DINAMITA MUZICALA: Ekseption, "Adagio - Space - Italian Concerto" (Beggar Julia's Time Trip)

DINAMITA MUZICALA: Faithful Breath, "Tharsis"

In anul 1977 Faithful Breath a intrat din nou in studio pentru inregistrari, de aceasta data in formula de cvintet, pentru ca la voce aparuse Jürgen Renfordt. Rezultatul a fost inregistrarea single-ului "Stick in Your Eyes / Back on My Hill", apoi, trei ani mai tarziu, a LP-ului "Back on My Hill". Ulterior, grupul de symphonic prog Faithful Breath s-a desfiintat.



Mikus si Stabenov au continuat totusi sa lucreze impreuna, impreuna cu Uwe Otto (tobe). Au preluat numele vechii trupe, dar de data aceasta cu un sound HeavyMetal, similar celui al trupei Accept, un stil pe care grupul nou-infiintat il va cultiva in continuare in anii '80.

Dincolo de aceasta, cu tot respectul pe care il am pentru marile trupe de HeavyMetal, trebuie spus ca muzica noului grup, fata de cea a vechii trupe de muzica de cult, este cam ca muzica noului Voltaj, fata de muzica vechiului Voltaj, pe care am indragit-o atat de mult. Unii dintre noi.

DINAMITA MUZICALA: Faithful Breath, "Lingering Gold"

In anul 1969, Immig a parasit trupa, iar cateva luni mai tarziu Fischer a facut acelasi lucru. Immig nu a fost niciodata inlocuit cu altcineva si a trebuit sa treaca doi ani, pentru ca Fischer sa fie inlocuit cu Jürgen Weritz (tobe), care a intrat in grup in anul 1971. Nisipurile miscatoare au continuat. La inceputul anului 1972, Block a parasit grupul din motive de sanatate, iar la sfarsitul aceluiasi an Scheuer a plecat si el, fiind inlocuit de Manfred von Buttlar (keyboards), anterior la Mama Werwoll.



Intrarea lui von Buttlar in grup a dus la schimbarea directiei stilistice a trupei, care a inceput sa exploreze o muzica mai apropiata de symphonic rock. Au intrat in studio sa inregistreze si a rezultat albumul pe care il prezint aici, "Fading Beauty". Renate Heemann (backing vocals) a fost pentru scurta vreme membru al trupei, exact in acest rastimp.

DINAMITA MUZICALA: Faithful Breath, "Fading Beauty"

Grupul german Faithful Breath s-a format in Bochum in anul 1967 si a fost fondat de Heinz Mikus (voce, chitara) si Horst Stabenov (chitara bas), cand au parasit grupul Magic Power, pentru a forma un nou grup. In Faitful Breath li s-au alaturat Reinhold Immig (chitara), Walter Scheuer (chitara) si Jürgen Fischer (tobe).



Alegerea numelui grupului a venit de la altcineva: basistul Georg Grebe. Acesta a fost pentru putin timp basistul trupei, in locul lui Stabenov, care a lipsit din grup pentru cateva saptamani. Un alt muzician, Boggie Kopec, a fost de asemenea pentru scurt timp membru Faithful Breath, la inceputurile formatiei, iar putin mai tarziu, in 1967, saxofonistul Ulrich Bock a participat si el la aventurile muzicale ale trupei, destul de efemera in prima sa forma de agregare.

In prima sa forma de agregare, ca trupa de progresiv simfonic, Faithful Breath a lansat doua albume, Fading Beauty (1973) si Back On My Hill (1980). Primul dintre acestea este una dintre perlele muzicii progresiv-simfonice si nu trebuie sa lipseasca din colectia nimanui care indrageste acest gen de muzica.

DINAMITA MUZICALA: Jethro Tull, "Living in the Past"

DINAMITA MUZICALA: Jethro Tull, "Songs from the Wood"

DINAMITA MUZICALA: Jethro Tull, "The Whistler"

DINAMITA MUZICALA: Jethro Tull, "My God"

DINAMITA MUZICALA: Jethro Tull, "Skating Away On The Thin Ice..."

DINAMITA MUZICALA: Jethro Tull, "Song for Jeffrey"

DINAMITA MUZICALA: Jethro Tull, "Locomotive Breath"

DINAMITA MUZICALA: Jethro Tull, "Dark Ages - Aqualung - Boureé - Thick as a Brick"

DINAMITA MUZICALA: Jethro Tull, "Broadsword - Watching Me Watching You - Beastie - Too Old To Rock 'n' Roll - Cross-Eyed Mary"

DINAMITA MUZICALA: Exploit, "Crisi"

Exploit a fost un trio foarte putin cunoscut din Roma care a lansat un singur album extrem de rar, numit "Crisi", la casa de discuri minora CGO. Fata A a discului contine o lunga lucrare de symphonic progresiv, care dureaza 22 de minute si este formata din trei sectiuni (Speranza-Crisi-Pazzio), dintre care prima este cantata in engleza.

Fata B este dedicata compilarii unor cantece comerciale, lansate anterior acestui efort creativ de catre membrii formatiei. Chiar daca Exploit este considerata o formatie minora si e categorisita de ProgArchives la "good, but not essential", mie aceasta lucrare putin cam prea lunga imi spune destule si imi aduce aminte exact de curentul central, tipic al gruparii de trupe de Great Italian Symphonic Prog (GISP), despre care tot bat campii pe-aici, prin curte, de catva timp.

Mie aceasta muzica imi spune foarte mult, chiar daca doar o parte dintre aceste lucrari vocal-instrumentale lasts forever. Cred ca muzica progresiva anglo=-saxona este mai pragmatica, mai directa, mai comerciala (din acest punct de vedere), stie sa vanda mai bine marfa, dar nu neaparat si mai profunda.

Voi continua sa toc marunt acest GISP, pentru ca exista multe frumuseti care se asteapta a fi redescoperite, dupa ce comertul cu muzica le-a ingropat sub teancuri grele de viniluri lipsite de valoare.

DINAMITA MUZICALA: Ange "Les longues nuits d'Isaac"

Ange este probabil cel mai mare grup francez de SymphonicProg pe care l-am ascultat. A fost format in anul 1969 de catre fratii Christian Descamps (voce) si Francis Descamps (keyboards) si ulterior in grup au venit chitaristul Jean-Michel Brézovar, basistul Daniel Haas si la tobe Gérard Jelsh.

Trupa, in viziunea ProgArchives, este similara contemporanilor Genesis sau King Crimson, dar eu cred ca o astfel de comparatie este fortata. Dincolo de faptul incontestatbil, ca tehnica instrumentala seamana, tragismul interpretativ si alinierea melodica sunt tipic franceze si tipice, pe de alta parte, acestei figuri aparte care ramane Christian Descamps, care isi teatralizeaza discursul muzical cu o naturalete aparte.

Christian aduce aminte de Jacques Brel si defapt Ange a preluat tema din primul lor mare hit din 1970, "Ces Gens-là" de la Brel. Treizeci de ani mai tarziu, azi, charismaticul Christian Descamps conduce noua generatie Ange, dimpreuna cu fiul sau Tristan la keyboards, Hassan Hajdi la chitare, Thierry Sidhoun la bas, Caroline Crozat voce si Benoît Cazzulini la tobe.

Line-up-ul clasic (cu exceptia tobarului, care a fost schimbat adesea) a inregistrat multe creatii azi clasice, precum "Caricatures", "Le Cimetière des Arlequins", precum si o serie de capodopere ca "Au-delà du Délire", "Émile Jacotey", "Par les Fils de Mandrin" si "Guet-Apens".

10 ani dupa "Guet-Apens", acelasi line-up s-a reunit pentru a mai relansa doua albume, "Sève qui Peut" in 1989 si "Les larmes du Dalaï-Lama" in 1992. In acelasi timp cu o imbracaminte muzicala mai moderna, aceste albume capteaza in continuare atentia cu aceleasi ingrediente unice tipice Ange.

DINAMITA MUZICALA: Aphrodite's Child, "All The Seats Were Occupied" 1 (666)

Membrii formatiei au spus ca au realizat "666" sub influenta Sahlep-ului. Aici incepe ambiguitatea. Vanghelis nu a explicat niciodata foarte clar la ce se refera, asa ca, in timp ce unii au crezut ca Sahlep este o divinitate pagana, altii au explicat ca este vorba despre o bautura turceasca nealcoolica.

Fundamentalistii crestini au sustinut chiar si ca Vanghelis s-a aflat sub influenta unei ipotetice secte, care practica magia neagra, numita tot Sahlep. Controversele continua cu piesa de 10 minute "Infinity", "cantata" de marea actrita greaca Irene Papas.

Coloana sonora este dominata de niste sunete scoase de catre Papas, care pot sa insemne o serie de lucruri: de exemplu un orgasm prelungit de 10 minute, motiv pentru care initial aceasta coloana sonora a fost interzisa de la difuzare pe posturile de radio.

Din cauza acestei piese, considerata ca fiind obscena, productia discului a fost pasata de catre casa de discuri Mercury la casa-sora Vertigo, care i-a cerut lui Vanghelis sa scurteze piesa, taind cinci minute din gemetele si oftaturile Irenei Papas.

Astfel, dar nu numai astfel, Vertigo si-a construit un renume extraordinar si in jurul sau s-a construit un mit, ce genul hei, ce muzica grozava aparea odata la Vertigo!.

Unii insa explica aceasta coloana sonora socanta ca fiind simbolul unirii dintre matricea umana fundamentala, femeia, aflata in extaz, cu Universul infinit. Cred insa ca deja suntem in pericol sa aberam.

Trebuie sa ne gandim mai curand, pe de o parte, la atmosfera hippiota extrem de libertina, in care se desfasura procesul creativ, in mintea marelui muzician Vanghelis, in anii '70 si, pe de alta parte, sa avem deschiderea de a privi "Infinity", ca si intreg albumul "666", in debutul marii creatii a acestui urias compozitor al secolului XX.

Secol in care muzica progresiva a dat cel putin doi mari compozitori, care au facut diferite specii de muzica progresiva: Vanghelis Papathanassiou si Robert Fripp (creatorul si guru-ul marelui grup PsychProgRock King Crimson).

Dupa desfiintarea Aphrodite's Child, Demis Roussos a devenit un extrem de cunoscut cantaret de muzica pop, iar Vanghelis este acum un mare artist, creator de muzica ElectroProg, cu o discografie continand peste 40 de LP-uri originale. Din punct de vedere al muzicii progresive, nici una dintre realizarile artistice ulterioare ale celor doi nu a avut importanta "666", crede ProgArchives.

Noi credem ca lucrurile stau putin altfel: nu putem defel sa stabilim care parte a creatiei lui Vanghelis este mai importanta pentru muzica, in general, chiar daca elementul director pentru mare parte din muzica progresiva este acest album "666".

Vom da un exemplu analogic. Exista mari artisti care au o prima perioada iconoclasta a creatiei lor, in care darama aparent, prin inovatiile pe care le aduc, tot ce s-a creat pana la ei, in domeniul lor artistic. Apoi urmeaza, pe masura ce artistul se maturizeaza, o clasicizare a stilului artistic si o asezare pe marile valori ale universalului.

Aceasta aterizare lina este defapt o ridicare creatoare extraordinara. Cred ca Vanghelis a reusit sa faca acest lucru din plin. Perioada sa ulterioara "666" este atat de profunda si complexa, incat a pune prima sa mare creatie sub valorile universale ulterioare este ca si cum ai incerca sa stabilesti ca "Oda in metru antic" este valoric sub "Floare albastra".

Asemenea categorisiri nu se pot face in nici un fel.

DINAMITA MUZICALA: Aphrodite's Child, "The Wedding Of The Lamb" (666)

Spuneam in precedenta postare ca "666" se bazeaza pe un text care contine concepte foarte controversate: "Cartea Revelatiilor". Multi considera acest capitol din Biblie ca fiind cea mai controversata parte. Prin ce minune a intrat in textul biblic final, in urma selectiei facute de catre prelatii indrituiti, acest text ciudat, in timp ce alte evanghelii, considerate gnostice, nu au intrat - pe acest subiect cred ca s-au scris sute de carti. continua

DINAMITA MUZICALA: Aphrodite's Child, "Seven Trumpets" (666)

Paradoxul este ca aceasta capodopera a genului, care combina 100% structurile simfonice, muzica psihedelica britanica, muzica ortodoxa religioasa greceasca si popul occidental, a fost lansata in anul 1972, dupa ce trupa deja nu mai exista. Motivul: conceptul programatic controversat pe care se baza creatia aceasta muzicala. continua

DINAMITA MUZICALA: Aphrodite's Child, "The Battle Of The Locusts" (666)

In anul 1970, Aphrodite's Child a inceput inregistrarile la stralucitorul si aventurosul "666", cu care si-au castigat un loc de frunte in istoria muzicii progresive.

Culmea este ca inregistrarea propriu-zisa a acestui album formidabil a dus la situatia ca certurile dintre Vanghelis, pe de o parte, si Roussos si Sideras, pe de alta parte, au ajuns la paroxism, pentru ca marele muzician incepuse sa fie cautat tot mai insistent de catre muzele sale, in timp ce ceilalti doi voiau sa faca o muzica mai comerciala. continua

DINAMITA MUZICALA: Aphrodite's Child, "The Lamb" (666)

Silver Koulouris s-a reintors in trupa numai pentru inregistrarile capodoperei muzicale a trupei, superbul album "666", probabil unul dintre cele mai valoroase albume progresive din istoria muzicii. Pana la reintoarcerea lui Koulouris, Demis Roussos a fost obligat sa cante si chitara solo, si chitara bas.

Primele doua albume lansate de Aphrodite's Child, "End of the World" (care a inclus doua single-uri de succes, "Rain and Tears" si "I Want To Live", ultimul ajungand pe locul 1 in topurile din intreaga Europa) si "It's Five O'Clock", au aratat o trupa orientata spre muzica mai comerciala, in schimb cu un sound extrem de particular. continua