Misiunea Umanitara "Raiul Pisicutelor"

De la o vreme, mai bine zis de prin vara, de cand incompetentul nostru primar general Sorin Oprescu a ajuns, probabil, la concluzia ca nu mai are bani sa finanteze si adaposturile pentru caini (in primul rand), Bucurestii s-au umplut de haite comunitare, cu o ureche capsata, care bantuie noptile orasul, hamaind.

Parca ne-am intors in timp. Am ajuns sa le dau nume. Patrocle, unul negru, maidanez imperial de soi, ma intampina intotdeauna la coltul parcului, insotit de Vulpe (mic, roscat si cu urechile lungi) si de Albila (un caine mare si calos, care se uita la tine cu incredere si te saluta din priviri).

In fata blocului ma asteapta intotdeauna o corcitura de soricar, caruia uneori ii dau cate o bucata de salam. Sunt unii catei care te urmaresc, orice le faci, tacuti, cu privirile increzatoare. Poate isi gasesc un stapan. Indiferent cat ii umilesti.

La fel si pisicile, bine timorate de prezenta canina. Se strecoara pe sub masinile parcate, pe langa ziduri, riscand sa fie muscate de sobolanii comparabili ca marime, care se vanzolesc fara nici un stres. Femelele de pisica puiesc de trei ori pe an. Stiti ce inseamna aceasta? 18 pui pe an.

Marea majoritate a puilor mor la scurt timp dupa nastere, iar restul devin pisici vagabonde. Orasul este suprasaturat cu animale de companie.

O multime de bucuresteni au (in primul rand) caini de toate rasele, marimile si culorile, cu care ies stoici la cinci dimineata, ca pardalnicul trebuie sa-si faca nevoile.

Este imposibil sa ne imaginam ca, in afara de o minoritate de animale vagaboande, aceste biete fapturi vor avea alta soarta decat strada, de azi si pana in ziua cand vor sfarsi prematur, sub rotile unei masini, ori inghetate de frig.

Langa blogul meu, o doamna administrator foloseste gardul din jurul cladirii, cu spatiu verde, pe post de tarc pentru pisicute mari si mici, mature si puiandri. Exista unii care, cand te uiti la ei, te apuca toate alea. Sunt niste frumuseti de animalutze perfecte, care nu merita o astfel de soarta.

Iti vine sa-i iei in casa, insa apar probleme de igiena si viata ti se schimba complet. Unii pot aceasta, altii nu. Eu cred ca locul cainelui sau cel al pisicii este intr-o curte, nu in casa cu tine.

Doamna administrator imi povesteste ca ea s-a specializat in ingrijit ceea ce ea numeste "mortaciunile", adica puii cu mari probleme. Ochi scosi, infirmitati de toate felurile. Ii duce la doctor, ii sterge de puroi, le cumpara mancare. "Pisicile astea sunt viata mea", spune ea. Sa o judecam? Nu cred ca o intelegem si nu avem dreptul sa o judecam in nici un fel.

Pe de alta parte, noi si numai noi suntem de vina pentru toate aceste mizerii. Traim in Orasul Pisicilor/Cainilor Vagaboande/Vagabonzi din cauza noastra. Omul si-a apropiat si si-a selectat cu atentie, de mii de ani, aceste animale minunate, in al caror instinct scris de noi, prin selectie genetica staruitoare, sa il aiba pe om stapan si zeu.

Pentru orice caine domestic, stapanul sau este zeul sau, pe care il venereaza si pentru care este in stare oricand sa moara. Cand te priveste un caine, ai impresia ca imediat va incepe sa vorbeasca.

Pisica domestica se aseaza din instinct pe partea organismului tau care doare si iti ia durerea cu corpul ei. Daca o mangai, te calmezi. Acestea nu sunt povesti, sunt realitati.

Au fost culturi umane in care pisica era zeificata. Are 50 de corzi vocale! Iar noi ne batem joc de aceste animale, in Babilonul existentei noastre hipertehnologizate si dominate de mizerie spirituala.

Nici macar nu stim daca vreunul dintre aceste animale, defapt, gandeste. Presupunem doar ca nu. Dar daca ar gandi? S-a gandit cineva, cand se uita in ochii unui caine, ori in cei ai unei pisici, ca aceste animale poate, in felul lor, ne judeca? Si daca da, oare ce parere au despre dementa noastra, pe care noi o numim civilizatie?

EUROVISION: Penibilitatea deciziei CNCD

Motive diferite m-au facut sa intarzii aceasta postare. Decizia CNCD, privind posibila discriminare a concurentilor suedezi, membri ai trupei Biondo, la editia romaneasca din februarie a Eurovision Song Contest, dateaza din 30 iulie a.c. O posibila discriminare, la care corespunde poll-ul de pe blogul meu, inchis de mult, pe care nici acum nu l-am scos off-line, pentru ca mi se pare extrem de actual.

Problema posibilei discriminari a trupei suedeze Biondo a fost pusa pe tapet in sesizarea adresata Comitetului National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) de catre Iosif Kiss. Decizia de pe 30 iulie a fost adusa la cunostinta lui Iosif pe 8 septembrie. Pana atunci, a batut pe la toate usile si sertarele posibile, care se deschideau si se inchideau intr-un joc fara sens, ca in desenele animate cu Hackle si Jackle, pentru a intarzia momentul in care Iosif va primi decizia.

Documentul propriu-zis a fost primit de acesta si mai tarziu, astfel incat el l-a publicat pe blogul sau de-abia pe 28 octombrie. In acel moment, marcat puternic de convulsii politice interne, precum si de apropierea alegerilor din Statele Unite, am considerat ca este mai bine sa aman tratarea subiectului, pentru ca el sa nu aiba impact minim.

Iata aici finalul deciziei CNCD (foto 1+2), care spune totul despre incompetenta sau lipsa de putere efectiva acestui organism.

Asa cum se observa, Colegiul Director CNCD a decis ca, desi "faptele prezentate nu intra in competenta de solutionare a Consiliului, conform Ordonantei de Guvern nr. 137/2000, privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare", Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii se pronunta.

Atitudinea contradictorie este evidenta. Punctul 1 al Hotararii se contrazice cu punctul 2, ultimul alineat, nenumerotat.

Conform acestuia, "afirmatiile membrilor juriului, Mihai Pocorschi (n.n.: citata la subpunctul 2.1), Catalin Dancu (n.n.: citata la subpunctul 2.2), Octavian Ursulescu (n.n.: citata la subpunctul 2.3), Titus Andrei (n.n.: citata la subpunctul 2.4) si Victor Socaciu (n.n.: citata la subpunctul 2.5), nu au caracter discriminatoriu conform art. 2 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare etc.".

Trecem peste sfidarea gramaticii limbii romane de catre agramatii care au redactat acest text.

Iosif are o vorba, cand mai face cate o postare: "Ce face pisica in nisip?". Raspunsul este retoric, stim cu totii ce face.

O sa-mi permit sa interpretez altfel ceea ce face ea, acolo, in nisip. Chiar daca o pisica poate fi dresata sa faca acel lucru numai in cutia cu nisip, ea tot acelasi lucru il face si acolo: isi marcheaza locul.

Felul ambiguu, difuz si extrem de eficient in care isi marcheaza locul aceasta mafie, despre care am scris, scriem si vom mai scrie si de-acum incolo, a intoxicat si a conditionat indeajuns de mult muzica romaneasca.

Aceasta mafie trebuie data la o parte. Expulzata. Pentru sanatatea melosului. Ceea ce putem face noi este sa o demascam in continuare. Expulzarea trebuie sa o faca profesionistii din muzica romaneasca. Cred ca ii stim pe cativa care deja sunt agasati de ceea ce se intampla. Ii lasam sa se manifeste si vom scrie despre ei la timpul potrivit, daca se vor exprima cu glas tare.

Focul la ei

Sa revenim la ce face acum CNCD. Pentru ca acest organism nu vrea sa se pronunte clar, se pronunta ambiguu, spunand ca nu e discriminare si, concomitent, ca nu se poate pronunta asupra discriminarii.

Anterior insa, la fel de ambiguu, afirma (foto 3) ca "in domeniul emisiunilor de televiziune, cum este si cea care face obiectului prezentului dosar ("Ne vedem la TVR", editia celebra in care Marina Almasan a izbit de toti peretii si a umplut de vanatai meseria de jurnalist, deontologia acesteia si toate principiile sale de baza), competenta revine Consiliului National al Audiovizualului", motiv pentru care CNCD va inainta o copie a sesizarii lui Iosif catre CNA.

Documente false, documente in original

La vremea respectiva, am scris despre incoherentele existente in textul Regulamentului TVR, la care acum CNCD raspunde, aratand ca nu e competent nici sa verifice legalitatea inscrisurilor legale puse la dispozitia CNCD de catre TVR, pentru dosarul aparut la sesizarea lui Iosif Kiss...

..."[...] motiv pentru care va inainta o copie dupa prezenta si Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti, pentru a verifica aspectele prezentate de catre petent", adica de catre Iosif Kiss, ca sa mai umanizam putin acest text scris oribil.

Sa zicem ca, in principiu, am putea sa fim de acord cu felul in care actioneaza CNCD, dar ne punem urmatoarea intrebare: daca CNCD nu este indrituit sa stabileasca legalitatea inscrisului pus la dispozitie de catre TVR, cum a luat o decizie (aceea chinuita si ambigua pe care a luat-o) pe baza unui inscris pe a carui valabilitate nu este sigur?

Si inca o intrebare: atunci cand ia o decizie intr-un anumit caz, indiferent care, CNCD nu verifica intai la organele indrituite de lege sa o faca valabilitatea documentelor primite de la petenti, reclamati si reclamanti? Nu era normal ca CNCD sa verifice intai si valabilitatea inscrisului TVR incriminat de sesizarea lui Iosif Kiss?

Iata cam ce reuseste sa faca pisica in nisip. Marcheaza locul, de innebunesc toti cainii...