A murit Richard Wright (Pink Floyd)

Dupa Syd Barret (nascut 6 ianuarie 1946, decedat 7 iulie 2006), al doilea membru al uriasului supergrup PsychProgRock Pink Floyd, Richard Wright (28 July 1943 - 15 September 2008), a murit, la 65 de ani, dupa o indelungata lupta cu aceeasi boala blestemata: cancerul, anunta Associated Press.

De data asta m-am suparat foarte tare. Adica moare Stefan Iordache, m-am suparat tare, acum moare Richard Wright... De ce? La 65 de ani! Bun, sa zicem ca marele actor roman a trait in Romania, a fumat ca sarpele si a mancat ce a dat Dumnezeu in Romanica.

Dar Richard Wright, care a intors banii cu lopata si a putut sa beneficieze de tot ce a dorit? Ceva se revolta deja in mine. De destula vreme. Iar aici nu este vorba numai despre oameni in etate. Nu sunt un fan al ei, dar si o femeie tanara cum este Kylie Minogue se lupta cu aceasta boala crunta. Patrick Swayze la fel.

Purtatorul de cuvant al trupei Pink Floyd's, Doug Wright, care nu este ruda cu cel trecut in nefiinta, a declarat ca Wright a murit, dupa ce a luptat cu cancerul, in casa lui din Marea Britanie. Doug Wright a spus ca membrii familiei sale nu au vrut sa dea mai multe detalii despre moartea fostului pianist si keyboardist.

DINAMITA MUZICALA: Aphrodite's Child, "Babylon" (666)

Aphrodite's Child s-a constituit in anul 1968, cand basistul si vocalistul grec egiptean Artemios Ventouris Roussos (nume de scena Demis Roussos) si tobarul rocker Lucas Sideras l-au cunoscut pe muzicianul si poliinstrumentistul Evengelio Odyssey Papathanassiou (ulterior devenit notoriu pe mapamond sub numele de scena Vangelis).

Acesta din urma si-a parasit primul sau grup, Forminxs, pentru a infiinta Aphrodite's Child. Dar Roussos si Sideras nu au fost lasati sa intre in Anglia, unde cei trei voiau sa se lanseze in lumea muzicii, pentru ca nu aveau permise de munca. Insa ulterior autoritatile britanice au descoperit in bagajele celor doi poze si inregistrari, asa ca au ajuns la concluzia ca muzicienii intentionau sa stea in Marea Britanie si i-au lasat sa intre in tara. urmeaza

EUROVISION: Se schimba sistemul de vot!

Gratie lui Ciprian Istrati de la Eurovisionary.com, caruia ii multumesc, aflu ca boardul EBU (European Broadcasting Union) se pregateste sa decida modificarea sistemului de vot.

Foarte bine. Actualul sistem de vot e complet gresit si duce la rezultate ce basculeaza valorile.

Cu ajutorul televotingului se afirma piese banale, false valori, in timp ce muzica de valoare e proscrisa necunoasterii.

Exemplu: belgienii ciudatei de la Ishtar au ramas cvasinecunoscuti, in comparatie cu muzici plate, care au facut succes de casa, pentru ca au scos punctaj mare la Eurovision.

Voi arata intai ce informatii aduce, in articolul sau, site-ul Eurovisionary, apoi voi face cateva consideratii personale.

Grupul de referinta EBU s-a intalnit la Moscova, pentru a discuta aspecte privind concursul de anul viitor si au fost operate primele modificari la regulamentul de vot din finala, confirmandu-se organizarea semifinalelor si finalei in capitala Federatiei Ruse.

In anii precedenti, arata Eurovisionary, concursul a fost bazat, cu o serie de exceptii, numai pe votul publicului din statele participante, inclusiv cele ce nu au fost in finala. In anul 2009 va fi folosit un amestec de vot al publicului si al juriului. Balanta voturilor va fi decisa la o urmatoare intalnire, anul viitor, dar s-a facut simtita, la aceasta intalnire, ideea ca prezenta juriului va face votul mai interesant.

Svante Stockselius, supervizor executiv al Concursului Eurovision, a spus: "Nimic nu este mai democratic decat votul publicului. Juriul insa asculta melodiile de mai multe ori, inainte sa decida. In Belgrad, am vazut diferenta intre cum au fost judecate cantecele de catre public si de catre juriile de back-up. Noi credem ca o combinatie intre cele doua tipuri de vot va face show-ul mai interesant".

Se pare ca aceasta schimbare vine ca un raspuns la cresterea dificultatilor de acuratete valorica in televoting. Popoarele Europei au votat copios in favoarea vecinilor. Presedintele Grupului de referinta, Ruud Bierman, a explicat: "Credem cu tarie in televoting, ca modalitate de-a cunoaste opinia milioanelor de telespectatori din Europa. Dupa o dezbatere publica despre vecini si votul diasporei, am decis sa dam juriilor nationale un cuvant de spus in rezultatul din finala din anul 2009".

Aceasta schimbare va afecta numai finala. Calificatii din cele doua semifinale vor fi stabiliti tot prin televoting.

Si mai rau...

In primul rand, si voi suprinde, ma deranjeaza ca Federatia Rusa nu este sanctionata nicicum de catre EBU pentru magaria facuta in Georgia, in conditiile in care Uniunea Europeana sanctioneaza copios, intr-o maniera fara precedent, Kremlinul, de se pune problema unui nou razboi rece.

Pe de alta parte, ideea introducerii votului unui juriu sau unor jurii, in conditiile in care acuzele de aranjamente si fara aparitia unui juriu european abunda, poate alimenta aceste afirmatii facute in intreaga Europa.

"Am decis sa dam juriilor nationale un cuvant de spus in rezultatul din finala din anul 2009", declara Bierman. Ho-hooo! Cunoastem noi un juriu national de pe planeta Marte, format din martieni patati, care in ultimul an au fost in mijlocul a doua scandaluri, pe planeta lor, care nu au nici un fel de credibilitate pentru a participa la un astfel de vot.

Convingerea noastra este ca, suprapus peste televoting, acest vot al juriilor nationale, dar si votul unui juriu european, vor deforma si mai mult rezultatul final. Adio! muzica de calitate...

Solutia? Nu stiu care ar putea fi aceasta solutie, pentru ca, indiferent cine voteaza, votul este subiectiv si rezultatele sunt alterate de aceasta subiectivitate. Problema de baza este ca Europa e un mixtum-compositum de natiuni si, indiferent cum o sucesti, rezultatul este atins de politica si de interese meschine. Nationale si transnationale.

O solutie, daca este sa gandesc cu glas tare, asa, ar fi constituirea unui juriu cat mai obiectiv, desprins de aceste meschinarii, format din muzicieni pe care nu ii intereseaza nimic decat valoarea muzicala si care sa puncteze fiecare piesa pe o grila, dupa mai multe criterii. Dar si aici incep problemele: la nivel national, cine vor fi muzicienii alesi?

Nu vor vota ei in functie de interesele si prieteniile dintre ei? La nivel european, cum vor fi alesi acesti muzicieni? Din fiecare stat cate unul? Cine? Cum este ales? De catre cine? Sunt probleme la care nu prea vad cum s-ar putea gasi solutii.

DINAMITA MUZICALA: Beggars Opera, "Think" (Act One - 1971)

IORDACHE - Ultimul interviu

#Rar te suna Stefan Iordache. Si trebuie sa fie ceva important. Asta se întîmpla acum!

De la celalalt capat al firului, maestrul ma întreaba despre o anume serata mondena pe care nu vrea sa o frecventeze. Îl invit pe loc la interviu si ma socheaza.

"Hai sa o facem, va fi ultimul meu interviu”. În timp ce conduc masina spre localitatea de lînga Bucuresti unde sta, ma întreb ce l-a mîniat atît de tare.


Intru în satul pazit de padure, în care sta maestrul. E alt aer decît în Capitala, desi nu sîntem departe. Înteleg de ce a fugit aici. Ne asteapta în poarta si ne invita într-un superb univers arhaic, în care s-a retras.

Aici pregateste rolurile, citeste, îngrijeste via, cultiva meri, face vin, taie iarba. Revine la matca.#

Citeste ultimul interviu al lui Stefan Iordache in "Jurnalul National"

A murit Stefan Iordache

A murit unul dintre cei mai mari actori romani, Stefan Iordache, cel care, alaturi de Ion Caramitru si Victor Rebengiuc, a fost intotdeauna unul dintre actorii mei preferati si cel pe care l-am considerat ca fiind unul dintre reperele morale ale actoriei romane, in vremuri in care marii nostri actori se prostitueaza la greu.

Ceea ce ma revolta este ca in continuare mor cei mai buni dintre noi si ramanem in carca noastra cu aceia mai rai si lipsiti de suflet.

Stefan Iordache m-a impresionat dintr-un film, " Speciala", una dintre primele creatii regizorale in care Mircea Daneliuc incerca sa transmita mai mult decat tabla zincata dreapta comunista a filmului romanesc tipic, cu o lume cu un sistem de valori falsificat.

L-am luat in brate de atunci pe Stefan Iordache si l-am dus asa pana la ultimul lui film, "Ticalosii", in care a jucat rolul lui Didi Sfiosu si am vizionat pana acum de cateva ori, fara nici un moment in care m-as fi putut plictisi, capodopera lui Daneliuc, "Glissando".

In luna noiembrie a anului 1989, am vazut la "Galati", la Cinema "Central", filmul premonitoriu "Noiembrie, Ultimul Bal", al lui Dan Pita.

Ulterior, am rememorat si am fost impresionat de premonitia lui Daneliuc asupra Revolutiei Romane de la 1989.

In anul 1993, am vazut ecranizarea romanului lui Marin Preda, "Cel Mai Iubit Dintre Pamanteni", iar din acel moment nu am mai putut sa-mi imaginez scene din cartea marelui scriitor decat punandu-i lui Victor Petrini fata si comportamentul introvertit si sobru al lui Stefan Iordache.

Ironia sortii este ca aflu acum ca a fost casatorit cu Mihaela Tonitza, ceea ce inseamna ca, prin dubla alianta, suntem inruditi, deoarece familia mea, la nivelul generatiei bunicilor dinspre tata, este inrudita cu familia Tonitza.

Sa-l ierte Dumnezeu! Nu-l vom uita niciodata.

DINAMITA MUZICALA: Beggars Opera, "Sarabande" (Act One - 1971)

DINAMITA MUZICALA: Beggars Opera, "Memory" (Act One - 1971)

Mihaela Radulescu promite ca nu mai fumeaza

Am urmarit consternat desfasurarea acestui nou scandal, in mijlocul caruia se afla din nou vedeta Coca-Cola Mihaela Radulescu. Povestea este simpla: un bloger, numit Zoso, a realizat o versiune pe care el o considera parodica la un banner publicitar, din campania anti-fumat la care participa Mihaela.

O televiziune a luat de bun (sau s-a facut ca ia de bun) acest advertorial, l-a dat pe sticla, apoi gazdele show-ului, "Scoala Vietii" de la Antena 2, au intervievat-o pe Mihaela telefonic, in direct, intreband-o cum stau lucrurile cu acest banner.

Tot bannerul acesta este real, mai putin randul scris sub trupul vedetei, pe care odihnesc niste superbi chilotei rosii. Autorul falsificarii bannerului este Zoso. Si fara falsificare, textul ramas, "Fumatul este chiar singura ta placere?!", este, daca dupa ce il citesti te uiti la vedeta aproape complet dezbracata, o aluzie sexuala explicita.

Prima vina a Mihaelei este ca nu numai ca accepta sa participe in acest fel la campanii absolut logice, cum este cea contra fumatului. Defapt, in opinia noastra, Radulescu foloseste aceasta campanie ca remorca pentru a-si insera in mentalul colectiv imaginea de vedeta/starleta, care probabil ca in SUA si-ar fi gasit locul numai pe anumite televiziuni populare, la limita dintre scandal si scandalos.

A doua vina a Mihaelei Radulescu este ca, a posteriori, face un scandal monstru si nu se mai opreste odata din el. Daca va continua astfel (si nu da semne ca se opreste prea curand), peste doi sau trei ani imi imaginez doi prieteni beti, la 11 noaptea, in crasma, discutand de una, de alta, apoi unul dintre ei aduce vorba de "... Mihaela Radulescu..." "Cine mai e si asta" "Cum, nu o stii? Aia cu campania contra fumatului!" "A, gata, o stiu, ma, aia care, daca te lasi de fumat, promite, ha-ha-ha!...".

In schimb, indiferent daca sunt sau nu sunt vinovati, moderatorii emisiunii, Amy Thera si Andrei Vulpescu, nu vor castiga aceeasi notorietate negativa. Sa ma explic. Cel mult, ar putea sa-si incheie socotelile cu Antena 2, dar pe platforma de notorietate creata pot deopotriva sa incheie ulterior alte contracte si mai bune.

O alta problema este moralitatea indoielnica a demersului. Nu stiu cum se impart sarcinile la realizarea acestei emisiuni dar, indiferent cine a decis sa puna pe sticla o asemenea mizerie a facut o gafa impardonabila, pentru care ar trebui concediat(i).

Evident, asa cum spun multi acum, faptul ca advertorialul era conform cu originalul sau nu ar fi trebuit verificat direct de la surse: ministerul care a contractat campania si ad-makerul care a realizat campania.

Exista situatii in care este de-ajuns sa contactezi si o singura sursa si lucrurile s-au lamurit. Este evident ca astfel ar fi stat lucrurile si aici, daca aceia care sunt vinovati de aceasta rusine ar fi avut bunul simt sa verifice informatia macar dintr-o sursa. Un telefon. Atat si nimic mai mult.

Mai trebuie spus ca exista si situatii in care nu este nevoie de nici o sursa, ca sa-ti dai seama ca asa ceva este un fals. Pur si simplu te uiti, vezi ce cuvinte sunt scrise acolo si iti dai seama ca ad-makerul nu poate crea o astfel de magarie senzationala.

Eu cred ca aceia care au gresit, de la Antena 2, aflandu-se la originea acestui scandal penibil, trebuie sa primeasca ce merita, pentru ca nu sunt niste profesionisti.

FOTBAL-NATIONALA: Nevoia de Mircea Lucescu

Mircea Lucescu este cea mai buna solutie, in acest moment, pentru echipa nationala de fotbal a Romaniei si vom explica, in cele ce urmeaza, de ce noi credem ca lucrurile stau astfel.

In lume exista cateva tipuri de antrenori mari. Unul este genul de antrenor care ia o echipa de necunoscuti, pe care ii vede cu un ochi tipic descoperitorilor de talente. Apoi lucreaza foarte mult timp cu ei si face din ei o echipa. Acesta este un gen de antrenor despre care voi detalia mai putin, pentru ca exemple foarte apropiate timpurilor actuale sunt destul de putine.

Echipele de fotbal, fie ele nationale sau de club, nu mai au timp sa astepte o formare indelunga a unei echipe si astfel de formatori nu mai apar aproape deloc, pur si simplu pentru ca nu au timp la dispozitie pus de diriguitorii echipelor de fotbal.

Un astfel de antrenor a fost uriasul Helmut Schon. A preluat Nationala Germaniei Federale in anul 1964, urmandu-i la carma acestei echipe lui Sepp Herberger, alt mare antrenor.

Echipa Germaniei de Vest nu a obtinut imediat rezultate, ci in timp. In 1966 a participat la turneul final al Cupei Mondiale. In anul 1970, la urmatoarea Cupa Mondiala, din Mexic, s-a clasat pe pozitia a treia. A crescut valoric lent si sigur. In anul 1972 a devenit campioana Europei, iar in anul 1974 a castigat Cupa Mondiala.

Exemplul romanesc cel mai notoriu este Stefan Covaci, care a pus la punct nu numai o mare echipa, Ajax Amsterdam, dar influenta sa a fost atat de mare, ca sistemul de joc Covaci se vede si acum la clubul olandez si este invatat in continuare aici inca de la echipele de juniori III.

Putem continua si cu alte exemple, dar nu acesta este scopul nostru. O alta categorie de mari antrenori sunt facatorii de echipe. Sa dam un exemplu foarte apropiat si drag noua. Un astfel de facator de echipe este Florin Halagian. Prin 1984, Steaua Bucuresti a facut un cantonament-trial de vara, la care Hala a vazut jucand peste 120 de jucatori din intreaga tara, dintre care a ales un lot.

Din acest lot a facut o echipa, pe care apoi a preluat-o Emerich Jenei si a dus-o pana la castigarea Cupei Campionilor Europeni, in 1986. Un alt astfel de facator de echipe este si Mircea Lucescu, care a format o echipa de club, Corvinul Hunedoara, apoi o alta, Dinamo Bucuresti, venind cu o parte dintre elevii sai de la Corvinul, apoi Nationala din 1986, care a fost matricea Nationalei din 1990 si 1994.

O a treia categorie de antrenori mari sunt capacitorii, adica acei antrenori care iau o echipa bine pusa pe teren si o duc la marea performanta. Un astfel de capacitor a fost Jenei, din motive pe care le-am explicat mai sus. Un altul a fost Puiu Iordanescu, care a luat o echipa facuta de Lucescu si apoi formata si reformata, succesiv, de catre Cornel Dinu si Mircea Radulescu, ducand-o la succesele din 1994 si, partial, 1996 si 2000.

Intre timp, singurul dintre acesti antrenori care a continuat sa antreneze la nivel de varf al performantei a fost Mircea Lucescu. Acest antrenor extraordinar are abilitatea de a intelege care sunt exact punctele forte si cele slabe ale jucatorilor pe care ii are si de a crea pe teren o imbinare intre acestia, un mecanism din care rezulta o echipa de varf. Asa a facut la Galata, din multi jucatori imprumutati sau aflati la final de cariera.

Defapt, cam asa a procedat peste tot. Mircea Lucescu, din punctul meu de vedere, este cel mai aproape de antrenorul total dintre toti antrenorii romani, in logica celor pe care le-am expus anterior. Este deopotriva si un formator, si un facator, si un capacitor.

In acest moment, Nationala Romaniei este pe targa, asa cum am prevestit ca se vor petrece lucrurile inca de cand a venit Piturca. Avem impresia ca jucatorii nu au valoare, a aparut teoria toxica a rezervorului de talente mic, jucatorii sunt debusolati si, dincolo de faptul ca nu stau deloc bine cu caracterul, oricum sunt inclinati sa se concentreze preponderent la echipele de club care ii platesc.

Aici intervine nevoia de a avea un antrenor care sa-i ia pe acesti jucatori si sa-i faca sa joace impreuna. Mai ales ca Lucescu sr. este un excelent pedagog, un tip care se impune si este respectat. Tin minte ca, pe vremea cand antrena Besiktas Istanbul, avea un conducator de joc, Sergen Yalçın, pe care Galatasaray il imprumutase, in sezonul 2000-2001, la Trabzonspor.

Motivul? Numai la fotbal nu-i statea capul inainte de meci, atunci cand in ziua urmatoare erau curse de cai, la care paria cu patima. Mircea Lucescu l-a readus pe acest fotbalist extraordinar de talentat la Besiktas si l-a capacitat. Cum? Absolut fascinant: inainte de meciuri statea jumatate de ora cu Sergen Yalçın si completa fisele de pariuri impreuna cu acesta.

Rezultatul? Dupa aceasta jucatorul zburda efectiv, asa cum se poate constata aici sau aici, ori aici. Va dati seama ce face Mutu cu Lucescu antrenor?

Mircea Lucescu este omul potrivit sa preia acum Nationala Romaniei, pana cand nu ne omoara actualul antrenor si ultimele sanse de a ne califica la Mondialul din Africa de Sud.