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) de catre Iosif Kiss. Decizia de pe 30 iulie a fost adusa la cunostinta lui Iosif pe 8 septembrie. Pana atunci, a batut pe la toate usile si sertarele posibile, care se deschideau si se inchideau intr-un joc fara sens, ca in desenele animate cu Hackle si Jackle, pentru a intarzia momentul in care Iosif va primi decizia.

Documentul propriu-zis a fost primit de acesta si mai tarziu, astfel incat el l-a publicat pe blogul sau de-abia pe 28 octombrie. In acel moment, marcat puternic de convulsii politice interne, precum si de apropierea alegerilor din Statele Unite, am considerat ca este mai bine sa aman tratarea subiectului, pentru ca el sa nu aiba impact minim.

Iata aici finalul deciziei CNCD (foto 1+2), care spune totul despre incompetenta sau lipsa de putere efectiva acestui organism.

Asa cum se observa, Colegiul Director CNCD a decis ca, desi "faptele prezentate nu intra in competenta de solutionare a Consiliului, conform Ordonantei de Guvern nr. 137/2000, privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare", Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii se pronunta.

Atitudinea contradictorie este evidenta. Punctul 1 al Hotararii se contrazice cu punctul 2, ultimul alineat, nenumerotat.

Conform acestuia, "afirmatiile membrilor juriului, Mihai Pocorschi (n.n.: citata la subpunctul 2.1), Catalin Dancu (n.n.: citata la subpunctul 2.2), Octavian Ursulescu (n.n.: citata la subpunctul 2.3), Titus Andrei (n.n.: citata la subpunctul 2.4) si Victor Socaciu (n.n.: citata la subpunctul 2.5), nu au caracter discriminatoriu conform art. 2 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare etc.".

Trecem peste sfidarea gramaticii limbii romane de catre agramatii care au redactat acest text.

Iosif are o vorba, cand mai face cate o postare: "Ce face pisica in nisip?". Raspunsul este retoric, stim cu totii ce face.

O sa-mi permit sa interpretez altfel ceea ce face ea, acolo, in nisip. Chiar daca o pisica poate fi dresata sa faca acel lucru numai in cutia cu nisip, ea tot acelasi lucru il face si acolo: isi marcheaza locul.

Felul ambiguu, difuz si extrem de eficient in care isi marcheaza locul aceasta mafie, despre care am scris, scriem si vom mai scrie si de-acum incolo, a intoxicat si a conditionat indeajuns de mult muzica romaneasca.

Aceasta mafie trebuie data la o parte. Expulzata. Pentru sanatatea melosului. Ceea ce putem face noi este sa o demascam in continuare. Expulzarea trebuie sa o faca profesionistii din muzica romaneasca. Cred ca ii stim pe cativa care deja sunt agasati de ceea ce se intampla. Ii lasam sa se manifeste si vom scrie despre ei la timpul potrivit, daca se vor exprima cu glas tare.

Focul la ei

Sa revenim la ce face acum CNCD. Pentru ca acest organism nu vrea sa se pronunte clar, se pronunta ambiguu, spunand ca nu e discriminare si, concomitent, ca nu se poate pronunta asupra discriminarii.

Anterior insa, la fel de ambiguu, afirma (foto 3) ca "in domeniul emisiunilor de televiziune, cum este si cea care face obiectului prezentului dosar ("Ne vedem la TVR", editia celebra in care Marina Almasan a izbit de toti peretii si a umplut de vanatai meseria de jurnalist, deontologia acesteia si toate principiile sale de baza), competenta revine Consiliului National al Audiovizualului", motiv pentru care CNCD va inainta o copie a sesizarii lui Iosif catre CNA.

Documente false, documente in original

La vremea respectiva, am scris despre incoherentele existente in textul Regulamentului TVR, la care acum CNCD raspunde, aratand ca nu e competent nici sa verifice legalitatea inscrisurilor legale puse la dispozitia CNCD de catre TVR, pentru dosarul aparut la sesizarea lui Iosif Kiss...

..."[...] motiv pentru care va inainta o copie dupa prezenta si Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti, pentru a verifica aspectele prezentate de catre petent", adica de catre Iosif Kiss, ca sa mai umanizam putin acest text scris oribil.

Sa zicem ca, in principiu, am putea sa fim de acord cu felul in care actioneaza CNCD, dar ne punem urmatoarea intrebare: daca CNCD nu este indrituit sa stabileasca legalitatea inscrisului pus la dispozitie de catre TVR, cum a luat o decizie (aceea chinuita si ambigua pe care a luat-o) pe baza unui inscris pe a carui valabilitate nu este sigur?

Si inca o intrebare: atunci cand ia o decizie intr-un anumit caz, indiferent care, CNCD nu verifica intai la organele indrituite de lege sa o faca valabilitatea documentelor primite de la petenti, reclamati si reclamanti? Nu era normal ca CNCD sa verifice intai si valabilitatea inscrisului TVR incriminat de sesizarea lui Iosif Kiss?

Iata cam ce reuseste sa faca pisica in nisip. Marcheaza locul, de innebunesc toti cainii...

Valentin Oeru (NetBridge) - "Deocamdata nu resimtim criza"

NetBridge Investments, firma ce detine brandul Boom Online Advertising, care domina piata de publicitate online, nu resimte deocamdata criza, declara Valentin Oeru, director executiv.

In schimb, "sunt zvonuri, sunt discutii, sunt tot felul de conferinte la care se discuta despre aceasta criza". Oeru a explicat ca zvonurile se refera la posibile taieri de bugete sau chiar reduceri la zero ale acestora, pentru publicitatea online.

Pe de alta parte, NetBridge a lansat de curand un proiect de succes impreuna cu Orange, pe 45 de site-uri de web. Avantajul acestora este ca le-a crescut traficul, iar al companiei Orange ca si-a facut campanie pentru oferta sa de Internet pe telefonul mobil.

Asa a rezultat "cel mai mare concurs online desfasurat in Romania, cu cele mai mari rezultate", cum il caracterizeaza Valentin Oeru.

DINAMITA MUZICALA: Freedom's Children, "The Homecoming" (Astra, Galactic Vibes)

Aceasta este prima parte a piesei "The Homecoming", care apare pe albumele Freedom's Children "Astra" (intr-o versiune de studio) si "Galactic Vibes" (in versiunea de concert din acest clip si in urmatoarea, unde poate fi ascultata partea a doua a piesei, care dureaza peste 16 minute).



Freedom's Children este una dintre acele trupe care, din cauza unui context stupid, nu au ajuns sa fie cunoscute plenar. In cazul trupelor italiene, contextul stupid este bariera lingvistica. Am vorbit la timpul respectiv despre odihna mintii care, suprapusa cu agresiunea universala a limbii engleze si in primul rand a englezei americane, duce la o limitare a melomanilor la a asimila doar muzica buna din spatiul de limba engleza. Am un prieten care este cantaret de blues si e fan al trupei Spyrogyra, dar nu vrea sa auda de Il Balletto Di Bronzo.

In cazul trupei sud-africane Freedom's Children, a fost vorba despre apartheid. Manfred Mann, ca sa se lanseze plenar, a uschit-o din Africa de Sud in Marea Britanie in anul 1961. Vorbeam ieri despre o trupa, Abstract Truth, precum si despre personalitatea charismatica aflata la originea acestei formatii efemere si, deopotriva, stralucitoare: Ken Henson.

Acesta a fost chitaristul unei trupe sud-africane, numite Leeman Ltd, formata in Durban, Africa de Sud, in anul 1965. Un an mai tarziu, el si cu enigmaticul Ramsay MacKay au format, impreuna cu fostii membri ai grupului Navarones, Colin Pratley si Nic Martens, Freedom’s Children, considerata si azi ca fiind cea mai buna trupa rock din istoria rock-ului sud-african.

Clive Calder, care a pus la punct contractul dintre Abstract Truth si EMI in anul 1970, a declarat recent ca Freedom’s Children a fost, in opinia sa, "si este, dupa aproape 30 de ani, singurul grup rock sud-african care, daca s-ar fi aflat in contextul potrivit, la locul potrivit geografic, ar fi putut sa devina un grup rock de succes, doar fiind ei insisi si facand exact muzica pe care au facut-o".

Despre Freedom se poate spune ca au facut un fusion intre acid rock, progresiv rock si folk rock, cu o aura specifica. Rezultatul a fost un stil muzical care semana cu Uriah Heep, prin vocea ardenta a solistului vocal si felul in care foloseau chitara solo pana la limita distorsului.

Ken Henson a fost parte din proiectele de single-urile timpurii lansate de Freedom’s Children, o trupa obligata initial sa isi schimbe numele, intr-un mod incredibil, in "Fleadom’s Children", pentru ca guvernul de la Praetoria din acele timpuri a considerat ca freedom, adica libertate, este un cuvant inacceptabil.

DINAMITA MUZICALA: Abstract Truth, "Comin' Home Baby" (Silver Trees, 1971)

Grupul sud-african de ProgFolk Abstract Truth s-a infiintat in anul 1970, a stralucit, apoi a intrat in colaps in anul urmator, dupa ce a lansat doua ambume: "Totum", in anul 1970, apoi "Silver Trees", in anul 1971. Practic, al doilea album este un fel de dezvoltare tematica la primul, iar unele cantece de pe primul album apar si pe al doilea.

Aproape orice trupa, oricat de mare a fost ea, a inceput prin a canta hiturile altora, in voga la momentul aparitiei respectivei trupe. Apoi a venit cu propriile sale creatii muzicale originale. De la sud-africanii Abstract Truth nu avem foarte multe probe ale originalitatii lor, dar ei au avut practic, in acest scurt rastimp, o adevarata perioada de hipercreativitate.

De la Abstract Truth, cu versiunea lor extrem de placuta si de plina de bun simt la "Comin' Home Baby", vom trece la o mare trupa de Heavy Prog sud-africana, considerata de unii ca fiind cel mai mare grup rock din aceste stat al Commonwealth-ului.

Sa notam componenta grupului Abstract Truth: Ken E Henson, chitara + solist vocal; Peter Measroch, pian, orga, flaut, harpsichord, voce; George Wolfaardt: bas, flaut, tobe, voce; Sean Bergin: flaute, saxofon. Dupa cum se observa, o formatie cu trei flautisti, un saxofonist si, in general, o instrumentatie aflata la limita dintre jazz si progresiv.

Vom vedea ca "omul nostru", pentru ziua de maine, este Ken E. Henson, personalitatea charismatica a acestei formatii de azi si una dintre cele ale celei de maine.

DINAMITA MUZICALA: Mel Tormé, "Comin' Home Baby" (1963)

"Comin' Home Baby" este cantecul cu care au inceput intotdeauna (cel putin pana acum) emisiunile din seria "Taverna", de pe TVR, realizate de Berty Barbera si Iulian Vrabete, una dintre foarte putinele emisiuni de pe un canal SRTv la care ma uit. Piesa a fost creata de marele compozitor american Ben Tucker special pentru jazzmanul Herbie Mann in anul 1960.

Nu voi insista mult pe aceasta tema, pentru ca nu acesta este scopul meu. Urmaresc astfel sa arat altceva. In primul rand: ani in sir, decenii chiar am fost obsedat de aceasta tema, care-mi suna in cap si nu stiam de ce imi place atat de mult si de ce mi-o cant singur mie insumi in minte. Am aflat de prin primavara, cand am redescoperit-o, datorita unei trupe sud-africane senzationale si, simultan, efemere, pe care o vom descoperi maine.

In spatele acestei trupe se afla insa cel mai mare grup PsychProgRock sud-african, asa cum este el categorisit, pe care eu insa il consider un soi de Uriah Heep al Africii de Sud, adica mult mai mult. Vom vedea de ce duminica.

POLITICA - IN CAMPANIE: Huliganii

REALITATEA.NET - Urmărire ca-n filme şi bătaie între simpatizanţi PNL şi PNG-CD pe o stradă din Capitală. VEZI VIDEO

Imaginile filmate in acest shockwave-flash, luat de mine ca embeder de pe site-ul Realitatea TV nu sunt relevante. Din ele nu poti sa tragi concluzia care este vinovatul in acest scandal, care dintre filialele de la Sector 2 ale PNL si PNG. Dar ceea ce este mai important e, cred eu, faptul ca nici nu prea mai conteaza foarte mult.

Personal, eu cred ca Ludovic Orban, pe care il cunosc de multi ani si stiu ce fel de om este destul de bine, nu a instigat. Nu stiu ce sa spun despre colegii sai de la filiala Sector 2. Nu am fost acolo. Ceea ce ma deranjeaza foarte tare este reaparitia huliganilor care dau cu pumnii in campania electorala. In campania electorala pentru alegerile locale din anul 1996, am pus afise prin Sectorul 3 pentru PL '93, al carui membru eram pe atunci.

Niciodata, repet, NICIODATA nu mi-a trecut prin cap sa ma incaier cu cineva. Erau si atunci timpuri destul de salbatice. Din anumite cartiere veneau vesti negre despre incaierari intre reprezentantii diferitelor partide, dar eu si cu colegii mei nu am facut niciodata asemenea porcarii. Chiar daca am avut grija sa pun afise cu candidatul nostru la functia de primar pe toti stalpii de inalta tensiune din zona in care am actionat (pe atunci nu existau regulile stricte de acum) si am facut asta numai noaptea.

Nu voi accepta niciodata ideea ca realizarea campaniilor electorale poate intra pe mana pegrei, a ultrasilor, a oamenilor de joasa speta. Poate ca par a fi venit cumva din alta lume, dintr-un fel de univers paralel, dar eu cred ca acest gen de activitati fac parte dintr-un soi de apostolat pe care orice tanar care vrea sa intre in politica trebuie sa-l faca, pentru a avea contact cu strada, a o intelege, respecta si cunoaste cat mai bine.

Atunci cand huliganii intra in politica la nivelul strazii, al c`ampaniei de la om la om, la nivelul lipirii de afise, avem o problema, pentru ca exista posibilitatea ca peste cativa ani unii dintre acesti huligani sa ajunga in Parlament, in guvern si sa perpetueze si institutionalizeze acest practici. Lucrul acesta se intampla, prin raptul sistematic la care este supusa Romania.

Indiferent cine a inceput ieri pe strada Ritmului, pentru acest rapt suntem cu totii de vina si din acest rapt trebuie sa iesim. Impreuna. Indiferent de orientarea politica.