In urma cu cateva, zile, am fost rugat de un vizitator al blogului meu sa imi spun parerea despre ceea ce se intampla acum cu criza aceasta economic-financiara si caderea bancilor.
Un user, Anda, mi-a dat de inteles ca mama domniei-sale este ingrijorata pentru soarta bancilor din Romania, din diferite motive: ar putea avea un credit sau un depozit bancar si se intreaba ce sa faca in continuare.
Vreau sa fiu clar inteles: eu nu voi da niciodata sfaturi nimanui ce sa faca intr-un anumit moment.
Tot ceea ce imi permit sa fac este sa spun ce gandesc. Cititorul acestor randuri nu trebuie sa uite urmatorul sfat al meu: nu te lua niciodata dupa cel care iti spune cum sa faci, fara sa faca chiar el acest lucru, ci dupa cel care face. Invata de la acesta, nu fa ceea ce face, ci gandeste, compara, analizeaza si apoi actioneaza exact cum crezi ca este mai bine..
Acestea fiind zise, iata cum vedem noi situatia actuala.
Planul de redresare american are valoare doar pentru Statele Unite ale Americii, nu si pentru Europa. Dupa toate probabilitatile, criza americana a fost stavilita. Se pare insa ca finantistii americani stiu de pe acum insa ca vor fi obligati sa majoreze cifra de bani investiti in aceasta redresare de la 700 de miliarde de dolari pana la doua triliarde de dolari.
Pe ce se bazeaza aceasta suma uriasa estimata de bani, nu stim, pentru ca nimeni nu a explicat exact, dar ea este vehiculata intens. Una peste alta, America se redreseaza, dar viata se scumpeste deosebit de mult. Creditele greu platibile, pe care unii americani la pierdusera sau erau pe cale sa le piarda, au fost preluate de stat.
Dobanda a scazut spectaculos la ele, pentru ca statul american a coborat-o, pentru ca creditele restante sa poata sa fie platite. Vor aparea acum alte institutii, care le vor asigura celor cu credite greu platibile, refinantari, evident mai scumpe decat creditele stornate formal sau aflate in incapacitate de plata de la inceputul crizei.
Oamenii care au fost dati afara din case ar putea fi primiti din nou in unele dintre acestea sau si-ar putea achizitiona altele, mai mici si modeste, dar vor trebui sa munceasca pentru acestea indoit si sa 
fie multumiti ca, sclavi pentru un pasiv personal cat capul, au un acoperis deasupra capului si nu mai stau in rulota.
Totul va fi mai scump. Dar acesta este doar inceputul. Partea cea mai interesanta pentru analisti va fi micsorarea consistenta a sumelor jucate pe pietele de capital.
Una dintre principalele surse de bani in astfel de investitii, bancile de investitii, nu vor mai fi primadone. Astfel, credem ca rolul pietei de capital se va diminua si aceasta va duce la posibila edificare a unei economii globale mai putin speculative, deci mai stabile.
Daca strategii pietelor globale nu vor trage insa concluziile corecte, criza va reveni oricum si, la urmatorul puseu, interventia statului va fi si mai dificila sau imposibila, pentru ca va trebui aprobat un plan de redresare mult mai costisitor.
Efectele globale vor fi dezastruoase. Alvin si Heidi Toffler atrag atentia asupra acestui lucru de acum doua sau trei decenii. Nimeni nu i-a luat in serios. Acum ar trebui sa o faca.
Cauzele: lacomia si structura sistemului global
Doua mari cauze au dus la aceasta situatie: lacomia bancilor (de investitii si de retail) si instabilitatea sistemului financiar global. Sa luam pe rand aceste doua cauze.
Marile corporatii bancare, indiferent daca se ocupa cu retail sau sunt banci de investitii pe piata de capital, sunt niste mecanisme artificiale, ticluite de om asa incat sa
-si majoreze profiturile la infinit, indiferent de consecintele acestor majorari, care au scapat de controlul mintii omului si acum se comporta independent, generandu-si propriile reguli si sisteme.
Ca orice transnationala, ele calca totul in picioare pentru profit. Orice, responsabilitate sociala nu exista. Daca s-a pus problema ca subprimele de la care a inceput criza sunt riscante si pot duce la o criza majora, mecanismul articificial corporat a eliminat optiunea "nu asa", pentru ca ea ar fi presupus pierderea unei oportunitati de majorare a profitului.
Daca s-a pus problema ca 10.000 de salariati sa nu fie concediati, pentru ca vor ramane pe drumuri, iar banca X are o responsabilitate sociala fata de ei, mecanismul de decizie al bancii a spus "nu" acestei optiuni, pentru ca taierea fondului de salarii insemna majorarea profitului, care era singura optiune viabila.
Daca banca nu proceda astfel, o alta mare banca, avand profituri mai mari, ar fi putut sa o achizitioneze, dupa ce facea asa cum nu a facut ea. De aici, lacomia si disperarea de a mari mereu profiturile cu orice pret, indiferent de consecinte, pentru a supravietui pe piata. Un sistem edificat de om, care acum il transforma pe om in instrumentul sau.
A doua cauza a situatiei in care ne aflam este structura sistemului global. In acest moment, s-a format practic o uriasa piata globala de capital, pe care se tranzactioneaza in cateva secunde miliarde de dolari. Aceste miliarde de dolari nu exista decat pe hartie, pentru ca in lumea reala ei sunt generati de sistem dupa sapte pana la zece zile.
Fiecare astfel de tranzactie genereaza seisme de piata, in urma carora unii castiga enorm si altii pierd asijderea. Un rol esential, in acest proces bazat pe seisme tranzactionale globale, este cel al derivatelor, care au inceput prin a fi produse financiare de "asigurat spatele" tranz
actiilor primare, iar acum au devenit un scop in sine al marilor speculanti, care castiga astfel enorm.
Problema nu este daca este bine sau rau ca lucrurile stau astfel, pentru ca in afaceri nu exista bine si rau. Business-ul este dincoace de bine si dincolo de rau, el este amoral.
Marilor speculanti nu le poti interzice sa faca exact ce vor, conform regulilor stabilite, daca au ingeniozitatea sa invente metode legale de a castiga bani.
Adevarata problema este ca, pe masura ce jocul speculei globale cu bani suprasimbolici a devenit tot mai complex, nimeni, nici un analist, nici un ganditor, nici o institutie de reglementare nu a fost preocupat/a sa puna la punct, in paralel, si instrumentele de control si previziune pentru aceasta piata, in timp ce sistemele de tranzactionare au fost dezvoltate atat de mult, incat in prezent calculatoarele sunt programate in intreaga lume sa transfere sume uriase de bani.
Defapt, nu exista si calculatoarele care sa previzioneze, in paralel, ce catastrofa financiara ar putea provoca, printr-o reactie in lant, o anumita tranzactie, pe care apoi sa o avizeze sau nu. Nici nu stii daca un astfel de sistem ar fi logic, moral si etic.
Practic, nu vedem cum ar putea fi reglementat acest sistem global, acum, "din mers", pentru ca orice frana pusa de vreun reglementator ar fi privita de actorii sistemului ca o ingradire a liberei circulatii a capitalului. Sistemul a fost pus la punct astfel incat sa nu existe nici o reglementare.
Pe buna dreptate. O libera circulatie, la a carei edificare s-a muncit decenii la rand, cu concursul larg al marilor banci centrale. Deutsche Bank, de exemplu, a fost un promotor de varf al acestei liberalizari. Banca Japoniei la fel.
Ne-am chinuit decenii, inlaturand reglementarile existente in functionarea sistemelor pastorite de aceste banci, sa punem la punct un sistem care sa ne ajute sa dam faliment cu mapamondul. Asta am facut, iar acum tragem ponoasele.
Ce ne asteapta in Romania
Faptul ca Statele Unite da impresia ca a stopat recesiunea nu trebuie sa ne bucure deloc. Moise Guran spunea, in urma cu cateva zile, un mare adevar: America are obiceiul sa-si externalizeze astfel crizele, stopandu-le la ea in tara si trimitandu-le mapamondului. Na, bila fierbinte, va place, nu va place, descurcati-va.
Asa s-au petrecut lucrurile si dupa crahul bursier de pe Wall Street, din 1929, dar, dupa parerea noastra, acel crah a fost un joc de copii fata de ceea ce se intampla acum.
Nationalizarea catorva mari banci europene, credem noi, este doar inceputul sfarsitului. Toate bancile europene si toate marile companii listate la burse au, in acest moment, caderi ale cursurilor actiunilor listate.
Faptul ca apar aceste caderi este primul semn al lipsei lichiditatilor. Urmeaza o perioada in care banca incearca, innebunita, sa obtina lichiditati din cele mai ciudate surse si in cele mai stranii moduri cu putinta.
Tinem minte ca, in primavara anului 2000, inainte sa dea faliment, Banca Turco-Romana, care fusese una dintre cele mai conservatoare institutii bancare, in privinta sponsorizarilor si politicii de markerting, a devenit brusc cea mai agresiva institutie bancara de pe piata romaneasca si a inceput sa arunce in ONG-uri cu bannere, sapcute, tricouri si pixuri. Si mai ales cu bani, foarte multi bani. Cauta popularitate pentru a obtine lichiditati, apoi a dat faliment.
Ce putem face. 1. Depozitele bancare; 2. Metalele pretioase
Daca o banca da faliment ca BTR, adica fara sa fie cumparata de alta banca, este bine sa ai un depozit de maximum 20.000 de euro. Bancile din Romania constituie, conform reglementarilor bancare din Romania, Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar, din care, daca una da faliment, se platesc depunerile, in limita a 20.000 de euro.
Dar, incepand de la 1 ianuarie 2007, sucursalele bancilor transnationale nu se mai supun Legii Romane si nu mai contribuie la acest fond, ci isi asigura acest back-up conform legilor bancare din statul unde este originata banca.
Daca, de exemplu, aveti un cont bancar la BRD-SocGen, trebuie sa aflati care sunt regulile conform legislatiei franceze. In cazul RaiffeisenBank, sunt aplicate legile austriece, iar la Millenium Bank cele portugheze.
Ei, si aici incep problemele. Pentru ca, atunci cand te-ai dus la banca si ti-ai facut un depozit bancar, nici prin cap nu ti-a trecut asta. In plus, cele mai sigure banci ar fi trebuit, in teorie, sa fie exact mamutii financiari care se clatina acum. Nu putem sa va spunem ce treb
uie sa faceti acum, sau peste o zi, o luna sau un an. Putem sa va spunem cum isi gardeaza oamenii, in general, averile, in vremuri de criza si inflatie.
Pe mapamond, in astfel de momente, monedele nationale fluctueaza fantastic. Exista doua tipuri de instrumente purtatoare de valoare care se mentin cat de cat constante: francul elvetian (asa au stat lucrurile pana acum, la precedentele crize, dar nu stim daca asa vor sta si acum) si metalele pretioase.
De ce credeti ca umblau comunistii, prin anii '50, dupa cocosei? Pentru ca romanii, din cauza crizei, razboiului si apoi foametei si crizei de dupa razboi, isi schimbasera intai valorile in metale pretioase, pe care le pusesera in banci, iar apoi, la nationalizarea acestora, le scosesera din banci si le tineau ascunse in case Comunistii stiau exact cam la cat se ridica aceasta suma. Ce nu stiau exact era exact cat iesise din tara, odata cu romanii care fugisera de comunisti.
Sa revenim: depozitele in franci elvetieni din Romania au o dobanda revoltator de mica. Teoretic, daca nu intra in criza si bancile elvetiene, lucru care pana acum, in ultimii 100 de ani de crize, nu s-a petrecut, daca ai depus, sa zicem, echivalentul in franci elvetieni a 100.000 de euro la Volksbank, dupa ce criza trece poti sa ai cam aceeasi bani in depozit. Ti-ai conservat averea.
Pe de alta parte, clasicii "cocosei" pot fi si ei o alta solutie. Ei se devalorizeaza la fel de putin. Ideea este ca, in astfel de momente, nu stii niciodata ce sa faci cu ei. Ii tii la banca? Stai cu ei pe tine, prin casa? Ii ingropi in gradina, ca sobolul? Iata o intrebare la care nu putem da raspuns.
A doua problema este: ce te faci atunci cand ai un credit? Ideal ar fi sa ai un credit cu dobanda fixa la o banca slaba, care da faliment. E putin probabil sa nu fie achizitionata de nici o alta banca, asa, ca Banca Internationala a Religiilor sau Banca Albina, pentru ca are un portofoliu interesant de clienti, deci sigur vei avea un nou creditor bancar. Insa acela nu va putea sa iti umble la clauze, pentru ca te-a mostenit de la banca falimentara.
Daca ai un credit intr-o valuta in raport cu care leul se devalorizeaza, exista posibilitatea sa intri in imposibilitate de plata. In aceasta situatie au fost americanii ajunsi acum in rulote. Cel mai bine a fost daca ti-ai facut un credit in lei, evident daca ai reusit, pentru ca ele au fost, chiar si cand erau cele mai ieftine cu putinta, mai scumpe decat cele in diferite valute.
Ce se va intampla
Facand abstractie de caderea pietelor europene: urmeaza o perioada in care criza americana stavilita va duce la cresterea preturilor la servicii, alimente, combustibili si, in general, la orice pe intreg mapamondul. Viata va deveni oricum mai scumpa, pentru ca, repetam, asa fac Statele Unite: isi exporta crizele. Benzina si motorina oricum se scumpesc, ca si gazele, pentru ca hidrocarburile devin mai rare si cererea, pe masura ce China si India se dezvolta energofag, creste enorm.
Adaugati la aceasta criza europeana. In urma cu trei ani, un grup de 
futurologi americani au lansat un studiu, care arata ca Europa (prin "Europa" aceasta despre care discutam acum, americanii inteleg intotdeauna conglomeratul statelor UE) este cu 30 de ani in urma SUA si decalajul se va mari.
Studiul glosa pe ideea ca economia europeana nu este nici pe departe la fel de competitiva ca aceea americana, din cauza politicilor sociale, care ii taie din avant. Americanii prevesteau caderea monedei euro si disparitia Uniunii Europene, ca entitate statala, chiar inainte sa existe o constitutie europeana.
Trecand peste aceasta previziune crunta, Europa statelor UE este un conglomerat, financiar, economic, cultural, educational, etnic vorbind, atat de felurit, incat ne intrebam cum va reactiona la criza, pentru ca deocamdata la criza altora nu a reactionat nicicum, iar la propria sa criza in curs de amplificare reactioneaza precum elefantul cand il pisca o musca de tegumentu-i impenetrabil.
Presupunand ca totusi criza UE nu va fi atat de grozava, ori ca va fi, dar nu ne va afecta cine stie ce, ba chiar ne va avantaja (cum sustine Sorin Ovidiu Vantu, dar nu credem deloc ca asa stau lucrurile), pentru noi marele hop vine de-abia anul viitor, dupa alegeri, din cauza incompetentei Cabinetului Tariceanu II.
Daca nu dam faliment din cauza crizei din Statele Unite sau a celei din UE, s-ar putea sa dam faliment din cauza manelelor electorale, aruncate-n populatie, de la buget, de catre Guvern. Noi credem ca deja Tariceanu si incompetentii din jurul sau au aruncat destui bani, pentru a o pune de o criza serioasa inspre toamna viitoare, cand s-ar putea sa avem un puseu de inflatie, fata de care cel din aceasta iarna va parea floare la ureche, cantec de leagan si strigat de sirena careia i-a taiat macelarul coada.
Oricum, pentru cine are disponibilitati financiare mai greu degradabile la inflatie, cel mai bun lucru pe care il face este ca, atunci cand preturile au cazut si incep sa creasca, sa cumpere, apoi sa astepte scumpirea treptata a proprietatilor. Va dura ani in sir, dar apoi va avea mari sanse sa fie un om avut.
Postări
