duminică, 14 septembrie 2008
IORDACHE - Ultimul interviu
#Rar te suna Stefan Iordache. Si trebuie sa fie ceva important. Asta se întîmpla acum!
De la celalalt capat al firului, maestrul ma întreaba despre o anume serata mondena pe care nu vrea sa o frecventeze. Îl invit pe loc la interviu si ma socheaza.
"Hai sa o facem, va fi ultimul meu interviu”. În timp ce conduc masina spre localitatea de lînga Bucuresti unde sta,
ma întreb ce l-a mîniat atît de tare.
Intru în satul pazit de padure, în care sta maestrul. E alt aer decît în Capitala, desi nu sîntem departe. Înteleg de ce a fugit aici. Ne asteapta în poarta si ne invita într-un superb univers arhaic, în care s-a retras.
Aici pregateste rolurile, citeste, îngrijeste via, cultiva meri, face vin, taie iarba. Revine la matca.#
Citeste ultimul interviu al lui Stefan Iordache in "Jurnalul National"
A murit Stefan Iordache
A murit unul dintre cei mai mari actori romani, Stefan Iordache, cel care, alaturi de Ion Caramitru si Victor Rebengiuc, a fost intotdeauna unul dintre actorii mei preferati si cel pe care l-am considerat ca fiind unul dintre reperele morale ale actoriei romane, in vremuri in care marii nostri actori se prostitueaza la greu.
Ceea ce ma revolta este ca in continuare mor cei mai buni dintre noi si ramanem in carca noastra cu aceia mai rai si lipsiti de suflet.
Stefan Iordache m-a impresionat dintr-un film, " Speciala", una dintre primele creatii regizorale in care Mircea Daneliuc incerca sa transmita mai mult decat tabla zincata dreapta comunista a filmului romanesc tipic, cu o lume cu un sistem de valori falsificat.
L-am luat in brate de atunci pe Stefan Iordache si l-am dus asa pana la ultimul lui film, "Ticalosii", in care a jucat rolul lui Didi Sfiosu si am vizionat pana acum de cateva ori, fara nici un moment in care m-as fi putut plictisi, capodopera lui Daneliuc, "Glissando".
In luna noiembrie a anului 1989, am vazut la "Galati", la Cinema "Central", filmul premonitoriu "Noiembrie, Ultimul Bal", al lui Dan Pita.
Ulterior, am rememorat si am fost impresionat de premonitia lui Daneliuc asupra Revolutiei Romane de la 1989.
In anul 1993, am vazut ecranizarea romanului lui Marin Preda, "Cel Mai Iubit Dintre Pamanteni", iar din acel moment nu am mai putut sa-mi imaginez scene din cartea marelui scriitor decat punandu-i lui Victor Petrini fata si comportamentul introvertit si sobru al lui Stefan Iordache.
Ironia sortii este ca aflu acum ca a fost casatorit cu Mihaela Tonitza, ceea ce inseamna ca, prin dubla alianta, suntem inruditi, deoarece familia mea, la nivelul generatiei bunicilor dinspre tata, este inrudita cu familia Tonitza.
Sa-l ierte Dumnezeu! Nu-l vom uita niciodata.
sâmbătă, 13 septembrie 2008
vineri, 12 septembrie 2008
Mihaela Radulescu promite ca nu mai fumeaza
Am urmarit consternat desfasurarea acestui nou scandal, in mijlocul caruia se afla din nou vedeta Coca-Cola Mihaela Radulescu. Povestea este simpla: un bloger, numit Zoso, a realizat o versiune pe care el o considera parodica la un banner publicitar, din campania anti-fumat la care participa Mihaela.
O televiziune a luat de bun (sau s-a facut ca ia de bun) acest advertorial, l-a dat pe sticla, apoi gazdele show-ului, "Scoala Vietii" de la Antena 2, au intervievat-o pe Mihaela telefonic, in direct, intreband-o cum stau lucrurile cu acest banner.
Tot bannerul acesta este real, mai putin randul scris sub trupul vedetei, pe care odihnesc niste superbi chilotei rosii. Autorul falsificarii bannerului este Zoso. Si fara falsificare, textul ramas, "Fumatul este chiar singura ta placere?!", este, daca dupa ce il citesti te uiti la vedeta aproape complet dezbracata, o aluzie sexuala explicita.
Prima vina a Mihaelei este ca nu numai ca accepta sa participe in acest fel la campanii absolut logice, cum este cea contra fumatului. Defapt, in opinia noastra, Radulescu foloseste aceasta campanie ca remorca pentru a-si insera in mentalul colectiv imaginea de vedeta/starleta, care probabil ca in SUA si-ar fi gasit locul numai pe anumite televiziuni populare, la limita dintre scandal si scandalos.
A doua vina a Mihaelei Radulescu este ca, a posteriori, face un scandal monstru si nu se mai opreste odata din el. Daca va continua astfel (si nu da semne ca se opreste prea curand), peste doi sau trei ani imi imaginez doi prieteni beti, la 11 noaptea, in crasma, discutand de una, de alta, apoi unul dintre ei aduce vorba de "... Mihaela Radulescu..." "Cine mai e si asta" "Cum, nu o stii? Aia cu campania contra fumatului!" "A, gata, o stiu, ma, aia care, daca te lasi de fumat, promite, ha-ha-ha!...".
In schimb, indiferent daca sunt sau nu sunt vinovati, moderatorii emisiunii, Amy Thera si Andrei Vulpescu, nu vor castiga aceeasi notorietate negativa. Sa ma explic. Cel mult, ar putea sa-si incheie socotelile cu Antena 2, dar pe platforma de notorietate creata pot deopotriva sa incheie ulterior alte contracte si mai bune.
O alta problema este moralitatea indoielnica a demersului. Nu stiu cum se impart sarcinile la realizarea acestei emisiuni dar, indiferent cine a decis sa puna pe sticla o asemenea mizerie a facut o gafa impardonabila, pentru care ar trebui concediat(i).
Evident, asa cum spun multi acum, faptul ca advertorialul era conform cu originalul sau nu ar fi trebuit verificat direct de la surse: ministerul care a contractat campania si ad-makerul care a realizat campania.
Exista situatii in care este de-ajuns sa contactezi si o singura sursa si lucrurile s-au lamurit. Este evident ca astfel ar fi stat lucrurile si aici, daca aceia care sunt vinovati de aceasta rusine ar fi avut bunul simt sa verifice informatia macar dintr-o sursa. Un telefon. Atat si nimic mai mult.
Mai trebuie spus ca exista si situatii in care nu este nevoie de nici o sursa, ca sa-ti dai seama ca asa ceva este un fals. Pur si simplu te uiti, vezi ce cuvinte sunt scrise acolo si iti dai seama ca ad-makerul nu poate crea o astfel de magarie senzationala.
Eu cred ca aceia care au gresit, de la Antena 2, aflandu-se la originea acestui scandal penibil, trebuie sa primeasca ce merita, pentru ca nu sunt niste profesionisti.
FOTBAL-NATIONALA: Nevoia de Mircea Lucescu
Mircea Lucescu este cea mai buna solutie, in acest moment, pentru echipa nationala de fotbal a Romaniei si vom explica, in cele ce urmeaza, de ce noi credem ca lucrurile stau astfel.
In lume exista cateva tipuri de antrenori mari. Unul este genul de antrenor care ia o echipa de necunoscuti, pe care ii vede cu un ochi tipic descoperitorilor de talente. Apoi lucreaza foarte mult timp cu ei si face din ei o echipa. Acesta este un gen de antrenor despre care voi detalia mai putin, pentru ca exemple foarte apropiate timpurilor actuale sunt destul de putine.
Echipele de fotbal, fie ele nationale sau de club, nu mai au timp sa astepte o formare indelunga a unei echipe si astfel de formatori nu mai apar aproape deloc, pur si simplu pentru ca nu au timp la dispozitie pus de diriguitorii echipelor de fotbal.
Un astfel de antrenor a fost uriasul Helmut Schon. A preluat Nationala Germaniei Federale in anul 1964, urmandu-i la carma acestei echipe lui Sepp Herberger, alt mare antrenor.
Echipa Germaniei de Vest nu a obtinut imediat rezultate, ci in timp. In 1966 a participat la turneul final al Cupei Mondiale. In anul 1970, la urmatoarea Cupa Mondiala, din Mexic, s-a clasat pe pozitia a treia. A crescut valoric lent si sigur. In anul 1972 a devenit campioana Europei, iar in anul 1974 a castigat Cupa Mondiala.
Exemplul romanesc cel mai notoriu este Stefan Covaci, care a pus la punct nu numai o mare echipa, Ajax Amsterdam, dar influenta sa a fost atat de mare, ca sistemul de joc Covaci se vede si acum la clubul olandez si este invatat in continuare aici inca de la echipele de juniori III.
Putem continua si cu alte exemple, dar nu acesta este scopul nostru. O alta categorie de mari antrenori sunt facatorii de echipe. Sa dam un exemplu foarte apropiat si drag noua. Un astfel de facator de echipe este Florin Halagian. Prin 1984, Steaua Bucuresti a facut un cantonament-trial de vara, la care Hala a vazut jucand peste 120 de jucatori din intreaga tara, dintre care a ales un lot.
Din acest lot a facut o echipa, pe care apoi a preluat-o Emerich Jenei si a dus-o pana la castigarea Cupei Campionilor Europeni, in 1986. Un alt astfel de facator de echipe este si Mircea Lucescu, care a format o echipa de club, Corvinul Hunedoara, apoi o alta, Dinamo Bucuresti, venind cu o parte dintre elevii sai de la Corvinul, apoi Nationala din 1986, care a fost matricea Nationalei din 1990 si 1994.
O a treia categorie de antrenori mari sunt capacitorii, adica acei antrenori care iau o echipa bine pusa pe teren si o duc la marea performanta. Un astfel de capacitor a fost Jenei, din motive pe care le-am explicat mai sus. Un altul a fost Puiu Iordanescu, care a luat o echipa facuta de Lucescu si apoi formata si reformata, succesiv, de catre Cornel Dinu si Mircea Radulescu, ducand-o la succesele din 1994 si, partial, 1996 si 2000.
Intre timp, singurul dintre acesti antrenori care a continuat sa antreneze la nivel de varf al performantei a fost Mircea Lucescu. Acest antrenor extraordinar are abilitatea de a intelege care sunt exact punctele forte si cele slabe ale jucatorilor pe care ii are si de a crea pe teren o imbinare intre acestia, un mecanism din care rezulta o echipa de varf. Asa a facut la Galata, din multi jucatori imprumutati sau aflati la final de cariera.
Defapt, cam asa a procedat peste tot. Mircea Lucescu, din punctul meu de vedere, este cel mai aproape de antrenorul total dintre toti antrenorii romani, in logica celor pe care le-am expus anterior. Este deopotriva si un formator, si un facator, si un capacitor.
In acest moment, Nationala Romaniei este pe targa, asa cum am prevestit ca se vor petrece lucrurile inca de cand a venit Piturca. Avem impresia ca jucatorii nu au valoare, a aparut teoria toxica a rezervorului de talente mic, jucatorii sunt debusolati si, dincolo de faptul ca nu stau deloc bine cu caracterul, oricum sunt inclinati sa se concentreze preponderent la echipele de club care ii platesc.
Aici intervine nevoia de a avea un antrenor care sa-i ia pe acesti jucatori si sa-i faca sa joace impreuna. Mai ales ca Lucescu sr. este un excelent pedagog, un tip care se impune si este respectat. Tin minte ca, pe vremea cand antrena Besiktas Istanbul, avea un conducator de joc, Sergen Yalçın, pe care Galatasaray il imprumutase, in sezonul 2000-2001, la Trabzonspor.
Motivul? Numai la fotbal nu-i statea capul inainte de meci, atunci cand in ziua urmatoare erau curse de cai, la care paria cu patima. Mircea Lucescu l-a readus pe acest fotbalist extraordinar de talentat la Besiktas si l-a capacitat. Cum? Absolut fascinant: inainte de meciuri statea jumatate de ora cu Sergen Yalçın si completa fisele de pariuri impreuna cu acesta.
Rezultatul? Dupa aceasta jucatorul zburda efectiv, asa cum se poate constata aici sau aici, ori aici. Va dati seama ce face Mutu cu Lucescu antrenor?
Mircea Lucescu este omul potrivit sa preia acum Nationala Romaniei, pana cand nu ne omoara actualul antrenor si ultimele sanse de a ne califica la Mondialul din Africa de Sud.
FOTBAL-NATIONALA: Tupeu marca Victor Piturca
Selectionerul Victor Piturca, intrebat de ziaristi daca a discutat cu Mircea Sandu despre o eventuala contactare de catre seful Federatiei Romane de Fotbal (FRF) a lui Mircea Lucescu, a raspuns ironic.
Sport.ro sustine ca Piturca ar fi raspus cam infelul urmator:
Intrebati-l pe el (n.n.: pe Mircea Sandu, presedintele FRF) daca da sau nu! Sa stii ca zilele astea am discutat cu presedintele daca a vorbit cu Mircea Lucescu.
Numai asta am vorbit cu presedintele! Ce ma intereseaza pe mine daca vorbeste presedintele cu Lucescu? Sau cu Maradona, sau cu Capello, sau cu…?
Despre cine cred eu ca este Mircea Lucescu voi trata pe larg intr-o postare viitoare. Deocamdata ma limitez la a spune ca este, in opinia mea, o obraznicie din partea lui Piturca sa vorbeasca in acest fel, intr-o succesiune de fraze si propozitii in care vine vorba despre Lucescu-tatal.
Ceea ce ma deranjeaza foarte tare este tupeul extraordinar al acestui om.
Cum adica, tu esti umilit pe teren propriu CU LITUANIA, avandu-i in teren pe Lobont (Dinamo), Contra (Getafe), Radoi (Steaua), Radu Stefan (Lazio Roma), Daniel Niculae (AJ Auxerre), si mai ai buze, si-ntre ele dinti, si in spatele dintilor limba sa vorbesti?
Cum adica, tu te chinui sa bati cu 1-0 niste insule feroce, nu mai spun cu ce jucatori, si mai ai buze, si-ntre ele dinti, si in spatele dintilor limba sa vorbesti? Iar atunci cand deschizi gura si spui cuvinte, ingaimi: "Jucatorii sunt de vina!"?
Poate Piturca sa pomeneasca macar despre Fabio Capello? Are caderea aceasta? Eu cred ca ar trebui ca, atunci cand ii vin in minte macar literele din substantivul propriu Capello si ii trece prin cap sa le materializeze din glas ar face bine sa le inghita, una cate una, inainte sa le rosteasca.
joi, 11 septembrie 2008
Eu, stand de vorba despre Piti cu fratele catelului de marti
Azi mergeam pe strada (tot prin acelasi loc in care mi-am pierdut mintile temporar si vorbit-am cu un reprezentant al rasei canine) si, deodata, m-am auzit strigat: "Hei! Psssst! Hei - hei!".
M-am uitat in jur, nimic. Din nou am auzit: "Hei! Aici!", si atunci mi-am dat seama ca venea de jos.
M-am uitat si, ce sa vezi? Sa crezi si sa nu vezi? Nu, sa vezi si sa nu crezi, normalmente. Era un catel vorbitor din nou. "Iar imi pierd mintzishoarele", mi-am spus.
"Ce, mai, voi sunteti Gashca? Li se spunea Cainii Vorbitori SRL?". Era sfrijit si alb si se uita la mine obosit. "Lasa-ma, ca-s rupt!" "De ce esti rupt?" "Vin din Feroe" "Cum sa vii din Feroe?"
"Uite-asa. Sunt fratele lu' aia cu care ai vorbit acum doua zile si vin din Feroe. Sunt plecat la lucru, la groapa comuna de langa Torsshavn. Ce mi-au auzit urechile!..."
"Ei, hai! Ce ti-au auzit urechile?" "Am fost la antrenamentul Nationalei, inainte de meci." "Si?" "I-am auzit pe Piturca si pe Mircea Sandu vorbind" "Caine nebun! De ce nu respecti oamenii? Cum ai putut sa asculti o discutie privata?"
"Da' ce, ei ma respecta pe mine? A aruncat Lobont in mine cu o gheata... si mi-a zis: Mars, inapoi la cotet, sobolanule!. Dar tot m-am strecurat langa aia doi..." "Care aia doi?" "Piti si Nasu'" "Si?" "I-auzi discutie-ntre ei:
“Daca asa pui problema..” “Ce-mi faci?” “Bine, iti dau o luna, pana la meciul cu Franta, dar dupa aia nu mai depinde de mine, toti iti iau capul, si prietenii, gata!”
“Bine-bine, pana atunci mai e, ii fac o pentagrama lui Domenech, o sa-i puna pe aia sa alerge de-a-ndaratelea. Daca avem noroc si ploua si sa fie furtuna pe mare, ii batem. Penalty in minutul 87 (vorbesti tu cu arbitrul), dupa ce am ametit jocul, apoi ne bagam cu fundu-n poarta si aparam rez
ultatul cu 10 fundasi, de nu se vede Govou cu Benzema si Flamini, alaturea fiind! Doar i-am facut si la Euro!”
“Si tu vrei sa stai asa, la Nationala, la infinit? Cat crezi ca te mai suport?” “Stau cat vrea muschiul meu, in locul meu vine cine vreau eu, iar cand pleci tu, in locul tau il aduci pe pretenarul meu, Lupy”
“Iti crap capul!”
“Iti fac o pentagrama!”
“Te sparg!”
“Ma spargi din parti!”
... si uite-asa au continuat, apoi s-au calmat si au inceput din nou: “Vorbeste tu cu ala, cu Adi, ca nu sta de vorba cu mine, e suparat, se baga-n seama, spune-i sa-si bage mintile-n cap, ca nu mai pupa Nationala cat e el fotbalist...”
“Bine, hai ca-l sun acum, sa dea dezmintire, ca el n-a spus nimic si vine. Si vineri facem confe
rinta de presa. Dar e ultima data!"
Catelul s-a oprit din vorbit si s-a asezat pe coada, uitandu-se la mine. I-am zis, atent sa nu ma vada cineva: "Sa zicem ca te cred, dar mi se pare aberant: cum ai ajuns din Insulele Feroe in
"Am venit in cala, intre bagaje, cu charterul lor. Stai linistit, noi o sa-ti zicem in continuare ce se mai intampla" "Hai, nu zau? O sa-mi ziceti voi in continuare?" "Ne vedem vineri, ori cu mine, ori cu aia neagra. Haidi pa! Haidi Steaua, bei!"
Na, poveste, mai e si stelist... sa fii caine, si totusi stelist, ce paradox! Acum, ce sa zic, ca sa nu spuna cineva ca fantazez, i-am facut si poze acestui catel teribil de inteligent.
Dar nu a vrut cu nici un chip Grivei asta de Torsshavn sa stea cu fata la mine. A zis ca-i e frica, "daca si-a pus Piturca cerberii pe urmele mele, si-mi vede fata? Asa sunt mai in siguranta, altfel ma infecteaza aia cu sange dracesc".









