marți, 10 martie 2009
EUROVISION 2009: ESTONIA - Urban Symphony "Rändajad"
Aceasta este piesa cu care va participa anul acesta Estonia, pe care eu o supranumesc ironic "Cârba". Minunata piesa "Cârba" este cantata cu pasiunae flasca de un grup de feminae despletitae dintr-una dintrae Tarilae Balticae, carae, din lipsa de ispiratiae, au cautat sursae de inspiratiae. Si le-au gasit.
Lemnele conectate la doze electrice pe care le folosesc sunt foarte bine puse la punct sonor, iar fetele la fel de bine puse la punct fizic, dar aceasta nu le foloseste la nimic, pentru ca piesa lor, "Cârba", este un plagiat, o copie, o furtaciune jignitoare dupa un hit celebru, pe care il veti putea audia peste numai cateva minute la rubrica mea, "Dinamita Muzicala".
Cine s-a jucat putin cu playlistul din Deezer.com probabil ca stie la ce ma refer. Tin minte ca acum un an am ascultat revoltat piesa cu care participa Vania Fernandes, "Senhora du Mar", convins ca este un plagiat. Pentru ca imi suna refrenul in cap, precum si cuvantul "crucified", am dat jos de pe Internet "Jesus Christ Superstar", apoi am reascultat aceasta opera rock arie cu arie, fara sa gasesc ce cautam.
Dupa ce m-am mai perpelit cateva ore, mi-am dat seama ca originalul este al olandezilor cu sexualitate stranie Army of Lovers, "Crucified". De data aceasta, am trecut prin acelasi ciclu de perpelire, cautand initial in portofoliul de hituri ale lui Celine Dion. Ei bine, nu este ea, este... dar veti afla peste cateva minute...
Ne vom imprumuta de la FMI. Vom iesi din chingile FMI?
Am ridicat aceasta problema de luni de zile. Tin minte ca acum cateva luni, pe la finele lunii noiembrie, l-am intrebat pe Adrian Vasilescu nu daca facem sau nu facem un imprumut de urgenta de la Fond, ci cat poate fi acesta si ce clauze, pe ce perioada de timp si la ce dobanda.
Evident, Vasilescu nu mi-a spus aceste lucruri. Mi-a spus ca deocamdata astfel de informatii nu pot fi furnizate, dar nu mi-a infirmat (fara sa-mi confirme) ca ne pregatim sa facem un imprumut.
Barbateste privind lucrurile: nu avem incotro si trebuie sa ne multumim cu faptul ca probabil ca o parte dintre banii de care avem nevoie vor veni pe filiera europeana.
Ceea ce trebuie sa intelegem cu maxima claritate este gravitatea a ceea ce se petrece acum la nivel global. Avem de-a face cu o criza de sistem. Un sistem care a demonstrat si in trecut ca ajunge ritmic la crahuri.
Inainte vreme, aceste crahuri erau mai mult sau mai putin locale, pentru ca lumea nu era globalizata. Acum, crahul este global, pentru ca pietele actioneaza global si pulsiunile economice, fie ele negative ori pozitive, se propaga pe tot mapamondul.
Avem deci de-a face cu o criza sistemica. Daca sistemul este de vina, atunci trebuie vazut unde anume si apoi trebuie actionat. Am spus inca din toamna anului trecut ca acest lucru nu se intampla.
Nu se intampla pentru ca sistemul este in continuare condus de oameni care cred orbeste in faptul ca piata se autoechilibreaza si ca lucrurile se pot indrepta prin simpla irigare cu bani de stat si prin nationalizarea sectorului privat. Lucru care se petrece acum.
Nu aceasta este solutia, pentru ca se umbla la motor (care din cand in cand explodeaza si distruge masina), in loc sa se umble la principiile de functionare teoretica a motorului, pentru a se descoperi un ciclu
de producere a energiei fara efecte destructive.
In aceste conditii, sunt mari sansele ca sistemul actual sa continue sa se prabuseasca. Spre ce ne indreptam in atari conditii? Primele afectate sunt democratiile, care se vor prabusi. Majoritatea statelor democratice este macinata de coruptie si conflicte pe verticala si orizontala natiunilor.
Acestea se vor amplifica. Vor castiga teren mai repede decat ne imaginam politicienii populisti. Pot continua cu astfel de scenarii pesimiste, mergand pana la consecintele finale. Nu vreau sa o fac. Sunt destul de pesimist. Am motive pentru a fi optimist?
Nu, cat timp suntem condusi de incompetenti, mafioti, mediocritati si nebuni. Daca am rasturnat ierarhia sociala, lasandu-i pe urmasii celor care acum 30-40 de ani erau pegra societatii sa ne conduca, ne ducem unde ne este locul: in pegra.
PREMIERA NATIONALA: Corul de Copii Radio in "Esther" de Jean Racine
Corul de Copii Radio (foto 1), elevii din anii terminali de la Liceul Francez "Anna de Noailles" si ansamblul baroc Collegio Stravagante va invita, pe 11, 12, 13 si 14 martie, la Teatrul Mic. Aici va fi prezentata in premiera nationala tragedia „Esther” de Jean Racine, pe muzica originala a lui Jean Baptiste Moreau.
Piesa, conceputa de Racine ca „o specie de poem, in care cantul se imbina cu recitativul”, a fost compusa pentru tinerele din pensiunea „Maison de Saint-Cyr” si jucata pentru prima data in anul 1689, la curtea regelui Ludovic al XIV-lea.
Aceasta este a doua punere integrala in scena a tragediei „Esther”, de la scrierea sa. Dirijorul nostru de la Corul Sound, Voicu Popescu (foto 2), este unul dintre protagonistii acestui eveniment, ca dirijor al Corului de Copii Radio. El este cel care a facut regia muzicala a acestui spectacol.
Pentru limbajul gestual specific genului si ornamentica vocala ceruta de barocul versaillez, tinerii actori si cantareti au beneficiat de consilierea doamnei Sophie Boulin, solista vocala, regizoare si profesor de declamatie si gestica baroca la Conservatorul Regional National din Paris.
A juca „Esther” reprezinta un prilej unic pentru adolescentii din ziua de azi de a se confrunta cu retorica si morala Marelui Secol, prin prisma punerii in scena a unui mit cu rezonante politice si religioase atat de actuale.
Exercitiul mai presupune initierea in declamarea versului alexandrin, indeplinirea exigentei gesturilor, posturilor si miscarilor, intr-un spatiu si un spirit apropiat tragediilor din secolul al XVII-lea, conjugand muzica, versurile si gestica, pentru a reusi incarnarea unor pe
rsonaje care se infrunta in duritatea unei tragedii cu usile inchise dintr-un palat oriental.
Soliste: Iulia Dan si Valentina Nafornita
Regia artistica: Dominique Depaule
Regia muzicala: Voicu Popescu
Scenografia: Constantin Ciubotariu
Consilier regie artistica si stil vocal: Sophie Boulin
Spectacolul va fi prezentat in limba franceza si va fi subtitrat in limba romana.
Proiectul este rezultatul unui parteneriat intre Liceul francez "Anna de Noailles", Institutul Francez si Societatea Romana de Radiodifuziune, cu sustinerea financiara si materiala venita din partea Lafarge, BRD, Club Cortina, Ipso, RCI Leasing, Matricia, L’Oréal, Bricostore, Carrefour, cât si cabinetul de avocati Popovici & Asociatii, care se numara printre sponsorii proiectului.
Biletele se gasesc la casa de bilete a Teatrului Mic din str. Constantin Mille nr. 16, Bucuresti, de marti pana duminica, intre orele 11 si 19.
www.estherbucharest2009.com
EUROVISION 2009: Armenia - Inga & Anush Arshakyanner, "Jan Jan"
De cate ori ascult astfel de piese, ma aflu in dificultate. Voi explica de ce anume. In spatiul ex-sovietic exista scoli muzicale remarcabile. Rusii au reusit acest lucru. Aceste scoli muzicale, care au, ca cireasa pe tort, conservatoare de o calitate remarcabila, educa oameni obisnuiti sa ia eposul popular din statul respectiv si sa-l adapteze la stilurile muzicale moderne.
Prima mea tendinta a fost sa refuz aceste exercitii de adaptabilitate muzicala. Apoi m-am gandit la Zdob si Zdub, care face acelasi lucru cu muzica populara romaneasca, bazandu-se puternic pe folclorul popular din Basarabia. Mi-am dat seama ca este o dovada de incorectitudine din partea mea sa resping ce fac armenii in muzica usoara, pornind de la traditia lor muzicala seculara, apoi sa laud Zdob si Zdub sau, cum se vor petrece lucrurile anul acesta, "Hora din Moldova", interpretata de Nelly Ciobanu.
Ma marginesc sa spun ca, din punct de vedere muzical, "Jan, Jan" este o piesa extrem de bine adaptata dupa folclorul armean, cu stiinta muzicala tipica scolilor muzicale de inspiratie culturala ruseasca, dar este problematic daca un astfel de cantec ciudat, din perspectiva europeana, va avea succes la Eurovision.
EUROVISION 2009: Am descoperit un plagiat
In cursul serii trecute, am descoperit o noua piesa plagiat. Un plagiat cam in maniera cunoscutei "Senhora du Mar" a Vaniei Fernandes, candidata/reprezentanta de anul trecut a Portugaliei.
Ceea ce ma sperie, pur si simplu, este nonsalanta cu care acesti compozitori, pe tot cuprinsul Europei, copiaza dupa referinte ilustre fara nici un fel de jena. Nu au insomnii, nu le tresare muschiul creativitatii, nu plange cheia fa, nu sangereaza diezul, nu scapa puroi pe la bemol, iar becarul sta inert. Un diez minor armonic, ceva? Nimic!
Ceea ce ma deranjeaza este ca majoritatea acestor mercenari nu are ambitia sa scoata muzica noua din mintile lor. In fond, este vorba despre orgoliu profesional si, repet, asa cum am mai facut-o si in alte ocazii, imaginatie muzicala. Dar toate la timpul lor. Revin mai tarziu cu acest caz flagrant care ma revolta.
luni, 9 martie 2009
DINAMITA MUZICALA: Analogy, "Analogy" (1972)
In 1968, chitaristul german Martin Thurn a fost la i scoala internationala de profil din nordul Italiei, de la Varese, unde s-a imprietenit cu membrii unei trupe, numite Sons of Giove. Membri ai acestui grup erau Wolfgang Schoene, Thomas Schmidt (ulterior la Pell Mell) si Jutta Nienhaus.
Redenumita Joice (ulterior, din cauza unei erori de print, Yoice), trupa a pornit la drum in 1970 impreuna cu tobarul Hermann-Jürgen Nienhaus (fratele Juttei) si cu Mauro Rattaggi (chitara bas) - singurul italian din formatie. Dupa o multime de concerte in sudul Elvetiei si in nordul Italiei, Joice/Yoice a reusit sa-si cumpere echipament de calitate.
In 1979, Joice a incheiat un contract cu o casa de discuri italiana. In timpul unui festival de la Arona, a inceput o colaborare spontana cu keyboardistul Nikola Pankoff, in timpul interpretarii libere a unei versiuni in cantecului Pink Floyd "Atom heart mother". Pana la urma, Pankoff a devenit membru al trupei.
Primul single lansat a fost "Sold out/Gods own land" - doua cantece scrise de Thurn. La sfarsitul anului, Rattaggi a trebuit sa plece in armata, asa ca a parasit grupul. Schoene a trecut pe chitara bas. Inregistrarile pentru primul LP al trupei au inceput in debutul anului 1972, la Milano. Grupul pana la urma si-a schimbat numele in "Analogy", dupa numele piesei considerate cea mai reprezentativa de pe album, pe care o prezentam aici.
Problemele au inceput, odata cu pozele de pe coperta albumului. Grupul dorea un artwork realizat de Pankoff, dar casa de discuri era de alta parere si le-a facut niste poze nud, dintre care una a intrat pe coperta. Nu era nici o problema pentru dezinhibatii hippioti nemti, numai ca in poza aleasa pentru coperta Rattaggi era acoperit de o banda albastra, care se vede cu usurinta, pe care este scris numele trupei si al albumului.
Ne aflam in plina adolescenta turbulenta a rockului progresiv, cu explorari muzicale foarte interesante, pe care le mentionam cu placere. Unii critici categorisesc aceasta formatie ca facand parte din perioada de pionierat a Italian Symphonic Prog-ului. Noi credem ca mai curand muzica acestor germani stabiliti pentru o perioada indelungata in Italia curge in curentul prestigios al KrautRock-ului german.
Din punctul meu de vedere insa capodopera grupului este "The Suite", din anul de gratie 1973, care pare a fi pentru muzica aproximativ acelasi lucru care este pentru vin un an cu caldura mare si toamne lungi si insorite.
POLITICA - CRIZA Băsescu: România are nevoie de o centură de siguranţă care înseamnă un împrumut extern (Realitatea TV)
Da, Romania are nevoie de o astfel de centura de siguranta, exact cum a spus in plenul Parlamentului Traian Basescu. Despre posibilitatea ca Romania sa imprumute bani de la FMI am vorbit de acum sase luni. Problema este insa ce fel de centura este un acord cu FMI pentru un imprumut de urgenta: o centura de siguranta sau de sufocantza?
Ma refer, de exemplu, la ceea ce a patit Argentina, care nici acum nu si-a revenit de pe urma unui astfel de imprumut, cu conditii foarte dure puse de catre International Monetary Fund.
Pentru ca, pana la inceperea acestei crize, cel putin, IMF si-a facut un obicei din a cere imprumutatului bolnav, pentru a primi mancarea financiara salvatoare, sa-si extirpe gura.
Cu alte cuvinte, ar trebui sa fim atenti daca nu cumva acest imprumut o sa ne transforme in tara rau-platnica, deci dependenta de miscarile coregrafice pe care ni le va impune Fondul.
Probabil ca, la finalul acestei crize, FMI, despre care nu cred deloc, in pofida cenusii pe care si-a pus-o de curand in cap, ca a devenit inger nevinovat, va reusi sa-si formeze un portofoliu de state dependente de datoriile cumulate din astfel de imprumuturi de criza.
Sper sa nu fim printre aceste state.EUROVISION 2009 Andorra: Susanne Georgi, "La teva decisió"
Susanne Georgi are o voce mica, in maniera Luisa Fernandez, dar ce componistica a avut aceasta in spatele cantecelor sale! O piesa frumusica, lipsita de originalitate, care nu spune multe si care este facuta exact pe sablon. Pe care sablon? - voi fi intrebat. Este simplu, pe sablonul muzicii disco, un sablon pe care s-au scris zeci de mii de piese muzicale comerciale.
Sussane are marea calitate ca nu triseaza muzica, iar piesa ei are exact aceeasi calitate. Nu voi risca sa dau verdicte la nici unul dintre participanti, pentru ca aceste verdicte, in anii trecuti, s-au dovedit riscante, atata timp cat modul de votare este dominat de tot felul de criterii subiective. La fel voi proceda cu toti participantii.
EUROVISION 2009: O piesa - un concurent pe zi
43 de piese concurente se vor alinia la start, pentru Eurovision Song Contest. Prima semifinala va avea loc pe 12, iar a doua pe 14 mai, la Moscova. Finala, peste inca doua zile, tot la Moscova.
Din fiecare dintre cele doua semifinale se vor califica in marea finala cate 10 piese din 19, la care se vor adauga alte cinci piese calificate direct in finala. Patru vor fi reprezentantele celor patru mari sponsori ai competitiei, Germania, Franta, Spania si Marea Britanie, iar cea de a cincea este piesa-concurenta a tarii organizatoare, Rusia.
Asa cum vom vedea, tocand marunt, piesa cu piesa, fiecare participant in parte, linia de unire a celor 43 de piese concurente este, ca si in ceilalti ani, mediocritatea. O mediocritate care loveste in plin, ca un virus, inclusiv marile asteptari pe care mi le puneam in piesele concurente din partea Marii Britanii si Frantei, unde teoretic aveam un mare compozitor, Andrew Lloyd Webber, dar si o mare vedeta pop europeana, pe Patricia Kaas.
Surprize ar putea aparea de la piesele ce vor castiga competitiile ce nu si-au desemnat inca invingatorul, precum Suedia, unde, intr-un concurs de calitate foarte ridicata, se infrunta concurenti extrem de valorosi.
Pana la prima semifinala mai sunt 64 de zile, asa ca avem multe de scris si de comentat. Incepand de astazi, zilnic, la ora 15, vom posta cate o piesa-participant. Vor fi situatii in care evenimente aparte vor devansa aceste postari programate pe care le-am realizat, iar acestea probabil ca vor face deliciul acestui blog, pentru multi dintre vizitatorii sai.
Postări
