CRIZA: De ce intram in criza?

Capitalismul a fost scuturat ritmic de foarte multe crize. In 1929, Wall Street s-a facut bucatele.

A urmat criza Peso Shield, care este numai una dintre multele crize tipice economiei capitaliste, apoi dezumflarea balonului Internetului, piata Nasdaq, precedata de criza pietelor din Asia de sud-est si urmata acum de aceasta macro-criza, pornita de la dezumflarea bulei subprimelor.

Intre timp, ne-au mai scuturat si frigurile date de fluctuatiile pretului petrolului, care acum creste, si se bucura transnationalele, acum scade, si jubileaza state ca Venezuela si Iran.

Ce se intampla defapt si de ce ne aflam in aceasta situatie?

Eu cred ca principala cauza este la limita dintre economie si filosofie. Cea care influenteaza pietele este natura umana. Sa ma explic. Daca eu ma gandesc asa: vreau ca din acest moment frunzele acestei plante sa fie albastre, si nu verzi, nu se intampla nimic, in afara de cazul in care am calitati paranormale si pot intr-adevar sa-i fac rau acelei plante, iar frunzele ei se usuca.

Fenomenele naturii sunt obiective si nu depind de interventia noastra, decat daca ea este fizica si actioneaza asupra structurii naturale. Gandurile mele, care nu se transforma in actiuni concrete, nu afecteaza natura.

In schimb, daca o societate de brokeraj de pe piata de capital are un anumit "sentiment", prin brokerii sai, privind piata si felul in care va evolua ea intr-o anumita zi, atunci va actiona pe piata intr-un anumit fel, cumparand, vanzand, inchizand sau deschizand pozitii.

Acest comportament influenteaza piata.

Cand suma comportamentelor actorilor unei piete da o anumita rezultanta, piata scade, ori creste. Aceasta scadere poate fi dramatica sau nu, asa cum cresterea poate fi spectaculoasa sau nu. In functie de ce? In functie de celebra expresie, privind "sentimentul pietei".

Pana aici, nimic iesit din comun. In termeni rationali, actorii pietei respective si analistii sai se asteapta la curbe crescator-descrescatoare succesive. Doctrina dominanta este ca piata se autoechilibreaza si, in general, ca piata e buna.

Dar ce ne facem atunci cand caderile sunt spectaculoase si duc la crahuri in serie, cum sunt cele care se petrec acum? Cum se mai autoechilibreaza atunci piata? Mai e buna piata? Are sau nu ea nevoie de interventia unui factor exterior reglementator, ca sa nu ajungem mai apoi sa ne plangem zilele?

Raspunsul meu este ca, atunci cand instrumentele de analiza ale pietei si, in general, autoritatile de reglementare ajung la concluzia ca o anumita piata a crescut destul de mult incat sa se apropie de un punct de maxim periculos, din care poate sa urmeze crahul si recesiunea, cresterea sa trebuie ponderata. Interventionism.

Suna ca naiba, o sa mi se spuna, si voi fi de acord cu aceasta succesiune de trei cuvinte nu tocmai reverentioase, dar cred ca este singura solutie ca dupa aceea sa nu ajungem cu totii sa plangem, sa dam faliment, sa nu ne mai luam salariile, profiturile si asa mai departe.

Evident, o astfel de ponderare a cresterilor pietelor, cu mici scaderi si mici cresteri in jurul punctului de echilibru (oricare ar fi acela si orice va fi insemnand el) ar duce la o cu totul alta filozofie a acestor afaceri. In primul rand, marjele de profit scad.

In al doilea rand, sunt perioade in care unii dintre actorii pietei pierd, cand pietele scad putin ca sa nu creasca prea mult si sa poata sa creasca ulterior din nou, pentru a aduce iar profituri.

Scad putin, nu mult, nu decisiv, iar daca firmele au o politica economico-financiara bine pusa la punct rezista pe piata si apoi castiga din nou. Profiturile sunt mai mici, dar mai sigure. Personal, alta solutie nu vad. Mai usor cu tunurile, ca duc la distorsiuni de piata. Evolutia de acest gen a unei piete seamana cu neregularitatile microscopice care se vad pe o suprafata aparent plana, la care tolerantele sunt cand cu plus, cand cu minus, insa dau, una peste alta, o suprafata destul de lina si asperitatile sunt abordabile. Daca nu procedam asa, vom evolua din criza in criza, ca pana acum.

Evident ca aceasta idee presupune o cu totul alta abordare a notiunii de afacere si o alta filozofie a businesss-ului. Marele nostru pacat astazi, din punctul meu de vedere, este ca am construit o lume de companii-predatori, care se lupta pentru putere cu orice pret, calcand in picioare totul, absolut totul.

Concurenta este una, canibalismul de piata la care s-a ajuns acum cu totul altceva. Acest canibalism duce la situatia ca in acest moment mii de firme de pe mapamond se gandesc cum sa mai dea afara cateva milioane de oameni, ca sa devina mai rentabile.

Si mai rentabile. Tot mai rentabile. Ideal ar fi sa nu mai aiba nici un angajat si sa fie cat se poate de rentabile, din acest punct de vedere. Fundamentalism de piata. Iata o alta latura a sa, dincolo de dictonul ca piata e buna si de logo-ul asociat acestui, conform caruia pietele s-ar autoechilibra ritmic. Problema este ca astfel ajungem la haos social.

Trebuie sa fim insa foarte atenti, cred eu. Aceste crize prin care trece sistemul capitalist sunt tot mai ample, din cauza globalizarii pietelor si transformarii lor intr-o singura piata globala. Exista astfel riscul ca sistemul capitalist sa cunoasca o implozie majora, la urmatoarea buble care se va umfla excesiv, necontrolat. Trebuie sa redefinim rolul afacerilor in viata noastra si bazele conceptuale ale acestora.

Mai multi reputati economistii si viitorologi au atras atentia in ultimele decenii asupra acestui pericol. Nu au fost ascultati, ba chiar au si fost luati la shto, daca-mi este permisa expresia din argou. Exista posibilitatea sa fiu si eu luat in balon. Pot sa-mi asum acest fapt. Exista posibilitatea sa gresesc, iar teoria mea sa fie o aberatie sau sa fi facut greseli. Pot sa-mi asum si aceasta. Cine nu incearca nu greseste.

Exista si posibilitatea sa mergem inainte, ca orbetii, spre prapastie, poate ca o sa o pipaim cu piciorul si intr-o buna zi chiar o vom si nimeri. Singura solutie, continuu sa cred eu, este ca, din cand in cand, sa lasam aerul sa mai iasa si sa mai punem continut din realitatea economica, apoi sa mai crestem putin, si tot asa. Altfel nu ne va fi bine deloc.

CRIZA: Atacul asupra leului, iniţiat de cinci bănci internaţionale fără sucursale în România

O jumătate de miliard de euro a scos BNR. săptămâna trecută pe piaţă, ca să ajute leul în faţa unui atac venit din străinătate.

Încercarea de a destabiliza moneda noastră naţională a eşuat, spune guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.

Potrivit acestuia, mai multe bănci au încercat să profite de criză şi s-au repezit să-şi taxeze clienţii.

Regulamentul stabilirii acestor dobânzi este reglementat de bănci şi aprobat de BNR.

Totuşi, Banca Naţională nu se bagă în lupta de concurenţă, a declarat guvernatorul.

Este prima dată când guvernatorul BNR vorbeşte deschis despre un atac speculativ pe piaţa valutară. Guvernatorul nu a nominalizat cine a fost în spatele atacurilor, însă surse au declarat pentru Antena 3 că este vorba de cinci mari bănci internaţionale care nu au sucursale în România, dintre care trei sunt americane şi una eleveţiană.

Acestea au intrat pe piaţă şi au cumpărat agresiv valută. BNR a intervenit pentru a preveni ca euro să ajungă să fie cotat chiar şi la 5 lei. Banca Naţională a dorit astfel să transforme această speculaţie într-o pierdere şi a reuşit. "Cei care au anticipat greşit şi-au primit porţia", a spus Isărescu, într-un mesaj transmis mai degrabă pentru media din străinătate, decât pentru cea din România, pentru a sublinia faptul că BNR a învins în acest război.

Efectul negativ al contraatacului iniţiat de Isărescu a fost o foame de lei pe piaţa monetară, care s-a concretizat printr-o creştere foarte mare a dobânzilor. Vineri şi luni acestea au depăşit 40-50 %. "Asemenea anomalii nu pot să reziste mult în timp, sunt temporare", spune Isărescu.

Citeste articolul complet pe Antena 3

DINAMITA MUZICALA: Alexis Korner & Robert Plant, "Steal Away"

Isărescu: Moneda naţională a fost ţinta unui atac speculativ eşuat

REALITATEA.NET - Mugur Isărescu: Moneda naţională a fost ţinta unui atac speculativ eşuat

La sfârşitul săptămânii trecute, a avut loc un atac speculativ nereuşit asupra monedei naţionale, ceea ce a dus la creşterea explozivă a dobânzilor. Astfel, tensiunile de pe piaţa valutară s-au transferat asupra pieţei monetare, a specificat guvernatorul.
Citeste articolul complet

Ziua: Mircea Lucescu spune ca va pleca de la Sahtior daca echipa nu se califica in optimile Ligii Campionilor

Antrenorul lui Sahtior Donetk, Mircea Lucescu, a declarat, luni, ca va renunta la postul sau in cazul in care nu va reusi sa califice formatia ucraineana in optimile de finala ale Ligii Campionilor.

"Am avut o discutie cu presedintele clubului si am convenit ca acesta sa fie ultimul an al meu la Sahtior. in luna decembrie vom vedea care va fi situatia, iar daca echipa nu se califica in primavara Ligii Campionilor, atunci voi da posibilitatea unui alt antrenor sa preia echipa si sa o pregatesca bine pentru sezonul viitor", a spus Mircea Lucescu, relateaza NewsIn.

Acesta a reiterat faptul ca nu este dispus sa mai revina in fotbalul romanesc. "Pentru ce sa mai antrenez in Romania? Sa ma lupt cu fiul meu, cu fostii mei elevi? In Romania nu mai exista respect pentru valorile nationale, se cauta doar scandalul. Nu vreau sa ma mai intorc pentru ca nu mai vreau sa fiu batjocorit si injurat. Nu stiu ce voi face de la anul, dar nu vreau sa ma intorc in tara."

Citeste articolul in versiune integrala

Ziarul Financiar: "Vartejul" (I), de Adrian Vasilescu

In urma cu trei saptamani, l-am abordat pe consilierul guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu, si i-am propus sa facem un interviu pe subiectul crizei. Initial, a spus da, sunati-ma maine.

L-am sunat, si a rostit cam urmatoarele cuvinte:

Intre timp, consilierii mei m-au sfatuit sa nu dau nici un fel de declaratie si, in general, sa nu vorbesc absolut deloc in spatiul public pe acest subiect. Daca vreti, ne putem vedea sa discutam despre orice altceva.

Logic ar fi fost ca dl. consilier al dlui. Mugur Isarescu sa nu se exprime public nicicum pe acest subiect, adica sa ramana consecvent cu ceea ce imi spusese. Pe de alta parte, un contract al sau cu Ziarul Financiar il obliga sa scrie, dar, cred eu, nu pe acest subiect.

"There must be an explanation", iar intr-o zi o voi afla. Pana atunci, voi publica in serial acest editorial-analiza, care pana acum are in ZF patru episoade si este extrem de interesant.

Fara nici un fel de comentariu in postarea respectiva. Vasilescu e Vasilescu. Zilnic, de luni pana joi, de la ora 13.00. Daca va mai exista vreun episod, lunea viitoare, si asa mai departe.

Dintre toate intelesurile cuvantului englezesc turbulence - turbulenta, in limba romana -, pe care l-a folosit Alan Greenspan, fostul sef al bancii centrale americane, pentru a caracteriza actuala criza internationala, vartej financiar pare a fi cel mai potrivit.
Citeste editorialul din ZF

DINAMITA MUZICALA: Procol Harum, "In Held 'Twas In I"

De ziua mea, am placerea sa ofer vizitatorilor acestui blog una dintre cele doua mari lucrari programatice ale trupei britanice Procol Harum. Este vorba despre "In Held 'Twas In I". Ascultam acum primele noua minute si 25 de secunde ale lucrarii. Aceasta creatie muzicala extraordinara trebuie ascultata in timp ce citesti versurile sale. Nu cred ca mai are sens sa scriu mai mult. Este o pagina muzicala deopotriva traumatizanta pentru cine intelege mesajul si, simultan, extrem de frumoasa si incarcata de tragism.



Existentialism muzical in haine moderne. Embederul de mai sus este la cel de-al doilea clip, reprezentand urmatoarele noua minute si cincizeci si trei de secunde din lucrare. Piesa este inregistrata dintr-un concert dat de Procol Harum cu Orchestra Simfonica din Edmonton si, din acest punct de vedere, este chiar mai reusita decat versiunea de pe albumul original, datorita extraordinarei profunzimi pe care o da acompaniamentul simfonic.

PLATINA MUZICALA: Sir Edward Elgar, Concert pentru violoncel si orchestra, "Adagio"

Concertul pentru violoncel si orchestra in mi minor de Edward Elgar este una dintre paginile mele preferate de muzica clasica. Este echilibrat si din punctul de vedere al abordarii tematice, si din punctul de vedere al echilibrului compozitiei propriu-zise.

Gasesti in acest concert formidabil, aceasta perla a concertisticii, in general, si o revarsare cathartica a muzicii, a temelor muzicale extrem de frumoase, si o extrem de rafinata tehnica de transgresie de la tema principala, la tema secundara, apoi revenirea la tema principala, pe violoncel, pe orchestra, pe lemne, preluarea ei, deformarea ei, cantarea ei, variatiunile, dar deopotriva si una dintre caracteristicile cele mai importante ale muzicii mari: setea de absolut.

Prima sectiune a concertului, "Adagio - Moderato", este atat de coerenta si unitara, incat terminarea partii expozitive, de debut, "Adagio", este strans legata de ceea ce urmeaza. ATat de legata, incat aproape ca te deranjeaza ca nu asculti si "Moderato". Din pacate, acest lucru este impozibil, pentru ca regulile YouTube interzic postarea unor clipuri prea lungi si prea mari, ca numar de Mb.

Pe de alta parte, am aici placerea sa va aduc o interpretare care dovedeste geniul acestui Yo Yo Ma, cu Daniel Barenboim la pupitru. Inceputul acestui concert superb, intr-o astfel de interpretarea, parca iti da ciocane in cap.

Orice asculti cu Yo Yo Ma este un eveniment. Exista o interpretare deosebita, in care muzicianul se afla in dialog cu Bobby McFerrin. De aici bucuria mea ca pot combina facilitatea pe care mi-o ofera YouTube, in ceea ce eu numesc Music Videos, care iti da posibilitatea sa mai asculti si altceva din acelasi creator.

Concertul pentru violoncel al lui Elgar este legat indisolubil de interpretarea-eveniment pe care a dat-o, la timpul sau, Jacqueline Du Pré, marea violoncelista care a fost sotia lui Daniel Barenboim. Am ascultat si aceasta interpretare, intr-o versiune care include si a doua parte a primei parti a concertului.

Mi se pare ca Du Pré este chiar mai expresiva decat Yo Yo Ma, in schimb nu are forta extraordinara a acestuia. Mai cred ca universalitatea acestui concert este mai bine exprimata de interpretarea orchestrei cu care evolueaza Jacqueline, decat Chicago Symphony Orchestra, cu care se prezinta pe scena Yo Yo Ma.

Dincolo de aceste lucruri (cred ca am ascultat, de-a lungul timpului, vreo cinci versiuni ale "Imperialului" lui Beethoven) ceea ce este important, cred eu, ramane frumusetea muzicii, atunci cand este interpretata de maestri.

Tariceanu: Cresterea salariilor duce la o criza economica majora

FOTOINFO: Magicianul Tariceanu, incercand sa hipnotizeze economic Romania.

Asa cum puteti vedea mai pe larg si aici, Tariceanu a devenit brusc acum foarte ingrijorat de criza majora pe care ar putea-o declansa aceasta majorare a salariilor.

Am criticat inca din vara anului trecut, pe Realitatea TV, la o emisiune Fabrica, prima pomana electorala majora data de Cabinetul Tariceanu, prin ministrul de atunci al Muncii, Paul Pacuraru.

Spuneam atunci ca majorarea pensiilor trebuie sa se bazeze pe ceva concret, venituri la buget majorate pe categoria pensiilor, nu pe dezvoltari speculative finantiste de tipul "daca", pe care le-a expus pe larg in toamna trecuta Varujan Vosganian, ministrul Finantelor si Economiei.

Acum, Calin Popescu-Tariceanu se incordeaza brusc, dandu-si seama ca lucrurile pe care le-am spus eu si multi altii inca de anul trecut sunt valabile anul acesta, facandu-o pe niznaiul la ce a fost din vara anului 2007. Aceasta este o ipocrizie si, in acelasi timp, un alibi siret. Daca, Doamne fereste, se intampla ceva grav in lunile urmatoare, Tariceanu va spune: "Vedeti? V-am spus eu!".

FOTBAL - NATIONALA Mircea Sandu: Piturca sa raspunda in fata Comitetului Executiv

Lucru remarcat si de presa sportiva, dupa meciul demoralizant al Nationalei, de la Constanta, cu Franta, pe care puteam sa-l castigam la scor, iar acest lucru nu s-a intamplat din cauza tacticii lui Victor Piturca, omul care nu a dat (aproape) nici o declaratie a fost presedintele FRF, Mircea Sandu.

M-am gandit inca de atunci ca Nasul i-o coace lui Piturca, pentru ca i s-a pus pata grea si luminoasa pe acesta de mai multa vreme.

Iata ca acum apar dovezi. Mircea Sandu lucreaza underground. Nu da declaratii in presa de larga respiratie sportiva, dar aceasta a descoperit un interviu pentru o revista numita "Eurosport", care nu se gaseste pe Internet, in care Sandu anunta cam ce se va intampla in perioada urmatoare.

Conform "Jurnalului National", "Mircea Sandu s-a aratat deranjat de faptul ca selectionerul refuza sa dea socoteala în fata Comitetului Executiv si i-a transmis acestuia ca va trebui sa vina cu explicatii". Ok, daca asa stau lucrurile, atunci am conspectat Statutul Federatiei Romane de Fotbal, sa vedem cand anume poate sa aiba loc un Comitet Executiv al FRF.

Comitetul Executiv este "organul de conducere executiva al FRF" si e compus din 14 membri: presedintele FRF; prim-vicepresedintele FRF - vicepresedinte al Comitetului Executiv; vicepresedinte al Comitetului Executiv; 11 membri, dupa cum urmeaza: cate doi reprezentanti ai Ligii I, a 2-a si a 3-a si inca unul al "cluburilor cu activitate exclusiva de copii si juniori, participante la campionatul national de juniori A si B; inca un reprezentant al cluburilor de futsal; unul al cluburilor de fotbal feminin si presedintele sindicatului fotbalistilor, recunoscut de FIFPRO.

Hotararile Comitetului Executiv se adopta cu prezenta a jumatate plus unul dintre membrii sai. Deciziile Comitetului se adopta cu majoritate simpla a voturilor exprimate. In caz de egalitate, decide votul presedintelui. Sedintele nu sunt publice.

Aici incep jocurile. In functie de cum sunt manevrati si de catre cine sunt manevrati membri CEx, Piturca poate fi determinat sa plece de la Nationala sau nu. Pentru ca "banii nu sunt o problema", cum a spus chiar Mircea Sandu, care a mai declarat ca Piturca nu este tinut de clauza de reziliere foarte piperata.

Dar cand anume se poate desfasura Comitetul Executiv? Articolul 33 din Statutul FRF arata ca "De regula, Comitetul Executiv se intruneste lunar sau ori de cate ori este necesar". Aha. Deci se poate intruni si azi, si luni, oricand este necesar. Eu cred ca putem sa pregatim deja o frigaruie pentru Piturca. Este doar o chestiune de zile sau de saptamani, dupa cum manevreaza Mircea Sandu apele, intru pregatirea CEx-ului.

Dar ce se intampla dupa? Mircea Sandu a vorbit si despre posibilitatea ca Mircea si Razvan Lucescu sa fie pe viitor ambii in staff-ul Nationalei, arata Sport.ro: "Este posibil, cum la fel de posibil este sa apara si alte nume. La echipa nationala este posibil orice". Intr-adevar, Nasule, la echipa nationala este posibil sa ajunga antrenor, in viitorul apropiat, si César Luis Menotti, si un urs Panda, si Victor Piturca, dar si un antrenor de calibrul lui Radomir Antić.

Si, pentru ca tot am ajuns la acest capitol: sa presupunem ca echipa nationala a Serbiei, antrenata de Antici, s-ar intalni cu echipa nationala a Serbiei, antrenata de Victor Piturca. Prima echipa ar ataca elegant si s-ar apara martial, inscriind si invingand-o pe a doua, care s-ar apara "cu fundul in poarta" (Cristi Chivu, nu te vom uita niciodata, ai spus o vorba de duh) si ar rata din fasa cele cateva contraatacuri interesante pe care le-ar avea.

Piturca sa traiasca. Asa sa-i ramana numele!