Grupul Coral SOUND la Olimpiada Corala Mondiala de la Graz (I)

O alta poveste a prezentei noastre la Graz, care insa pune accentul pe aspectele culturale si turistice, a fost scrisa de colegul meu, Alexandru Damian, bas in Grupul Coral Sound, pe blogul sau. Voi posta propriul meu text de aceasta factura ulterior.

In prima zi a prezentei noastre in orasul Olimpiadei Universale Corale, editia cu numarul 5, am sustinut un concert neoficial pentru firma de asigurari Grawe. La acest concert au participat doua formatii corale austriece (foto 2), un grup vocal feminin (foto 3) din Croatia si noi (foto 1, din evolutia din concursul de la Sectiunea de Coruri mixte de Camera, foto 5, din concertul dat la receptia Grawe).

Formatiile invitate sa concerteze au fost alese (este bine sa subliniez aceasta) pe spranceana, iar dintre ele a noastra a concertat in finalul serii.

Trebuie sa spun ca, dupa ce am interpretat programarea corului nostru in inchiderea serii ca fiind un semn al aprecierii valorii noastre, m-am sucit, cand am aflat ca, inaintea reprezentatiei noastre, austriecii vor lua masa.

Ideea este ca stiam bine ca austriecii sunt niste mancai proverbiali.

Lucrul acesta mi-a fost confirmat de faptul ca masa s-a prelungit, de la 30 de minute, cat era pe hartie, timp de peste o ora si jumatate. La precedentele evolutii vocale, cele ale formatiilor austriece si cea a croatelor, lumea se mai plimba, mai servea niscaiva beuturica, mai vorbea in soapta.

Intr-un colt, am vazut o tigara super-light stinsa in scrumiera. Am crezut ca noi vom canta acoperind un cor de voci de oameni infierbantati, inghiortaind haloi gretzos si aratandu-ne cu degetul, cum patiseram intr-un an, de Craciun, la o discoteca din Bucuresti, Calise pre numele sau.

Am intrat la incalzire, intr-o sala de trecere de langa locul unde urma sa cantam (foto 4), cu o acustica putin aberanta, dar foarte calda in sunet, la capatul careia se afla spalatorul. Atunci mi-am schimbat convingerile.

Austriecii treceau, pe rand, spre locul cu pricina. Se opreau, incepeau sa zambeasca si isi vedeau de treaba. Apoi au revenit in grupuri mici, cu aparate foto, si au inceput sa ne pozeze sistematic.

Cand am intrat in sala au inceput sa aplaude sustinut, de mi s-a zbarlit pielea pe mine. Vorbisera intre ei. Am ajuns pe scena si m-am uitat in sala.

Nimeni nu mai manca, de unde cu cinci minute inainte toata lumea-ngurgita de zor, se vanzolea si vorbea destul de tare. Ulterior, am aflat ca, in timpul "Doinei", pe care am cantat-o in cadrul recitalului, seful organizarii din partea Grawe ordonase cateringului sa inceteze orice activitate, ca sa nu ne deranjeze.

Din anumite puncte de vedere, a fost un concert absolut formidabil. In primul rand, ce m-am simtit eu capabil sa transmit acelei sali a fost la cote maxime, de cand cant in Corul Sound.

In al doilea rand, voltii pozitivi pe care i-am simtit venind din sala au fost de o calitate nemaipomenita, cum am simtit rareori.

M-am hranit cu ei cat pentru zece ani de viata. In randul al treilea, o doamna se legana, in ritmul cantului nostru. O alta plangea, chiar daca nu intelegea o iota din limba romana.

Nu pot sa spun ca am cantat perfect, defapt a canta perfect intr-un astfel de concert, cu o sala care sare in picioare dupa fiecare piesa si striga: "Bravo!", ca la Tosca de Puccini, este aproape imposibil.

Pot spune insa ca a fost cel mai cathartic concert pe care l-am avut vreodata cu Sound. Unul pe care Voicu l-a categorisit ulterior, cand l-am intrebat ce crede despre evolutia noastra, ca fiind de nota 8.

Atentie, la Voicu Popescu (foto 6) nota 8 inseamna foarte-foarte mult, pentru ca este genul de om care iti zambeste, "iti face mai-mai", dar este extrem de pretentios.

Aceasta a fost prima noastra prezenta corala in Graz, de care o sa-mi aduc aminte intotdeauna cu mare placere.
(va urma)

UMANITAR: Sprijin pentru un bolnav de cancer

Asa cum se poate vedea aici, cineva are nevoie urgenta de bani pentru o operatie extrem de dificila. De obicei nu postez astfel de anunturi umane, care abunda, dar, in acest caz, am fost rugat de Daniel Todoran, prietenul meu, sa o fac, pentru ca are pe cineva in familie care nevoie de un ajutor financiar consistent.

Vreau sa adaug un singur lucru in aceasta postare, pe acest subiect trist: unul dintre lucrurile care ma obsedeaza si ma marcheaza - iar asta se vede mai curand in scrierile mele - se exprima simplu prin patru cuvinte: "Ce e viata omului?".

Ce este viata omului, Dumnezeule? (Nu stiu nici macar ce tag-uri sa pun la o asemenea postare) Un om se naste, traieste, viseaza, are aspiratii, iubeste, se chinuie, asuda, cladeste, sufera, apoi vine aceasta porcarie indescriptibila, despre care am mai vorbit, si atunci cand a fost vorba despre cazul Ancai Parghel, si anuleaza tot.

Cu ce drept anuleaza totul aceasta boala? De ce sa distruga spiritul unei fiinte umane, indiferent daca aceasta creeaza munti de spiritualitate sau daca este vorba, pur si simplu, despre un om obisnuit, care isi traieste viata normal si atat?

Nu stiu, probabil ca nu am sa stiu niciodata si cu atat mai putin sa inteleg...

SOUND la Olimpiada de la Graz: Aur la 'Coruri de camera mixte' si Argint la 'Folclor'!

Grupul Coral Sound s-a intors de la a cincea Olimpiada Corala Universala, de la Graz, din Austria, cu o medalie de aur si una de argint, dupa ce a fost la mai putin de un punct distanta de a reusi performanta sa ia doua medalii de aur.

Reusita corului nostru este cu atat mai meritorie, cu cat la Categoria a saptea, 'Coruri de camera mixte', a avut 42 de coruri-concurente, iar la Categoria a 27-a, 'Folclor (n.n.: coral)' a avut 52 de formatii corale.

Punctarea corurilor s-a facut in felul urmator, la fiecare categorie in parte: corurilor care au primit de la 80 de puncte in sus li s-a decernat medalia de aur, iar la fiecare categorie formatia care a obtinut cel mai mare punctaj a fost numita 'World Choir Gold Champion".

Formatiilor care au primit de la 70 de puncte inclusiv la 80 de puncte exclusiv li s-a decernat medalia de argint, iar celor care au fost cotate cu 60 de puncte inclusiv, pana la 70 de puncte exclusiv, li s-a decernat medalia de bronz.

Corul Sound din Romania, care a avut cea mai buna clasare dintre toate formatiile corale romanesti prezente, a obtinut medalia de aur la 'Coruri mixte de camera' si medalia de argint la 'Folclor'.

Multumiri, multumiri, foarte multe multumiri...

Multumiri celor care au scris in comentarii pe blogul meu in aceste zile. Am citit asta-noapte tarziu, dupa ce am ajuns acasa, absolut toate comentariile si mi-au placut foarte mult.

Va multumesc de asemenea, Orpheus, Sergio, Rica si Maria H pentru sustinerea continua a prezentei noastre la Graz si pentru faptul ca ati fost primii care ati anuntat victoriile noastre in Austria, pe 20 iulie, putin dupa miezul noptii, prin Sergio.

A fost un gest deosebit de frumos, care m-a bucurat, pentru care va multumesc! Voi reveni cu amanunte asupra prezentei noastre la Graz, la Olimpiada, intr-o postare ulterioara, iar diseara voi imbogati aceasta postare.

DINAMITA MUZICALA: Blocco Mentale, "Impresioni" (GISP)

Blocco Mentale este categorisita de catre site-ul de specialitate ItalianProg despre "o formatie minora din Viterbo". Dupa parerea mea, aceasta asertiune este complet gresita. Blocco Mentale este una dintre acele mari trupe efemere italiene, care au scos un album, apoi s-au desfiintat.

Ascultam cea mai completa piesa de pe acest album superb, care, dupa parerea mea, este una dintre perlele muzicii progresive. "Impresioni" incepe in nota FolkProg, apoi continua in ProgRock, ajunge, in punctul culminant, pe o formidabila dezvoltare JazzProg, apoi, la deznodamant, revine la FolkProg.

In tot acest timp, tema solo-voce este firul rosu director al unei lucrari unitare deosebit de profunde. Tema solo-voce este superba, iar vocile acestor baieti, pe aceasta piesa si pe toate celelalte piese de pe LP, suna, dupa gusturile mele, absolut rapitor.

A really Great Italian Symphonic Progressive!

DINAMITA MUZICALA: Apoteosi, "Embrion" (GISP)

Formata in oraselul Palmi din Calabria, in sudul Italiei, Apoteosi a fost una dintre trupele din familia GISP (Great Italian Symphonic Progressive), pe care site-ul ItalianProg o numeste minora, care a lansat un singur album, apoi a disparut.

Grupul a fost constituit pe nucleul format din cei trei frati Silvana, Massimo si Federico Idà, iar muzica lor se baza in foarte mare masura pe keyboards, la care canta Massimo, pe atunci, la inceputurile trupei, in varsta de doar 14 ani, ca si pe vocea Silvanei, una care nu ma da pe spate, dar care este potrivita pentru partitura pe care trebuie sa o interpreteze.

LP-ul "Apoteosi" a fost lansat de o casa de discuri locala minora, Said, in anul 1975, care nu a reusit sa scoata decat un mic numar de discuri de vinil, acum foarte greu de gasit. Desi membrii trupei erau foarte tineri, grupul cantase impreuna de foarte multa vreme. Apoteosi avea un sound foarte bun, amintind de unele trupei britanice, ca Julian's Treatment, totusi ramanand cu touch-ul tipic GISP.

Albumul este extrem de frumos, include opt piese, iar prima parte este practic o suita lunga, formata din mai multe piese fara pauza, care formeaza un corp programatic muzical, asa cum imi place mie mult. Din acest corpus, am placerea sa ofer azi prima sectiune, numita "Embrion".

DINAMITA MUZICALA: The Nice, "Dawn"

The Nice a fost trupa lui Keith Emerson, inainte sa fondeze marele supergrup Emerson, Lake & Palmer. La acest pianist talentat, un tip creatic care a pus la punct o intreaga mitologie muzicala moderna, se vad clar sursel de influenta.

Keith Emerson, pianist cu studii clasice aprofundate, a facut parte din grupa concurentilor la Sectia pian a Concursului International “George Enescu” de la Bucuresti, din 1961. Pe de alta parte, interviurile sale vadesc faptul ca facea intentionat.

Combinatia de muzica preclasica si clasica, blues-jazz si rock pe care a pus-o la punct este experimentata in toate felurile posibile in cele cinci albume superbe ale trupei sale, The Nice. Primul dintre aceste albume este "Thoughts of Emerlist Dawjack", adica gandurile unui tip, numit Emerlist, care-si rememoreaza tineretea.

Ce e tineretea? Cine sunt eu? De unde vin? Ce fac? Ce insemn eu? - sunt intrebarile pe care si le pune personajul lui Emerson.

DINAMITA MUZICALA: Alphataurus, "Croma" (GISP)

Din ciclul numit de mine 'Great Italian Symphonic Prog' - acel grup de formatii italiene de progresiv simfonic care canta cam acelasi lucru minunat, de parca ar fi vorba de o singura mare trupa - va ofer astazi tragica si obsesiva "Croma" a trupei Alphataurus.

Alphataurus a scos un album, care poarta numele formatiei. Este una dintre multele trupe italiene "one shot band", care insa impresioneaza prin calitatea muzicii facute. Lansarea acestuia album a avut loc in anul de gratie 1973, care, dupa socotelile mele, este unul dintre cele mai faste momente din istoria muzicii rock a secolului XX.

Luati o hartie si un creion si faceti o lista cu toate marile LP-uri lansate in acest an extraordinar. Daca nu o veti face, pana la urma o voi face eu. Dupa ce au scris un material muzical extrem de amplu si sofisticat, li s-a cerut sa dea un anumit minutaj pentru LP, si astfel a rezultat acest album.

"Resturile" sale au fost grupate in albumul "Dietro L'Uragano", lansat tot in anul 1973, care este efectiv construit pe exact acelasi gen de muzica si, in mod evident, pe teme muzicale surate cu acelea din marele album "Alphataurus", lipsite insa de unitate, de coerenta logica.

Daca la "Alphataurus" ProgArchives pretaluieste "excellent adition to any progressive rock collection", la "Dietro..." scrie "good, but not essential" pentru un motiv simplu: primul are un 'fir rosu', o idee directoare, care il face foarte mare, al doilea nu.

DINAMITA MUZICALA: Quella Vecchia Locanda, "Il Tempo Della Gioia" (GISP)

Quella Vecchia locanda este o alta mare formatie din grupul de trupe italiene de symphonic progressive, pe care eu le categorisesc in seria Great Italian Symphonic Progressive (GISP). Aceeasi abordare simfonica a rock-ului, de parca ai de-a face cu muzica de film.

Au scos doua albume minunate, unul omonim numelui trupei, iar celalalt purtand numele piesei prezentate in embeder, care este cea mai complexa si profunda de pe album. Va las sa degustati frumusetile muzicale ale acestei trupe, pentru ca al doilea album QVL este disponibil in embeder.

As vrea sa explic insa si altfel aceasta explozie de muzica foarte buna, care este o sinteza de clasic si modern, la aceste formatii italiene.

Cam acelasi mod de abordare artistica, dar pe alte planuri, se intalneste la acest neam zbuciumat, de prin anii '30 si pana in prezent, dincolo de mizeriile comerciale pe care le vedem noi, in diferite arte.

Inainte ca Andre Breton sa publice in Franta "Manifestul suprarealismului", futuristii italieni cereau bombardarea academiilor si inundarea muzeelor.

O data cu aparitia acestei muzici senzationale, in Italia aparea o pleiada intreaga de mari regizori, ca Vittorio de Sica, Dino Risi, Pier Paolo Pasolini, Federico Fellini (foto 1), Bernardo Bertolucci, Paolo si Vittorio Taviani, Franco Zefirelli sau Michelangelo Antonioni.

Tot in Italia exploda o generatie extraordinara de scriitori, ca Alberto Moravia, Mario Soldati, Salvatore Quasimodo (foto), Leonardo Sciascia, Umberto Eco, Edoardo Sanguinetti, Hugo Pratt sau Giorgio Bassani.

Aceste medii culturale comunicau intre ele si faptul se vede clar in felul in care evolueaza filoanele creatoare din diferite arte italiene.

Eu cred ca astfel trebuie inteleasa extraordinara muzica progresiva italiana, nu pur si simplu ca un fenomen muzical, ci ca unul mai amplu, cultural.

DINAMITAMUZICALA: Deaf, "Run You Of The Hill"

Deaf a fost formatie germana extrem de interesanta, mai ales prin curentul in curs de formare din care facea parte, la sfarsitul anilor '60: krautrock, versiunea nemteasca de symphonic progressive.

Dar la ei, la germani, sunt ceturi, e mister, e Walhalla, e Odin, e mitologie, ce mai, iar muzica aceasta e pe potriva, adica porneste, in anii '60, de la un cumul de blues, rock si electronic si se indreapta, de exemplu, spre extremele ElectricProg-ului cantat de Tangerine Dream si Klaus Schultze.

Daca este vorba despre krautrock, nu putem sa uitam nici Popol Vuh, ni Amon Duul I si II, sau Kraftwerk. Aici, in trupa Deaf, avem niste muzicieni extrem de talentati, care isi construiesc muzica sub trei influente, pe un album, Alpha, extrem de rar si pretios: muzica preclasica, rock-ul si blues-ul.

Confluenta aceasta, mixata cu o mare apetenta pentru muzica indiana - fapt usor de observat si la marile trupe de krautrock, de exemplu Amon Duul a fost un cerc de intelectuali, care au gandit o intreaga filosofie, este cea mai vizibila in lucrarea de mari dimensiuni Alpha, care da numele LP-ului.

Recunosc, am postat embederul la "Run You Of The Hill" pe post de carlig muzical, pentru ca aceia care vor sa sculte profunzimi muzicale sa mearga mai departe, pe cursul dat de capatul embederului, ascultand si restul acestui album minunat, a carui fata B este complet monopolizata de lunga lucrare Alpha, deosebit de profunda si complexa, chiar daca, in unele momente, ea mai si treneaza.

PLATINA MUZICALA: Corul SOUND, "Steal Away" (Moses Hogan)

Aceasta este una dintre cele doua platine muzicale, inregistrate de noi in Studioul "Alfred Alessandrescu" din Casa Radio, impreuna cu altista Sidonia Nica, fosta membra a Grupului SONG. "Steal Away" este un mare spiritual, aici in aranjamentul coral al muzicianului american Moses Hogan.

Acum, aceasta inregistrare superba a fost numai un pretext, ca sa introduc adevaratul lucru important pe care vreau sa il scriu aici.

Mergem la Olimpiada Corala Universala de la Graz

Luni dimineata plecam la Graz, in Austria, unde vom participa la a cincea olimpiada corala universala, care anul acesta are loc la Graz.

La aceasta editie, Romania participa cu sase formatii: Carmina Tenera, din Bucuresti; Consonance, din Bucuresti; Corala Memorial, din Timisoara; Corul de Copii Junior VIP, din Cluj-Napoca; Vlastarele Orastiei, din Orastie si noi, Corul SOUND din Bucuresti.

Olimpiada de la Graz este o desfasurare impresionanta de forte, la care participa 441 de formatii corale din intreaga lume, in 600 de reprezentatii corale, jurizate de 71 de muzicieni. In Graz si imprejurimile acestui oras au loc peste 1.000 de concerte. Concursul se desfasoara pe 28 de sectiuni distincte.

Corul SOUND (foto 1 - SOUND la Festivalul International Coral de la Slygo, din Irlanda) participa la doua dintre acestea: 'Folclor A Capella' si 'Coruri de Camera'. Dincolo de participarea la concursul in sine, pentru noi aceasta prezenta in Graz este un prilej sa deschidem ochii pe universuri muzicale corale extraordinar de variate, care ne ajuta in devenirea noastra spirituala.

Dirijorul corului nostru este Voicu Popescu (foto 2), despre care imi face placere sa vorbesc din nou, asa cum am facut-o si in precedenta mea postare despre SOUND. Voicu este un fost tenor in Corul Madrigal, care apoi a devenit dirijorul secund al Corului de Copii al Radiodifuziunii.

Apoi, Popescu a devenit dirijorul plin al acestui cor, asa cum mai este si acum. Cu Voicu am inceput constructia acestui cor in urma cu 14 sau 15 ani, cand inca nici nu stiam exact cum se va numi formatia. Este genul de argint viu care dinamizeaza tot in jurul sau si repetitiile cu el sunt o adevarata placere, o lectie de spirit si de muzica.