PLATINA MUZICALA: Nigel Kennedy, "Czardas" (Vittorio Monti) (exaltatie)

Aceasta este a doua parte a postarii pe care o datorez unui comentariu de acum cateva zile al lui Orpheus. Este despre cum, dupa ce ai atins cu degetul inefabilul cu Maxim Vengherov, poti sa ajungi la exaltatie cu un nebun superb, pre numele sau Nigel Kennedy, care-si face vioara, prin pozitia a saisprezecea (cine stie sa se linisteasca, stiu ca vioara are numai opt pozitii, dar ce se intampla atunci cand canti in pozitia a doua, dar si in flageolete?, ca defapt esti prin pozitia a zecea), sa cante, succesiv, Monti, Haciaturian si Grigoras Dinicu, plimbandu-se putin si prin free-jazz.

Defapt, ceea ce vrea sa zica este ca un artist adevarat poate sa faca orice din instrumentul artei sale, cu conditia sa faca sa cante ingerii. Iar Kennedy este o senzatie de violonist.