BS-ma, muceo! (BadPolitics)

M-am angajat la Business Standard in urma cu patru ani, intr-o perioada in care Ziarul Financiar era citit asiduu doar datorita unor fonturi-minune care manipulau cititorii, drept pentru care, ziarul nostru era pe primul loc in clasamentul publicatiilor de business, chiar daca era scris “in orb”.

Am trait atunci niste momente extraordinare, eram toti frenetici, dadeam mii de exclusivitati, faceam proiecte speciale, ne citeam unul altuia materialele si eram atat de multumiti de munca noastra ca nici nu voiam sa iesim pe piata, din gelozie pe cei care ar fi putut sa ne murdareasca intimitatea noastra profesionala, citindu-ne articolele.

Dupa miliarde de rugaminti fierbinti din partea oamenilor de business si din media, am iesit totusi pe tarabe dupa un timp si am reusit performanta notabila ca in numai doi ani sa ajungem pe locul doi in topul ziarelor de business din Romania, intr-o competitie foarte dura de altfel, cu acelasi Ziar Financiar, ca altfel nu-i putem spune.

Fiind o fire sensibila, criteriu fara care nu as fi fost cooptat in echipa Business Standard, nu pot sa nu imi amintesc cu nostalgie si cu lacrimi in ochi de unele momente memorabile din acesti doi ani, in care am urcat asiduu pe podiumul cu doua trepte, momente pe care tin sa le impartasesc, pe scurt, si cu dumneavoastra... citeste tot aici

STAREA PRESEI: In mai, redactorii de la Cotidianul au semnat ca au numai studii medii

In luna mai, la Cotidianul, inainte sa inceapa "curatenia de vara" despre care deja s-a scris foarte mult, au fost facute probabil deja unele dintre primele preparative pentru backgroundul afacerii, ne asigura surse bine informate din Grupul Realitatea-Catavencu, care, pe langa faptul ca ofteaza intens cand vorbesc pe acest subiect, falfaie din aripi prin tot felul de redactii.

Intr-o buna zi, redactorii au primit de la conducere spre semnare fise ale postului, de reporter cu studii medii. Conducerea de partid si de stat trecea pe la fiecare in parte, susotindu-le la urechiuse si incercand sa le convinga (pe creierele stresate din spatele urechiuselor) sa semneze aceste fise de post minunate.

Care este substratul afacerii? In mod normal, cand te angajezi la un loc de munca in presa, conform Contractului Colectiv de Munca in Mass-Media, angajatorul trebuie sa negocieze cu tine fisa postului si sa ti-o dea la semnat, dupa incheierea negocierilor.

Este o practica generala la noi ca angajatorii nu isi pun salariatii sa semneze vreo fisa a postului, pentru ca aceasta nu ii avantajeaza. In schimb, cand au intentii cantamalacioase brusc folosesc tot felul de metode, printre care si semnarea unei fabulatorii fise a postului de reporter cu studii medii, pentru a-si atinge scopurile.

Conform relatarii de acum cateva zile de pe BadPolitics, Mihaela Balea, sefa Departamentului Companii de la Business Standard, ar avea o diploma de bacalaureat si nici un fel de probleme de aceasta natura. In schimb, sursele care mi-au povestit chestia asta, de la Cotidianul, mi-au spus foarte revoltate ca nu inteleg cum de au ajuns sa aiba numai studii medii.

Exemplele pot continua. Miza este la ceea ce s-a petrecut ulterior: reducerea drastica a salariilor, la foarte multi angajati, la 1.000 de lei. Pai, nene, au semnat ca au studii medii! Pentru ca altfel, conform Contractului Colectiv de Munca in Mass-Media, angajatorul era obligat sa dea un salariu minim brut pe cartea de munca mult mai mare.

Nu va spun cat de mare, cititi Contractul, care vorbeste de la sine. Daca nu cititi, va spun in cursul zilei de azi, intr-o postare ulterioara.

STAREA PRESEI - LITIGIUL MEU CU ACTIVE SOFT: Bucuria de a face teren

De pe 29 aprilie pana pe 29 mai am facut destul de mult teren. Nu am stat sa ma monitorizez singur anume cat. A fost placerea in stare pura.

Prima zi, cea de 29 aprilie, a fost una dintre acestea: am intrat in vreo sapte cladiri cu risc seismic maxim si am scris un reportaj-ancheta, pe care l-am publicat in serial pe blog, sub titulatura “Reportaj in Orasul Cladirilor-Fantoma”, asa cum se poate vedea, de exemplu, aici, aici sau aici.

Ca doar pe bloguri mai are loc un astfel de reportaj, in rest este un gen publicistic greu publicabil. Cel mai mult mi-a placut sa ma bag prin imobilele despre care stiam si vedeam ca sunt pericol public, sa fac poze care sa exprime acest pericol, sa pozez crapatura in zid, exact pe grinda, pericolul iminent.

Daca (Doamne fereste!) va veni marele cutremur despre care se vorbeste, am niste obiective clar stabilite si anumite locuri in care ma voi duce sa scriu, chiar si numai pe Blogul lui Budescu.

Am redescoperit faptul ca mai stiu sa discut cu omul simplu de pe strada, ca nu mi s-au atrofiat simturile. Inainte vreme, de la birou veneam mort de oboseala, dupa opt ore de stat pe scaun, fumat si baut cafele.

De pe teren am venit in redactie cu ochii stralucind, plin de viata, ars de soare, cu chef de munca si am scris cu placere, de exemplu, “Reportaj din Orasul Cladirilor-Fantoma”, de pe la ora 16.00, intr-un birou unde nimeni nu intelegea nimic: ce fac, de unde vin, ce e cu mine de stralucesc, daca mai sunt, ce sunt, de ce sunt oare asa de vesel?

Am facut ceea ce probabil ca “redactorii” de la Ziare.com nu fac niciodata: meserie, teren, am avut interlocutori, m-a ars soarele, cum am mai spus, m-a batut ploaia, m-au stropit masinile si m-au injurat soferii lor.

Pentru “Mall-urile si criza” am avut nevoie de trei zile de documentare, in timpul carora am arat Bucurestiul, sarind din autobuz in tramvai si din acesta in troleibuz, apoi in metrou.

Am facut teren pentru “Prin spitale”, prin chiar faptul ca avusesem treaba cu ochii, apoi avusesem alte treburi, foarte stresante si grave, si totusi nu m-am putut stapani sa nu scriu si notele necesare pentru viitoarea redactare a unui articol.

Este un reflex profesional pe care numai un jurnalist il intelege si il simte. Sa dau un exemplu. Intr-o zi, iesind de la metrou la Piata Victoriei, acum vreo doua-trei luni, am dat nas in nas cu Tibi Lovin, care-mi facea cu mana si simultan poza un stalp – cel putin asa am avut prima data impresia.

Am incercat sa vorbesc cu el coerent, in timp ce eu insumi vorbeam la telefon cu altcineva, dar nu se putea. M-am uitat in prelungirea obiectivului lui Tibi si mi-am dat seama: era una dintre “statuile” din deseuri. Omul facea meserie pentru site-ul lui. L-am inteles imediat. Ulterior, i-am citit cu placere postarea de ReporterVirtual.

(urmeaza: Cercetare disciplinara)

STAREA PRESEI: Tornada demisiilor continua la BS. Incep angajarile (BadPolitics)

In continuare, oamenii nu stiu cum sa mai gaseasca usa la Business Standard, semn ca mesajul de schimbare dat de “noua” conducere, a fost perceput corect.

Astazi, dupa cum spuneam zilele trecute, un alt om de baza, titular, cu multa experienta pe domeniul sau, a ales sa lucreze pentru alt trust. Din respect pentru el, nu putem sa-i dam numele, dar nu este greu de aflat, pentru ca oricum doar cateva domenii mai erau acoperite de oameni cu experienta.

Lucrurile nu se opresc insa aici, alti doi (aproape ultimii) oameni cu experienta asteptand doar un semn sa rupa usa, cel mai probabil saptamana asta. Ridicolul situatiei consta in faptul ca “noua” conducere tergiverseaza, in disperare de cauza, semnarea demisiilor, desi demisia este un act unilateral... citeste tot aici

Fondatorii revistelor Aventuri la pescuit şi Bucătăria pentru toţi, înlăturaţi de la conducerea afacerilor (Pagina de media)

Două publicaţii din grupul Realitatea Caţavencu rămân fără publisheri. Răzvan Cucui (foto), fondatorul revistei Bucătăria pentru toţi şi Cristi Vezure – Aventuri la pescuit au fost înştiinţaţi că, din august, nu vor mai fi publisheri ai celor două publicaţii.

Cei doi au fost anunţaţi de Sorin Vulpe, şeful diviziei Life Style din Realitatea Caţavencu. Răzvan Cucui va rămâne director editorial, iar lui Vezure i s-a propus funcţia de Director de vânzări publicitate şi evenimente. Practic, cei doi nu vor mai avea conducerea celor două reviste din punct de vedere al businessului.

Răzvan Cucui a confirmat informaţiile:

“Şeful de divizie (Sorin Vulpe, nota red.) mi-a spus că nu mai sunt publisher, că Sorin Ovidiu Vîntu nu este mulţumit de mine. Vreau să discut şi eu cu patronul, să îl întreb dacă este supărat pe mine şi pe Cristi Vezure, de la Aventuri la pescuit. I-am trimis un SMS lui Vîntu şi aştept un răspuns.”

“Nu ştiu dacă putem vorbi de o retrogradare. Avem nevoie acum, în această perioadă, să creştem performanţa financiară a produselor“,

a declarat Sorin Vulpe, şeful Diviziei Life Style din Realitatea-Caţavencu.

“Experienţa celor doi în zona financiară este mult mai mică decât ceea ce avem nevoie în 2009. Nu este un pas premergător închiderii. În niciun caz“. - Poziţia lui Sorin Vulpe, la finalul articolului... citeste tot aici

STAREA PRESEI: Radu Soviani, (aproape) redactor-sef la Business Standard (BadPolitics)

Radu Soviani, jurnalistul aflat in staff-ul de conducere al postului de televiziune The Money Channel, ar putea fi de saptamana viitoare noul redactor-sef al cotidianului Business Standard, in locul recentului demis Adrian Marsanu.

Soviani este unul dintre cei mai cunoscuti si mai respectati ziaristi de business din Romania. Decizia aceasta luata in extremis urmareste salvarea de la colaps a cotidianului Business Standard. Echipa de conducere va fi asigurata in continuare de fostul esalon doi de la BS, arata BadPolitics.

Da, intr-adevar, cu aproximativ o ora in urma am aflat si eu din alta sursa exact acelasi lucru. De duminica, Soviani intra in paine. Problema este ca Radu e intr-adevar un foarte bun jurnalist. Business Standard are nevoie insa in acest moment de un soc, iar pentru aceasta este nevoie de un tip dur, venit din afara, pe care sa-l urasca toti sincer si care sa scoata publicatia la lumina.

Ii urez lui Radu multa bafta in noul proiect, daca se va inhama la el. Curaj, batrane, sunt convins ca vei face tot ce depinde de tine ca sa iasa!

DINAMITA MUZICALA: Egg, "Enneagram" (The Civil Surface)

Elena Udrea: Tolo, lucrat informativ pe canal Felix. Sursa: Mircea Badea

"Am avut ieri o întâlnire, pe holurile Parlamentului, cu un ziarist care se pretinde mare deontolog, Cătălin Tolontan. I-am reproşat acestuia faptul că nu permite postarea, pe blogul său, a comentariilor de corectare a informaţiilor eronate pe care le vehiculează.

Dupa ce încercasem, de mai multe ori, să postăm, in numele ministerului, rectificări la lucrurile neadevărate spuse despre instituţia pe care o conduc.

I-am zis domnului Tolontan că, daca se bazează pe zvonuri în demersul pe care îl face, la fel de adevărat este şi că, în presă şi în mediul politic, circulă zvonul că dumnealui ar fi avut un interes direct pentru o firmă apropiată domniei sale, interesată să obţină un contract de tipărituri de la stat.

Dupa asta, domnul Tolontan a afirmat la Realitatea TV că l-aş fi ameninţat ca îl lucrez informativ… Poate unii chiar ar fi crezut daca nu aş fi intervenit eu, în direct, şi aş fi explicat ceea ce s-a întâmplat cu adevarat.

Marele deontolog nu m-a contrazis. Dar titlurile curg, ba chiar am auzit o distinsă doamnă de la PSD că m-aş folosi de servicii secrete în aşa-zisă luptă pe care aş purta-o cu domnul Tolontan.

O să îmi dezvălui sursele care m-au ajutat să îl “lucrez informativ” pe ilustrul jurnalist sportiv. Marturisesc ca informaţiile mi-au parvenit prin intermediul colegului acestuia de trust, Mircea Badea, care afirma, acum o saptămână, la Antena 3:

“Se aude ca ancheta deontologilor de la Gazeta Sporturilor in cazul Monica Ridzi a fost realizată pentru că ministrul tineretului si sportului nu a vrut să le dea bani celor de la gsp. Am auzit acest zvon de mai mult timp, dar nu i-am dat crezare. Acum când văd cum se comportă cei de la gsp încep să dau crezare acestei idei.”

Ceea ce era de demonstrat a fost demonstrat…"

Sursa: Blogul Elenei Udrea

BadPolitics: Cum pui pe butuci un ziar economic (+ nota posesorului blogului)

Cu siguranta, toti ne-am intrebat de ce unele proiecte au un succes rasunator cu resurse limitate, in vreme ce altele, care dispun de resurse aproape fara limita (si aici ne referim in principal la bani si mediatizare intensa), esueaza lamentabil.

De multe ori, esecul nu depinde de forte externe imense, ostile, oculte si implacabile. In cele mai multe dintre cazuri, esecul este inscris adanc chiar in gena proiectului. Astfel, daca acesta nu moare odata cu prima respiratie, se stinge in frageda pruncie. Asa a patit si distinsa publicatie Arici Pogonici.

1. Te uiti de jur-imprejur si cauti insistent prin cotetele vecine un caine, care, chiar daca nu e el de cine stie ce rasa, poate sa alerge macar pe distante scurte. Perceptia subiectiva este importanta in acest caz! Ignora coloritul blanii sau starea caninilor pentru ca este greu, aproape imposibil de gasit un caine care sa fie/sa mimeze bine ca este competent, sa faca giumbuslucuri si sa alerge performant. Asta e!

2. Ii dai un os mare si suculent de ros si o zgarda rosie cu numele lui pe ea, ca sa se simta important. Cainele trebuie sa simta ca ii este flatat orgoliul, asa ca trebuie mangiat periodic pe cap si pe burta cu diverse bonus-uri... citeste tot aici

NOTA: (Fara nici o legatura cu versiunea jurnalistica la "Ferma Animalelor" de mai sus - o lectura foarte instructiva pe care va sfatuiesc sa o duceti pana la capat, pentru ca este plina de invataminte)

Pe la inceputurile Business Standard, eram un proaspat laureat al Premiului CRP pentru jurnalism economic, pe care-l castigasem ex-aequo impreuna cu Iuliana Roibu de la Business Magazin.

Business Magazin era patronat de Publimedia, unul dintre sponsorii concursului.

Eu reprezentam Revista Bilant, o publicatie upstream, care s-a desfiintat la o luna si jumatate dupa concurs.

La doua saptamani dupa concurs, am avut o sedinta impreuna cu Dragos Stanca si Andreea Rosca din grupul Realitatea-Catavencu, in care am fost rugati sa stam linistiti, pentru ca vom primi toti oferte consistente din interiorul trustului, pe potriva competentei noastre recunoscute.

Gabi Folcut si Laurentiu Gheorghe au fost angajati rapid la Business Standard. Dupa ceva timp, Laurentiu a plecat la Financiarul. Pana la sfarsitul lunii iulie, am fost plimbat prin mai multe redactii Realitatea-Catavencu, pilotat de Andreea Rosca.

Andreea Rosca m-a trimis la Adrian Marsanu, redactor-sef la Business Standard. Acesta mi-a spus ca la ei nu mai sunt locuri. M-am intors la Andreea Rosca si i-am spus ca Adrian Marsanu mi-a spus ca nu mai sunt locuri. Andreea Rosca m-a rugat sa trec peste o saptamana, sa vorbeasca ea cu Vlad Macovei, redactor-sef la Cotidianul.

Peste o saptamana am vorbit cu Vlad Macovei, care mi-a spus ca, la competentele mele, nu puteam fi mai putin decat senior editor, dar sa mai am rabdare putin si sa-l sun peste o saptamana. Am mai asteptat deci o saptamana.

M-am vazut cu Macovei din nou, care mi-a spus ca nu prea mai sunt locuri, dar sa vada ce poate sa faca pentru mine. Sigur am un loc de senior editor, sa nu-mi fac griji. Au urmat doua saptamani in care l-am sunat zilnic (si seralnic) si nu a raspuns. Probabil ca era omul ocupat.

Pana la urma ne-am vazut si mi-a spus ca nu are nimic pentru mine si sa revin poate peste o luna sau doua. Un mod tipic de a plimba oamenii si de a le servi pastila amara cu incetinitorul, in portii treptate. Asa am ajuns sa accept oferta Active Soft, care la vremea respectiva mi s-a parut cea mai serioasa.

Pe vremea aceea, eram un grup de prieteni, cam toti jurnalisti de economic-finante, care ne-am facut abonamente gratuite prin SMS la Business Standard.

Planul nostru era simplu. Vazusem de la inceput ca ziarul era foarte slab. Cea mai importanta stire de linie a zilei de pe NewsIn era deschidere de ziar.

Wunderbaum!

Furtunile de idei din acea redactie, despre care vorbeste Andreea Groenendijk aici, erau in mod evident bune sa agite apa dintr-un pahar.

Nu-i mai trebuia decat un mic branci noului quasi-ziar ca sa ne lase, pentru sanatatea presei romane.

Ne-am decis sa ne facem toti, in numar cat mai mare, abonamente gratuite prin SMS la Business Standard, pentru ca in momentul in care se termina promotia, ne vor cere bani si noi vom spune pas, sa producem un soc financiar micului simulator de ziar de business. Ulterior, spre surprinderea mea, am aflat ca pe networking, spontan, ideea a capatat o mare amploare.

Ne-am inselat insa. Naivitatea, bat-o vina: acel moment a venit bine-mersi, am produs socul, dar degeaba. A trebuit sa vina marea criza, si totusi acum, cred eu, se produce doar o reasezare a cercurilor de interese intra-redactie, nimic mai mult. Copiii monstrului se halesc intre ei. Atat. Simulatorul de cotidian economic continua sa subziste.

STAREA PRESEI: Din gandurile unui angajat in trustul Realitatea-Catavencu

Stiti ca la Casa Presei sunt foarte multi sturzi, care la anumite ore devin foarte agitati, ca in filmul lui Hitchkock (nu spui care). Dar sturzii sunt vizibili, ei sunt negri, mici, iuti si scot sunete ascutite. Exista insa si alte pasari mai subtile si mai greu vizibile.

Ieri noapte, spre azi-dimineata, pe la orele pranzului, in jurul orelor serii, cand se-nnopta, am avut o lunga discutie foarte interesanta, deopotriva extrem de scurta si edificatoare, cu una dintre pasarelele care zboara (pe la aceleasi ore) prin birourile sefilor si prin redactiile de la Realitatea-Catavencu.

Aceasta pasare, care ofta si povestea, mi-a sugerat (si nu precum cea care a dus vestea falsa despre victoria lui Napoleon Bonaparte la Waterloo) ca s-ar apropia ziua in care Grupul Realitatea-Catavencu va da un comunicat, care va suna cam asa:

"Grupul Realitatea-Catavencu renunta la o mare parte din management.

Conducerea interimara va fi asigurata de un comitet de criza care, intr-o declaratie de presa, a nuantat greselile facute de fosta conducere si si-a facut public noul plan de actiune.

Acesta va fi axat in special pe promovarea content-ului de calitate si pe readucerea, in cel mai scurt timp posibil, a nivelului salarizarii personalului editorial la cotele de la inceputul anului.

In acest sens, comitetul a anuntat ca a luat deja legatura cu o parte dintre cei care au fost disponibilizati de catre fosta conducere, in vederea reangajarii acestora exclusiv pe criterii de competenta profesionala"

STAREA PRESEI - ACTIVE SOFT: In martie, mai multi salariati Active Soft s-au consultat cu avocati

In luna martie a acestui an, dupa primirea primei forme a actului aditional la contractul de munca, despre a carui ultima forma am scris aici, dar si aici, si nu numai, un grup sanatos de salariati Active Soft de la diferite site-uri au protestat vehement.

Acest prim document, cel mai scandalos, a fost precedat de un e-mail de la directorul general Active Soft (foto stanga sus).

Grupul de salariati nemultumiti contactase anterior mai multi avocati, care le-au spus toti acelasi lucru: continutul actului aditional este ilegal. "Razmerita" s-a intins rapid in toata firma, iar nemultumitii s-au dus la conducere si au protestat, sustinand ca avocatii contactati de ei spusesera ca actul aditional ce le fusese propus de firma este ilegal.

In urma acestui scandal intra-firma, conducerea NCH, autoarea documentului, a produs inca doua forme succesive ale sale. Despre acest scandal, din punctul meu de vedere, am scris anterior, asa cum am explicat.

Iata (foto dreapta) continutul e-mail-ului numarul doi pe acest subiect, trimis de Paun. Reproducem din continut:

Cei care au indoieli si refuza semnarea contractului, vor avea ocazia sa primeasca lamuriri imediat ce voi organiza cadrul necesar (probabil voi solicita un reprezentant al NCH - ca autor al actului aditional, care sa dea lamuriri cu privire la sensul clauzelor din contract)

Din acest e-mail rezulta clar ca geniile care au pus la punct acest document nu sunt de la Active Soft, ci din cadrul grupului NCH. Pe de alta parte, mult mai important este ca pe 17 martie exista un grup destul de consistent de salariati care "au indoieli si refuza semnarea contractului (n.n.: este vorba despre actul aditional)".

La sfarsitul lunii martie mi-a fost desfiintat contul de e-mail de serviciu. Totusi am apucat sa primesc un al treilea e-mail (foto stanga-jos), despre care acum am confirmare ca a fost primit de toti salariatii Active Soft. Ca si pe precedentele doua.

In acesta, ei erau anuntati ca semnarea actului aditional la contractul individual de munca, in ultima sa forma produsa de catre firma, este conditie necesara pentru continuarea relatiilor contractuale ale salariatului cu angajatorul, precum si ca trebuie sa distruga foile de hartie pe care erau printate primele doua forme ale documentului.

In prezent, salariatii nemultumiti au semnat si ei actul aditional in ultima sa forma, asigurati de avocatii pe care i-au consultat ca nu au nici o problema si ca orice instanta le-ar da dreptate, in cazul in care juristii NCH se trezesc din somn si sustin ca au visat ca vor sa ii impute cuiva incalcarea acestui document samavolnic.