DINAMITA MUZICALA: Peter Gabriel & Kate Bush, "Don't Give Up"

Considerat unul dintre cei mai prolifici muzicieni ai secolului XX, Peter Gabriel este foarte cunoscut de cand era solistul vocal si flautistul trupei Genesis, pe cand aceasta era formatie de cult, facand ProgSymphonic.

Din aceasta perioada dateaza traume muzicale notorii, precum "Selling England by The Pound" (1973) sau "The Lamb Lies Down On Broadway" (1974), pentru care Peter Gabriel este si astazi foarte respectat de catre cunoscatorii de muzica buna.

De Kate Bush il leaga o veche si statornica prietenie. Piesa "Don't Give Up" este lansata de Gabriel & Bush in asa numitii the hit years, in care Peter a adoptat a linie muzicala mai comerciala si a castigat, pe chestia asta, foarte multi bani. Voia omul sa traiasca si el.

Acest cantec a avut insa un succes minor de casa si, ca destule melodii de foarte buna calitate, s-a vandut destul de prost, motiv pentru care avem privilegiul sa-l vedem, in formula sa de tip videoclip, in care a fost comercializat la timpul respectiv, pe YouTube.

Tema cantecului, care a fost lansat in anul 1986, in plina guvernare a conservatorilor lui Margaret Thatcher (prim-ministru al Marii Britanii intre ani 1979 si 1990), este simpla si percutanta: trauma somajului. Dincolo de acest sens particular britanic al versurilor deosebit de frumoase, se afla alte considerente pentru care ne place acest cantec.

Forta interpretativa deosebita a lui Peter Gabriel se combina armonios cu melodicitatea stranie a vocii lui Kate Bush, o solista ProgRelated destul de dificil de asimilat si pe nedrept cunoscuta doar pentru cateva hituri ale sale, precum "Babushka".

Dialogul antinomic dintre cele doua stiluri interpretative complementare este incantator si ofera o satisfactie melomanistica deosebita aceluia care are rabdarea sa faca legatura dintre linia melodica sinuoasa si contrastanta si versuri.

Victor Piturca pentru GSP: Romanii sunt nerecunoscatori!

Gazeta Sporturilor publica azi un interviu cu Victor Piturca.

Mai intai, se cuvine sa facem urmatorul comentariu: faptul ca Piturca a iesit, de cateva zile, la atac, si este simultan pe toate posturile de televiziune si cotidianele de sport, ca mai ramane doar sa se duca la marele sau dusman declarat, Horia Ivanovici, demonstreaza ca omul acesta este disperat si isi da seama ca are nevoie, intr-un fel sau altul, de imagine. I se clatina scaunul si incearca din rasputeri sa-i puna niste proptele.

Sa revenim la acest interviu. Asa cum ne este obiceiul, vom lua cateva succesiuni intrebare-raspuns, din acest dialog avut cu jurnalistul Cristian Hubali, apoi le vom comenta in aldine.

EVZ: Domnule Piturca, ati spus ca nu veti demisiona nici daca pierdeti cu Franta...
Victor Piturca: Am zis doar ca nu voi pleca de la echipa daca ne bate Franta, fiindca vom mai avea sanse la calificare. Referitor la bani, trebuie sa respect un contract pe care îl am cu federatia.
Aha, deci isi moduleaza declaratia initiala, extrem de tupeista si lipsita, probabil, de acoperire: nu a spus, explica acum, ca nu va demisiona daca pierde cu Franta, ci doar ca nu va pleca de la echipa daca bate Cocosul Galic, pentru ca vom mai avea sanse de calificare.

Este mai ponderat, dar nu intelege ca astfel, daca i se va permite sa nu plece, ne va ruina chiar toate sansele de calificare, inclusiv cele teoretice care vor mai exista. Sau poate ca nici nu il intereseaza. Banu' conteaza!

EVZ: La prima partida pierduta cu nationala, din erou ati ajuns calau.
Victor Piturca: Este caracteristic românilor, care nu au stiut sa aprecieze munca mea si a celorlalti colegi din staff-ul nationalei!
Cu alte cuvinte, romanii sunt nerecunoscatori, cum titreaza GSP.
Desigur, in loc sa stea in genunchi in fata marelui antrenor, (care greseste la selectie, apoi spune ca nu are bazin de selectie; care pune o echipa cu valori indiscutabile si veleitati ofensive demonstrate sa se apere cu 15 fundasi, apoi spune ca nu avem cum sa batem marile echipe europene, daca nu ne aparam astfel) romanii au simt critic si discernamant.

Au inteles deja de mult timp ceea ce noi spuneam de si mai multa vreme: ca Victor Piturca este depasit in fotbal de evenimente si de timpul sau.

EVZ: Cum vedeti viitorul nationalei?
Victor Piturca: Viitorul nationalei se anunta sumbru, fiindca sunt tot mai multi straini în Liga I la echipele de top. Centrele de copii si juniori sunt la pamânt. Nu se întrevede nimic.
Antrenorul Nationalei amesteca lucrurile, pentru a putea deforma realitatea. Cum am mai spus, faptul ca sunt tot mai multi straini in Liga I este o problema. Langa acesti straini joaca insa multi romani care isi demonstreaza calitatile.

Mai mult, si datorita prezentei strainilor, si datorita cresterii mizei financiare, valoarea jucatorilor romani a crescut si toate echipele din prima liga, pana la ultimele clasate, joaca mai repede si mai bine decat o faceau echipele de prim-plan acum cativa ani.

Este bine sa ne amintim cum s-a chinuit FC National, acum cativa ani, sa treaca de o echipa albaneza, SK Tirana, jucand mult sub nivelul a ceea ce joaca azi FC Arges, cu un antrenor care ulterior si-a demonstrat valoarea, la Steaua: Walter Zenga.

Pe de alta parte, este treaba cluburilor ca, in loc sa astepte posmagii muieti de la Federatie si de la stat, in baze
sportive moca, mai bine ar investi.

In aceste baze; in stadioane adevarate, pe care mingea nu sare tzontzoroiu'; in centre de copii si juniori, care sa produca talente si sa formeze o baza si mai larga de selectie.

Defapt, avem de-a face cu un defect de lcogica formala.In logica formala, aceasta se cheama a pune efectul in fata cauzei.

Tu, Victor Piturca, faci parte dintr-un establishment fotbalistic care s-a ingrasat vanzand orice jucator putea vinde in toti acesti ani, castigand cat de mult putea sa castige, investind cat de putin se poate, si strigi: nu sunt bani!

Pe partea cealalta, vine Mitica Dragomir si clameaza ca din fotbal nu se castiga, ci se pierd bani. Sa-l credem, ori mai curand sa credem ca este o afirmatie vicleana, menita sa duca la continuarea majorarii profiturilor cu investitii cat mai mici si sa justifice esecurile establishmentului si reprezentantilor sai, precum este Victor Piturca?

Patapievici, Pata, Pievici, bunul gust, manelele si pornografia

De la o vreme, lucrurile au luat-o complet razna. Aceasta nici macar nu este o noutate.

Noutatea este ca au luat-o razna complet in capul lui HR Patapievici, care se comporta si vorbeste foarte-foarte straniu. Ma uit la fata lui din poza. Se tine de falca asemeni lui Andre Malraux, in perioada in care a scos celebrul "Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc", care se pare ca defapt nu e al lui si nici nu se stie sigur al cui este in realitate.

In schimb, acum Patapievici e la un pas de urmatorul panseu, pentru care sigur va ramane celebru: "Arta Secolului XXI va fi pornografica, dar cine spune ca nu va mai fi deloc?". Cand nu era atat de vocal, pe altceva decat tratarea subiectelor din politica interna cu argumentele intelectualului, chiar aveam un soi de sentiment de fratietate cu ideile sale.

Cartile sale, destul de controversate, au avut in mine un cititor interesat, pentru ca regaseam in lectura lor un raspuns la frustrarile pe care mi le provocau (si mi le provoaca) mizeria spirituala tot mai mare in care traim, coruptia, lipsa de principii, absenta unui cod etic si a unei morale publice.

In schimb, acum am, asa, impresia ca efectiv ar fi ca si cum i-ar fi scris altcineva cartile si el le-a semnat. A dat cu plaivazul, atat. Exista o asemenea maieutica a textului, o curgere lina si percutanta a ideilor, incat nu am putut decat sa admir aceste idei pe care le-a transmis HR Patapievici.

Stiam ca provine dintr-un fizician de institut si, cum mama a fost profesor de matematica si fizica, am zis: ok, e posibil ca un fizician sa aiba astfel de lucruri de spus foarte articulat. Apoi l-am vazut pe Realitatea TV, cred ca la 100%, fata in fata cu Robert Turcescu, uitand ce voia sa spuna si blocandu-se, fara nici o explicatie.

L-am inteles. Se poate intampla oricui. Viata este stresanta si cunosc un fost realizator de televiziune, azi om de radio, care a ramas lobo intr-o emisiune electorala, in care era moderator. Invitatii sai au inceput sa-l roage sa le puna o intrebare. Nimic. Apoi l-au intrebat ce se intampla, ce face, iar acesta a raspuns, cu ochii in gol: "Astept un telefon".

Astfel de lucruri se pot petrece. Pe de alta parte, aveam impresia ca la Institutul Cultural Roman chiar sunt oameni competenti si prezenta lui HR Patapievici este benefica. A inceput scandalul expozitiei de la New York. Am crezut de cuviinta sa nu ma leg de ICR. A aparut Pata la tilivizor si-a inceput sa spuna prostii, de mi s-a pus pata grea si luminoasa / ori o bate, ori o lasa / tot ajungi devreme-acasa.

Felul in care apara mizeria facuta de oamenii sai la NY m-a umplut de sensuri interzise prin circumvolutiuni, pentru ca nu mai intelegeam: Pievici a scris cartile si Pata spune anodinitatile astea fara continut, sau ce? Sau cum?

Am trecut peste ce consideram inca a fi doar incidentul New York. Mi-am spus ca omul se va redresa. Normal ar fi fost ca responsabilii cu aceasta porcarie cretina sa fie dati afara si izbiti de toti peretii ideilor de catre moralistul HR Patapievici. Sau, daca nu, acesta sa plece, scarbit intr-o maniera foarte publica, de la ICR. Nu s-a intamplat asa.

Porno(grafie) vs. arta

Scandalul a revenit acum, cu expozitie de-a dreptul pornografica in Germania. Vreau sa explic un lucru. Exista o asa-zisa arta, ale carei penumbrii au pornit din Statele Unite in anii '70, asociata curentului New Age, care a ajuns la aberatii in foarte scurt timp.

De exemplu, o onorabila domnisoara facea arta live la un show New Age, dandu-se cu vopsea pe dansa, aflata in costumul Evei, apoi facea spagatul pe o mare foaie alba de hartie, pana atingea perfectiunea gimnastica. "Creatiile" astfel rezultate primeau apoi nume.

Rezultatul era expus public si considerat o opera de arta. Asemenea aberatii vad ca acum au intrat si in Romania. Ma asteptam la acest lucru, dar nu stiam pe ce poarta de intrare se va intampla grozavia. Ce rusine pentru diriguitorii sai, este vorba despre Institutul Cultural Roman!

Si ce rusine pentru Pata(pievici), care mai nou are tupeul si neobrazarea sa spuna ca va promova si manelele, daca specialistii sai in muzica ii spun ca e ok si e cu specific romanesc, asa cum a declarat azi, pe Antena 3, in dreptul la replica acordat de acest post de televiziune. Patapievici vorbeste acum ca un sfertodoct. Manelele nu au specific muzical romanesc, ci, contramelomanistic exprimandu-ne, rectesc.

Iar daca un tinerel obsedat sexual si frustrat mimeaza versurile ca sa scrie pe hartie sau pe Internet obscenitati, apoi aceste mizerii fara nici o legatura cu arta, cu orice arta, cu artele plastice, de exemplu, ajung sa ne reprezinte in strainatate, pe noi, ca romani, in Germania, sa-mi fie rusine sa pun astfel de poze pe blog, sa nu-mi explodeze-n mana mouse-ul de scarba, atunci iar astept de la Pata(pievici) sa se manifeste represiv.

Sau sa plece. Sa ne lase. Sa mai citeasca. Sa mai studieze. Sa gandeasca. Daca mai stie. Daca
n-a uitat. Daca nu este ca Martin Eden, personajul lui Jack London, care fost-a-ndragostit de o femeie, desteptatu-i-s-a cunostiinta, scris-a cateva carti fantastice, apoi a disparut.

Daca exista. Daca il cheama Patapievici. Poate ca este defapt un pseudonim. Sau un pseudopod. Sau un pseudosynthesiser de sunete, care o vreme a fost programat sa scoata siruri de cuvinte, frumos aranjate de un manipulator inteligent, iar acum a intrat pe mainile unui harhanaut hirtrocratic care harhalungeste hurhia hirzadutica inutil. Clampa-clampa.

Alo, domnule Patapievici! Horia! Roman! Dac! Trac! Mai existi ca fiinta ganditoare?

Piţurcă a luat un Mercedes pe numele lui Marica

Selecţionerul a apelat la elevul său, Ciprian Marica, pentru a cumpăra un automobil cu 25.490 de euro mai ieftin decât preţul de catalog.

"Marica mi-a adus maşina. Din Germania i-au dat şi numărul, 666...

Actele sunt făcute pe numele lui", a declarat, senin, Piţi, ca şi cum ar fi normal ca un jucător să facă astfel de servicii tehnicianului naţionalei!

Citeste articolul complet in Evenimentul Zilei

Am asistat consternat la declaratia lui Victor Piturca si nu-mi venea sa cred ce aud. Practic, antrenorul Nationalei i-a cerut lui Ciprian Marica un serviciu.

Este o mare greseala, in urma careia autoritatea ta ca antrenor se duce pe pustie.

Acum intelegem altfel de ce a fost chemat Marica la echipa nationala indiferent daca era sau nu in forma si era introdus in teren si tinut acolo oricat de prost juca. Acum intelegem altfel de ce a fost luat la turneul final al campionatului european din aceasta vara Marica, si nu Florin Bratu, aflat intr-o forma net superioara.

Victor Piturca, lumea nu mai are in Romania nici un fel de respect pentru dumneata. Da-ti demisia pana nu ne umpli si mai mult de rusine si oprobiu.

DINAMITA MUZICALA: Biglietto per l'Inferno, "L'Amico suicida" (GISP)

In urma cu putin timp, am atras atentia asupra unei trupe italiene de SymphonicProg, Blocco Mentale, despre care ItalianProg spune ca este o formatie obscura, care si-a incercat si ea sansele in muzica, fara sa reuseasca insa.

Aratam atunci ca Blocco au fost unii dintre acei maestri necunoscuti ai progului italian, despre care noi astazi stim prea putine lucruri si in fata carora merita sa ne inclinam cu respect. In vena Great Italian Symphonic Prog-ului (GISP), cum ii spunem noi acestei versiuni aparte de ItalianSymphonicProg.

Biglietto per l'Inferno sunt o alta astfel de trupa. Chiar daca, inexplicabil, pe acestia cei de la ItalianProg ii considera o mare formatie, iar aceasta pentru ca au avut un relativ succes de casa, au scos doua albume si au dat foarte multe concerte in anii '70, si Biglietto sunt azi complet uitati.

Claudio Canali (voce, flaut, flugelhorn), Marco Mainetti (chitara), Giuseppe "Baffo" Banfi (orga, moog), Giuseppe Cossa (pian, orga), Fausto Branchini (chitara bas) si Mauro Gnecchi (percutie) au format Biglietto per l'Inferno in anul 1972, in Lecco, in nordul Italiei, din doua trupe, Gee si Mako Sharks.

Albumul "Un Biglietto per l'Inferno" din anul 1974 este considerat de ItalianProg absolut magnific. Noi credem ca este o perla muzicala. Playlistul sau merita ascultat, din embederul pe care l-am postat, in ordinea de pe album a pieselor, chiar daca eu am scos in fata lucrarea finala, care mi se pare cea mai reusita, "L'Amico Suicida".

Reprizele vocale ale lui Claudio Canali sunt tragice, iar acesta are o voce spectaculoasa si extrem de expresiva, iar reprizele de orga, moog, flaut, cu permanenta asistenta muzicala remarcabila a chitarei solo, creeaza o muzica extrem de placuta.

Probabil ca ii reprosez lui Canali faptul ca are tendinta sa recite prea mult, in loc sa lase fonfleurile si sa cante, fara a sugera excesiv moartea, prin felul negru cum emite sunetele, ca oricum se intelege despre ce este vorba.

Albumul, cu o tema obsesiva, moartea si suicidul, este una dintre acele lucrari extraordinare pe care nu le uiti cate zile traiesti, daca ajungi sa intelegi muzica practicata. Din pacate, lunga piesa "Ansia", din debutul LP-ului, nu se gaseste in versiune completa, cu toate ca piesa pare sa fi fost in original lunga de peste 20 de minute.

FOTBAL: Ce a trebuit sa fac ca sa ma dea astia afara (de la Nationala), by Victor Piturca

35 drugombrie 2023, spre toamna

Aceasta este ultima fila a jurnalului meu de selectioner al Nationalei de fotbal a Romaniei.

Lupescu s-a ramolit, nu cred ca o sa reuseasca sa vina in locul Nasului (care pare sa fie nemuritor) la Federatie, iar Iovan... iar l-am batut la poker! Nu e bun de selectioner.

Asa ca cred ca echipa de dupa mine va fi cu Mircea Sandu presedinte, normal. La federatie vor fi adusi niste fosti jucatori din Nationala (mea) de Argint. Nu stiu de ce ii zice lumea asa, ca doar si a mea, si a lui Iordanescu s-au dus la turnee finale: a lui la trei, a mea la unul. Si care-i problema? Daca n-am baza de selectie!

La Nationala, cred ca Traian il va aduce in locul meu pe Claudiu Keseru, baiat destept, tocmai s-a retras din fotbal, dupa ce l-am jucat la Nationala pe toate posturile defensive si ofensive, dar mai ales defensive, iar secunzi Adi si Lobby.

In sfarsit, Adi a inteles ideile mele tactice, profunzimea lor. A recunoscut ca a gresit, in pofida faptul ca a castigat cinci titluri ca antrenor la Dinamo, dar sanchi, asta conteaza mai putin, daca nu imi dadea dreptate nu ajungea secund la Nationala niciodata.

Si-asa nu stie poker, dar am trecut peste asta, ca e talentat la altele. Iar am avut un meci aseara cu Ivanovici si Cartianu pe Telesport. Nu s-au mai saturat astia, de 30 de ani incoace, sa-mi ceara demisia! Nu se lasa, si pace! Ba nu, de 16 ani. Sau cine stie... Vorbesc despre generatiile de aur pierdute din cauza lui Piturca.

Si? Cui ii pasa? Si-asa nici unul dintre ei nu stie poker. Ce joc destept, ce putini il inteleg. Uneori mi-a iesit si in fotbal! M-am ramolit. Ce-a trebuit sa fac sa scap de astia? Mi-aduc aminte?

De exemplu, am luat bataie de la Franta in 2008 cu 10-0, la Constanta, si n-au vrut sa ma demita, sa-mi dea un milion de euro! Apoi m-am suparat, si am batut Serbia la Belgrad cu 1-0. Fraierii au luat gol in minutul 91 din lovitura libera. Cum cine l-a inscris? Nu e clar? Goian, din ofsaid, desigur! Sunt genial? Sunt!

Cu 15 minute inainte sa inceapa meciul, a inceput ninsoarea si vantul. Ce-am mai facut? A, da, mi-am adus aminte! Am batut si Franta pe Saint Denis, dupa ce arbitrul le-a anulat doua goluri valabile, ne-am asezat cu curu'n poarta si am inscris.

Cum cand? In minutul 89, desigur, pentru ca spectacolul nu ma intereseaza. Din 11 metri, gol Adi Mutu! Am fost asteptat in tara ca un erou al neamului. Sa ne calificam?

Nici vorba, doar aveam a treia sansa. Si pe urma ce poti sa faci cu Lituania, la ea acasa? Greu meci! Daca am mai avut victorii la scor, in ultimii 15 ani? Desigur! Cu Kazahstan, Insulele Feroe, Azerbaidjan, Islanda, un meci amical cu Porto Rico si inca unul cu nationala Chinei.

Cum de ce? Sunt echipe puternice, azi nu mai exista echipe slabe. Toti folosesc cam aceleasi mijloace tehnico-tactice: se apara si asteapta contraatacul salvator. Pana si Ajax face asta acum, nu ati vazut? Ideile lui nea Pisti au dat gres.

Dar ce n-am facut in toti anii acestia!... Am incercat, de exemplu, sa joc poker la casino cu trei camere distincte de luat vederi, puse in cinci pachete de tigari, aruncate pe masa de joc la harneala.

Odata, aveam cinci camere de luat vederi diferite: una intr-un pachet de tigari din trei, doua pe bombeuri, una pe varful nasului si una pe urechea stanga. Alta data m-am legat cu niste rotile de copertina de deasupra tribunei si am pedalat asa, in timpul jocului, spre uimirea adversarului, iar in acest timp baietii mei, care ingropasera mingea in gazon, au dezgropat-o in careul advers si au inscris.

Adversarul, echipa prestigioasa a Muntenegrului, a contestat golul la FIFA si cazul a fost judecat timp de o saptamana, asa ca am devenit celebru in intreaga lume. (Daca nu eram deja) Am fost simultan, pedaland pe tavanul stadionului, pe CNN, Euronews si Eurosport. Si pe Al Jazeera TV!

Iar acum, in sfarsit, fara un rezervor de talente veritabile, las Nationala altuia, dupa atatia ani de glorie. Veti vedea ca sapte-opt ani dupa mine nimeni nu va reusi sa o califice la un turneu final. O sa suspinati voi dupa Victor Piturca...

PAC LA RAZBOIU: Paul Pacuraru, suspendat de catre Traian Basescu

Asa cum arata Evenimentul Zilei, de exemplu, presedintele Traian Basescu a semnat suspendarea din functie a lui Paul Pacuraru.

Acesta, un om pe care il cunosc de 18 ani, dar despre ale carui malversatiuni actuale nu stiu prea multe, a declarat ca ar fi vrut sa demisioneze de mult timp, insa nu l-a lasat sa o faca premierul Calin Popescu-Tariceanu. C-asa-i in tenis!

"Sunt foarte bucuros pentru ce s-a întâmplat în perioada mandatului meu, în ce priveşte politicile sociale", a declarat în Paul Păcuraru.

Aici, Paul, ne despartim. In timpul mandatului dumitale s-au dat atat de multe pomeni electorale, ca ele pot fi numite fara nici un fel de retinere astfel.

Teoria economica a folosirii judicioase a bugetului spune ca banii contribuabililor trebuie investiti, adica dati pentru sanatate, invatamant si infrastructura, de exemplu. Astfel, dupa perioade medii si chiar lungi de timp, ei ti se intorc inzecit.

Noi nu am investit banii astfel. Sistemul sanitar e la pamant. Pacientii mor de foame in spitale. In invatamant, profesori blazati sunt violentati de elevi golani, care dau cu pumnul in tabla si isi violeaza colegele.

Infrastructura este o jale. De-abia am reusit in aproape zece ani sa avem soselele cat de cat bune si am construit niste zeci de kilometri de autostrada. Trebuia sa construim vreo o mie, ca sa ne vina strainezii la turism, pe la munte, pe Litoral, si transporturile sa creasca si sa infloreasca.

Ca doar de aceea suntem la rascruce de drumuri comerciale. In loc de asta, guvernul dumitale, asa-zis liberal, a investit in pomeni electorale. Pomenile electorale aduc voturi, aliante dubioase cu partidele ultraconservatoare, de tipul PC si PSD, care tin tara in loc si propaga marea coruptie, prevalandu-se in mod fals de separatia puterilor in stat, atunci cand vine bratul legii sa te ia la cercetat.

Pomenile electorale nu aduc bani la buget, ci golesc bugetul tarii. Tara, cu bugetul golit (si un urs Panda bine dresat putea sa mareasca pensiile fara masura in acesti ani, cum ai facut dumneata), se pregateste sa intre intr-o posibila criza de dimensiunile crahului din 1929, asa cum am aratat in postarea anterioara.

Atunci, in acele momente, lumea o sa-si aduca aminte altfel de Guvernul lui Calin Popescu-Tariceanu, in care era ministru al Muncii Paul Pacuraru. Cat despre suspendarea din functie a unui fost liberal adevarat, pe care l-am cunoscut, pe cand eram student la Galati, si din care nu am mai recunoscut nimic in ministrul de azi, eu cred ca trebuia sa se faca mai demult.

Daca Pacuraru este corupt, vreau sa stiu. Daca nu, asijderea. Si repede. Pentru ca, daca nu este corupt si lucrurile se vor petrece rapid, nu vom compromite un om curat, iar daca este corupt si o vom afla rapid, vom desparti putin raul de bine.

Ce ne facem cu justitia? E oarba? E muta? E surda? E lobotomizata? Ne intoarcem la postarea mea de ieri, cu reportajul acela crunt. O, da! Ce incredere putem sa avem in ceea ce face Justitia romana azi? Aproape nici una. Vom afla cum este Paul Pacuraru, corupt sau nu, in acest deceniu?
Ma indoiesc...

TEORIA CRAHULUI: De la Meryl Lynch la AIG via Romania si retur

Exact cand ne relaxaseram si credeam ca criza subprimelor de anul trecut, din Statele Unite, se mai atenueaza, aceasta intra intr-un nou puseu.

Lehmann Brothers si AIG, adica o banca globala de investitii extrem de prestanta si American International Group, numarul 1 in asigurari in lume, rating 3A dat de marile agentii de rating, sunt azi sub administrarea Fed-ului, adica Federal Reserve, sistemul de banci centrale americane.

Taurul naravas Merryl-Lynch (foto), una dintre cele mai importante companii de management financiar si servicii bancare, a fost achizitionata de catre Bank of America.

Morgan Stanley si Goldman Sachs, inca doua mari banci de investitii, devin corporatii bancare, adica banci de depozite. Aceasta inseamna ca sunt atat de innebunite dupa lichiditati, incat ies la bataie dupa clienti persoane fizice si juridice.

Marile burse au cazut dramatic, apoi actiunile au inceput sa aiba cresteri semnificative. Totusi, scaderea acestor piete persista. Creditele cu risc ridicat au fost nationalizate de catre Statele Unite, creandu-se un soi de AVAB.

Cand acum un an analistii americani incepeau sa critice bancile acestea pentru lacomia lor, comunitatea financiara internationala aproape ca nu reactiona nicicum, niciunde. Europa statea linistita si, odata cu ea, Romania. "Las' ca pe noi nu ne ajunge!" - era cuvantul de ordine aflat pe buzele analistilor de la bancile din Capitala Romaniei.

Avem impresia ca ne aflam in plina actiune a unei carti a scriitorului de romane senzationale financiare, Paul Erdman. Intrebarea este: acum putem sa spunem ca criza s-a oprit aici, sau ea va deveni si mai profunda si acesta este doar inceputul recesiunii?

Raspunsul nostru este ca exista posibilitatea ca aceasta criza sa se amplifice. Credem ca Uniunea Europeana isi face iluzii cand isi imagineaza ca se poate decupla de criza americana. Ne bazam pe faptul ca economia europeana este inferioara, ca performante economice si nivel tehnologic, celei americane.

Daca in Statele Unite acum este criza, cand va veni la noi, replica europeana va fi mai puternica decat in America. Cazul romanesc este simptomatic si tara noastra este extrem de vulnerabila. Bancile au inceput din nou sa mareasca dobanzile la credite.

Doua efecte nu vor intarzia sa apara: unul imediat - scaderea drastica a numarului de contracte de credit pe termen mediu si lung incheiate, de tip imobiliar si ipotecar, care va duce la reorientarea acestor banci spre jocul pe schimbul de valute cu BNR, in pondere mai mare decat pana acum; al doilea pentru un moment inca nedeterminat in timp - cresterea drastica a restantelor la creditele existente.

Atunci cand se va atinge o anumita masa critica de clienti la creditele existente care nu vor mai reusi sa-si plateasca ratele si dobanzile, pentru ca pasivele lor se vor fi marit excesiv, bancile vor intra in criza de lichiditati.

Banca Nationala a Romaniei, chiar daca este cel mai potent actor de pe piata bursiera din Romania, nu poate "nationaliza" creditele romanilor care s-au imprumutat la banci, scazand drastic dobanzile, cum a facut Fed-ul.

Atunci, la noi va incepe criza. Adevarata criza.

DINAMITA MUZICALA: Aphrodite's Child, "All The Seats Were Occupied" 1 (666)

Membrii formatiei au spus ca au realizat "666" sub influenta Sahlep-ului. Aici incepe ambiguitatea. Vanghelis nu a explicat niciodata foarte clar la ce se refera, asa ca, in timp ce unii au crezut ca Sahlep este o divinitate pagana, altii au explicat ca este vorba despre o bautura turceasca nealcoolica.

Fundamentalistii crestini au sustinut chiar si ca Vanghelis s-a aflat sub influenta unei ipotetice secte, care practica magia neagra, numita tot Sahlep. Controversele continua cu piesa de 10 minute "Infinity", "cantata" de marea actrita greaca Irene Papas.

Coloana sonora este dominata de niste sunete scoase de catre Papas, care pot sa insemne o serie de lucruri: de exemplu un orgasm prelungit de 10 minute, motiv pentru care initial aceasta coloana sonora a fost interzisa de la difuzare pe posturile de radio.

Din cauza acestei piese, considerata ca fiind obscena, productia discului a fost pasata de catre casa de discuri Mercury la casa-sora Vertigo, care i-a cerut lui Vanghelis sa scurteze piesa, taind cinci minute din gemetele si oftaturile Irenei Papas.

Astfel, dar nu numai astfel, Vertigo si-a construit un renume extraordinar si in jurul sau s-a construit un mit, ce genul hei, ce muzica grozava aparea odata la Vertigo!.

Unii insa explica aceasta coloana sonora socanta ca fiind simbolul unirii dintre matricea umana fundamentala, femeia, aflata in extaz, cu Universul infinit. Cred insa ca deja suntem in pericol sa aberam.

Trebuie sa ne gandim mai curand, pe de o parte, la atmosfera hippiota extrem de libertina, in care se desfasura procesul creativ, in mintea marelui muzician Vanghelis, in anii '70 si, pe de alta parte, sa avem deschiderea de a privi "Infinity", ca si intreg albumul "666", in debutul marii creatii a acestui urias compozitor al secolului XX.

Secol in care muzica progresiva a dat cel putin doi mari compozitori, care au facut diferite specii de muzica progresiva: Vanghelis Papathanassiou si Robert Fripp (creatorul si guru-ul marelui grup PsychProgRock King Crimson).

Dupa desfiintarea Aphrodite's Child, Demis Roussos a devenit un extrem de cunoscut cantaret de muzica pop, iar Vanghelis este acum un mare artist, creator de muzica ElectroProg, cu o discografie continand peste 40 de LP-uri originale. Din punct de vedere al muzicii progresive, nici una dintre realizarile artistice ulterioare ale celor doi nu a avut importanta "666", crede ProgArchives.

Noi credem ca lucrurile stau putin altfel: nu putem defel sa stabilim care parte a creatiei lui Vanghelis este mai importanta pentru muzica, in general, chiar daca elementul director pentru mare parte din muzica progresiva este acest album "666".

Vom da un exemplu analogic. Exista mari artisti care au o prima perioada iconoclasta a creatiei lor, in care darama aparent, prin inovatiile pe care le aduc, tot ce s-a creat pana la ei, in domeniul lor artistic. Apoi urmeaza, pe masura ce artistul se maturizeaza, o clasicizare a stilului artistic si o asezare pe marile valori ale universalului.

Aceasta aterizare lina este defapt o ridicare creatoare extraordinara. Cred ca Vanghelis a reusit sa faca acest lucru din plin. Perioada sa ulterioara "666" este atat de profunda si complexa, incat a pune prima sa mare creatie sub valorile universale ulterioare este ca si cum ai incerca sa stabilesti ca "Oda in metru antic" este valoric sub "Floare albastra".

Asemenea categorisiri nu se pot face in nici un fel.

Vedeta.ro: "Maneaua de prime-time"

Duminica seara, in pauza meciului Steaua - Gaz Metan Medias, am zappat.

Un canal, pentru ca am nimerit pe Pro TV, cu moaca lui Sorinel Copilul de Aur fix pe LCD-ul meu.

Pentru un moment, m-am frecat la ochi, crezand ca cineva de prin casa mi-a facut o "surpriza" introducand anumite posturi pe care le lasasem voit in afara aparatului cu care-mi spal seara creierii: telecomanda!

As! Era serialul "Poveste de cartier" de la Pro TV. Pentru 15 minute, am vrut sa vad pana unde merge aceasta poveste de cartier si m-am elucidat.

Maneaua a devenit sport national in prime-time, la Pro TV. Azi, dupa ce am vazut cifrele de audienta, o medie de 8.3 puncte de rating cu 21.5 cota de piata, mi-am dat seama ca la ora respectiva, era 21.30 daca nu ma insel, mii de televizoare erau scoase in strada, prin cartiere, iar "publicul tinta" se razgaia cu mainile spre cer, urland din toti rarunchii "s-a facut dreptate. Fratiorii nostri sunt pe teveu!"

Citeste editorialul lui Andrei Vulpescu