CHINA. DREPTURILE OMULUI:Hu Jia vorbeste despre Tibet. La inchisoare cu el!

Un dizident chinez care vorbeste despre Tibet si alte subiecte sensibile a fost inchis pe 3 aprilie pentru trei ani si jumatate, o condamnare care va deveni probabil un subiect de atentie pentru campaniile internationale ale drepturilor omului inaintea Olimpiadei din Beijing, informeaza Epoch Times.

Hu Jia, activist pentru drepturile omului, a fost gasit vinovat de “incitare la subminarea puterii de stat”, pentru ca a criticat Partidul Comunist Chinez (PCC). Hu a pledat nevinovat.

“Este pozitia apararii ca cetatenii au dreptul la libera exprimare”, a declarat unul dintre avocatii sai, Li Fangping.

Legea privind incitarea la subminarea puterii de stat nu are o limita clara, dar Constitutia garanteaza cetatenilor libertatea de exprimare. Statele Unite au declarat ca sunt nemultumite de verdict.

“In acest an olimpic, noi cerem Chinei sa foloseasca oportunitatea de a lua masuri pentru a imbunatati situatia drepturilor omului si a libertatii religioase”, a afirmat ambasada americana, intr-o declaratie de presa.

“Incitarea la subminare” poate atrage un termen de inchisoare de pana la cinci ani sau mai mult.

Inainte de audiere, Li Fangping a declarat ca era probabila o condamnare lunga.

Dupa audiere, a declarat ca nu este constient de nici o intelegere, in schimbul acestei condamnari reduse.

CHINA. DREPTURILE OMULUI: Disident mongol torturat

Un etnic mongol, incarcerat in China pentru separatism si spionaj, sustine ca e torturat sistematic in inchisoare pentru o infractiune pe care nu a comis-o, conform unei scrisori care ii pledeaza cauza in fata autoritatilor chineze, arata Epoch Times.

Hada a fost judecat in spatele usilor inchise in regiunea chineza nordica Mongolia Interioara in anul 1996 si condamnat la 15 ani de inchisoare, pentru separatism si spionaj si pentru sprijinul acordat Aliantei Democrate Mongole Sudice, care cerea mai multe drepturi pentru etnicii mongoli.

Amnesty International il considera pe Hada prizonier al constiintei si a declarat ca se teme pentru binele sau. "Autoritatile inchisorii au folosit constant tortura, pedeapsa corporala brutala si tratamentele rele", a scris Hada, conform “Southern Mongolian Human Rights Information Centre” (SMHRIC).

"Mi-au indemnat colegii sa ma bata si mi-au confiscat toate lucrurile personale", i-a spus acesta sotiei sale Xinna, citata de SMHRIC. Hada avea o librarie in limba mongola in Hohhot impreuna cu Xinna.

Teoretic, Mongolia Interioara ar avea un grad mare de autonomie, dar, la fel ca in cazul Tibetului si al provinciei Xinjiang, din vestul indepartat, Beijingul tine sub un control strict regiunea, temandu-se de tensiuni entice la granitele startegice ale tarii.

PLATINA MUZICALA: Victor Borge & Anton Kontra, "Czardas" (Vittorio Monti)(concluzie)

Aici este concluzia: poti sa canti ceea ce a scris Vittorio Monti; poti sa faci orice, asa cum a facut Nigel Kennedy, care a zbierat, a vorbit, a taiat vioara in doua si si-a pus-o pe dupa umar, apoi a montat-o la loc, dar chiar poti sa faci improvizatii si sa te joci.

Insa chiar daca faci acest lucru (cum procedeaza Victor Borge, la concertul aniversar al sau, cand implineste 80 de ani, impreuna cu violonistul Anton Kontra), trebuie sa ramai plin de bun simt si consideratie fata de muzica pe care o canti, pentru ca altfel pierzi controlul si ajungi la aberatii.

Borge o face minunat si, cu toate ca se joaca si glumeste, arata un respect deosebit fata de compozitor. Fiind, in acelasi timp, spumos. Nu va speriati, distractia de-abia incepe, pentru ca in continuare voi posta clipuri cu o muzica cel putin la fel de grozava ca pana acum. Si, inca odata: multumiri, Orpheus.

CHINA. DREPTURILE OMULUI: Mai importante decat Jocurile Olimpice

Un barbat a cerut punerea drepturilor omului in China pe primul plan, nu a Jocurilor Olimpice si a fost condamnat pentru aceasta la cinci ani de inchisoare, asa cum informeaza Epoch Times.

Vom incerca, incepand de azi, sa aratam si partile mai putin frumoase a ceea ce se intampla in China.

Suntem convinsi ca acest stat va organiza impecabil Jocurile Olimpice, ca va fi o desfasurare de forte impresionanta si ca tot mapamondul va fi impresionat de acest lucru.

Nu suntem de acord cu comportamentul politic al Chinei, din punctul de vedere al respectarii drepturilor omului. Vom incerca sa aratam in ce consta aceasta nerespectare a drepturilor omului, o chestiune la care tinem in mod deosebit.

Primul caz pe care il aducem in atentia publica pe acest blog: dizidentul chinez Yang Chunlin, care a cerut ca drepturile omului sa fie situate, ca importanta, inaintea Jocurilor Olimpice, a fost condamnat la cinci ani inchisoare, fiind acuzat de incitare la rasturnarea guvernului, au declarat luni familia si avocatul sau.

Muncitorul somer din orasul nord-estic Jiamusi, provincia Heilongjiang, a ajuns la proces in februarie, dupa ce si-a ajutat anul trecut satenii sa trimita o petitie in legatura cu un teren disputat. Petitia sustinea: “Noi nu dorim Jocuri Olimpice, noi dorim drepturile omului.”

Sora lui Yang, Yang Chunping, a declarat luni ca el a fost inchis din cauza eseelor sale, postate pe Internet, care criticau intens conducerea Chinei si comunismul in general.

"El a declarat ca nu este vinovat si ca si-a exercitat doar libertatea de exprimare si de publicare. Dar, deoarece tribunalele nu respecta legea, el a declarat ca nu are rost sa faca apel la decizie”, a declarat ea.

Avocatul Li Fangping a confirmat condamnarea, dar a declarat ca Yang Chunlin isi sustine in continuare nevinovatia. “El considera ca este nevinovat. Dupa primirea verdictului oficial, el are 10 zile pentru a decide ce sa faca. Noi speram ca vom putea discuta cu el si sa decidem daca facem sau nu apel,” a declarat avocatul.

Petitia a atins un nerv sensibil al liderilor comunisti, care fac orice pentru o buna organizare a Jocurilor Olimpice. Conducerea Chinei spera ca Jocurile Olimpice, care incep in Beijing pe 8 august, vor prezenta lumii prosperitatea economica si asa-zisa unitate sociala a tarii.

PLATINA MUZICALA: Nigel Kennedy, "Czardas" (Vittorio Monti) (exaltatie)

Aceasta este a doua parte a postarii pe care o datorez unui comentariu de acum cateva zile al lui Orpheus. Este despre cum, dupa ce ai atins cu degetul inefabilul cu Maxim Vengherov, poti sa ajungi la exaltatie cu un nebun superb, pre numele sau Nigel Kennedy, care-si face vioara, prin pozitia a saisprezecea (cine stie sa se linisteasca, stiu ca vioara are numai opt pozitii, dar ce se intampla atunci cand canti in pozitia a doua, dar si in flageolete?, ca defapt esti prin pozitia a zecea), sa cante, succesiv, Monti, Haciaturian si Grigoras Dinicu, plimbandu-se putin si prin free-jazz.

Defapt, ceea ce vrea sa zica este ca un artist adevarat poate sa faca orice din instrumentul artei sale, cu conditia sa faca sa cante ingerii. Iar Kennedy este o senzatie de violonist.

PLATINA MUZICALA: Bassiona Amorosa & Maxim Vengherov, "Csárdás" (Vittorio Monti)(initiere)

Datorez acest(e) clipuri superbe unei postari facute de Orpheus cu ceva timp in urma. Ii multumesc mult. Este pentru mine un prilej ca, in timp ce vizitatorul blogului asculta flageoletele lui Vengherov, sa fac cateva consideratii. Acestea nu sunt mai curand o initiere in sensului unui ritual intiactic, ci probabil sensul mai apropiat este cel sinonim englezului ignition.

Pentru mine, muzica nu are sens daca este rece si nu comunica ceva, nu este dotata cu empatie. Aceasta tine de acel fenomen caracteristic artei, care se produce in momentul in care iubitorul unui anumit tip de arta se confrunta ca obiectul pasiunii si placerii sale: inefabilul.

Cand te ridici si plutesti in inefabil, se intampla ceva neasemuit: apare o transmutare metafizica a fiintei tale din tine in tine. Te muti prin tine si, atunci cand simti acest lucru formidabil, transpiri de placere si te ia cu frisoane.

Prima data cand am ascultat Concertul 1 al lui Nicolo Paganini, in anul 1978, am avut frisoane de placere. La vioara, pe un disc Supraphon, evolua maestrul Zino Francescatti (devenit intre timp festival international), cu Orchestra Filarmonicii din New York, dirijata de Eugene Ormandy. Ma treceau sudorile de placere.

Este doar un exemplu. Interpretari ale acestui "Csárdás" notoriu sunt fara numar. Aceasta este o grozavie, pentru ca te initiaza in frumusetea csárdás-ului maghiar, in general, cu un enunt clar, simplu, direct si sensibil. Ceea ce face Maxim Vengherov este minunat. Incerc sa vin, in genuri muzicale de multe ori mai facile, cu acelasi tip de ciclu initiatic. Aduc un carlig melomanistic, il infig in vizitatorul blogului meu, poate ca ramane acolo.

PLATINA MUZICALA: "Dansul Goblinilor", Zino Francescatti (Antonio Bazzini)

DINAMITA MUZICALA: Banco Del Mutuo Soccorso, "Il Volo/R.I.P." (GISP)

Banco Del Mutuo Soccorso (BMS) (adica in traducere banca de ajutor social) este una dintre cele patru sau cinci mari formatii de rock progresiv italiene care au rezistat pana in ziua de azi, iar pentru aceasta au platit inclusiv pretul unor albume mai comerciale: BMS, Campo di Marte sau Premiata Forneria Marconi.

Il Volo / R.I.P. este unul dintre cele mai bune momente ale acestei trupe minunate, care imbina tehnica instrumentala si in primul rand pe cea a pianului electric cu o voce fabuloasa, despre care, din pacate, se stiu prea putine lucruri pe plan mondial.

Francesco Di Giacomo are o voce cu care trebuie sa te obisnuiesti, apoi incepe sa-ti placa. Pentru a te obisnui cu vocea sa, trebuie sa asculti cateva piese "de intrare" ("Il Volo/R.I.P." este a doua intrare pe care o propun in muzica Banco), cu reprize mai lente, iar apoi esti pregatit oarecum pentru greutati.

Partiturile Banco, o culme a stilului Great Italian Symphonic Progressive, dupa parerea mea, sunt sofisticate, tehnice, alambicate, profunde si trebuie ascultate cu staruinta si putere de intelegere.

Marile LP-uri BMS sunt creatii programatice, cum este cazul albumelor "Darwin" sau "Io Sono Nato Libero", care trebuie ascultate cap-coada, cu versurile in fata, intelese in intreaga lor profunzime.

de-abia atunci creierul va elibera serotonina si vei simti placerea muzicii Banco.

Sound la Graz: Momentele anuntarii medaliei de aur

Pentru ca fiecare cititor al acestor randuri sa-si faca o imagine cat de cat coerenta a ceea ce reprezinta Stadthalle, in care a avut loc decernarea medaliilor si deopotriva gala laureatilor, dar in care de asemenea se servea masa, se facea promovare, se vindeau gadgeturi si se facea socializare, trebuie sa isi imagineze o magaoaie imensa, imposibil de incadrat cu orice aparat foto, astfel incat sa-ti mai si poti da seama ulterior de dimensiunile constructiei.

Spre deosebire insa de Casa Poporului, care arhitectonic este o mizerie, Stadthalle, construita gratios, din materiale usoare si suple, este eleganta si placuta vederii. Aria pe care sunt construite toate salile si halele enorme, unele, in spate, inca in curs de finalizare, este un patrat cu latura de aproximativ 200 de metri, deci cu o suprafata estimabila de 40.000 de metri patrati.

Sala de festivitati unde au loc imaginile filmate de un coleg este de dimensiunile unui stadion de fotbal, iar scena acesteia ocupa una dintre laturile acestui "stadion".

Pe scena, in timpul festivitatii, s-au aflat toti dirijorii de la toate corurile prezente la Olimpiada.

Ceea ce se vede, la un moment dat, pe travellingul camerei, pe scena, da, multimea aceea de oameni este o multime impresionanta de dirijori de cor din intreaga lume. In foto se vede un focus pe o parte din acestia. In centrul imaginii, cu pantaloni maro deschis, camasa crem cu maneci scurte si steagul Romaniei, este Voicu.

In primul clip, poate fi vazuta reactia Corului Sound, in momentul anuntarii punctajului si a medaliei de aur primite. Sa explic: la sectiunea la care participam noi, a inceput anuntarea laureatilor, dinspre punctajele mici spre cele mari. Cand am trecut de punctajul-limita, dincolo de care stiam ca vom lua medalia de aur, a avut loc un fenomen ciudat.



Pe de o parte, stiam ce se intampla si ca vom lua medalia de aur, pe de alta parte insa eram consternati si nu puteam crede ca este aievea, iar in al treilea rand asteptam sa rabufnim, in momentul propriu-zis al nominalizarii. Ceea ce se vede in prima inregistrare este exact clipa exploziei de bucurie, care s-a soldat cu dat apa la soricei si tot tacamul.

DINAMITA MUZICALA: Donnie Osmond, "Close Every Door" (Andrew Lloyd Webber)

Donnie Osmond din familia de muzicieni si grupul The Osmonds este unul dintre idolii adolescentilor din anii '80. Ascultam aici superbul "Close Every Door", care este, dupa parerea mea, una dintre cele mai frumoase pagini de music-hall ale secolului XX, si datorita lui Sergio, care mi-a semnalat prezenta pe YouTube a acestui slot de muzica buna si pentru care ii multumesc.

Din "Joseph and the Amazing Technicolor Dreamcoat", music-hall-ul lui Andrew Lloyd Webber, am avut privilegiul sa cantam si noi "Any Dream Will Do", de trei ori: de doua ori, in primavara si in toamna anului 2000, pe scena Atheneului Roman si odata in Casinoul din Sinaia.

Cantam pe atunci un repertoriu ChoralRock - ChoralJazz - ChoralPop, impreuna cu dirijorul si pianistul american de origine romana Valentin Radu. La unele piese solo era Teodora Enache. La saxofon evolua Alin Constantiu, pe tobe s-au perindat Vlad J. Popescu si Mario Florescu, de-a lungul anilor, la contrabas a fost dragul de Pedro Negrescu, iar in pauza dintre prima si a doua parte a concertului nostru, la Atheneu, pe scena a avut loc un fabulos recital Johnny Raducanu & Teodora Enache.

In aproximativ o ora si jumatate, am cantat prelucrari corale dupa Beach Boys, Duke Ellington, A.L. Webber, Irvin Berlin si George & Ira Gershwin. Atunci am cunoscut pentru prima data fenomenul de hiperventilatie pe fond emotional, in timpul interpretarii piesei lui Carlos Santana, "Smooth", intr-o versiune choral-jazz-istica.

Pur si simplu tremolul artistic interior era prea mare pentru a putea sa-l exprim. Sunt vremuri pe care mi le voi aminti intotdeauna cu maxima placere si care mi-as dori sa se reintoarca. O, tempora...