PLATINA MUZICALA: Serghei Rahmaninov, "Rapsodie pentru pian pe o tema de Nicolo Paganini" (Janis-de Froment)

Pentru mine, ascultarea Rapsodiei lui Serghei Rahmaninov pe o tema de Nicolo Paganini este o placere si are componenta metafizica. Am ascultat prima data aceasta creatie muzicala la 22 de ani si am inteles din ea un lucru. Apoi la alta varsta, si am inteles altceva, si tot asa. Sa revin: la 22 de ani, aveam in spate cei opt ani de scoala de muzica, cu clasa de vioara.

Ascultasem inca din clasa a opta, trecandu-ma sudorile de emotie muzicala, capriciile lui Paganini, ca si Concertul nr. 1 in G Major, ca si La Campanella. Din acest punct de vedere, a asculta practic variatiuni la pian pe o tema de Paganini era un lucru foarte interesant si un pas inainte in evolutia mea intelectuala.

"Deschiderea cerului"

In al doilea rand, cautam, asa cum caut si acum, teme generoase, de larga respiratie. "Deschiderea cerului", care se produce literalmente in a treia mare sectiune a Rapsodiei, este, dupa capul meu, unul dintre cele mai importante evenimente din istoria muzicii romantice ruse.

Rapsodia compozitorului rus Serghei Rahmaninov (foto1) este o lucrare extrem de rafinata, care trebuie ascultata cu staruinta, de foarte multe ori. Este formata din 25 de miscari: 1. Introduction: Allegro vivace - Variation I (Precedente), 2. Tema: L'istesso tempo, apoi inca 24 de variatiuni pe tema geniului italian Nicolo Paganini.

Daca reusesti sa te concentrezi numai pe aceasta muzica formidabila si renunti la tot ceea ce nu are legatura cu ea pe timpul auditiei, satisfactia melomanistica va fi extraordinara. Dar atentie: este bine sa nu fii intr-un loc in care sa se poata uita altii la tine, daca nu te cunosc bine, pentru ca vor spune ca ti-ai pierdut mintile.

In 1985, cand am descoperit aceasta lucrare simfonica, dupa vizionarea unui anumit film (ca toti profanii), m-am dus la Biblioteca Judeteana "V.A. Urechia" din orasul Galati, unde eram student, in sesiune, si am ascultat in mod repetat Rapsodia, pe disc de vinil. Prima data, bibliotecara a venit sa ma bata pe umar, sa-mi spuna sa nu ma mai legan, ca rad colegii de mine si oricum nu se mai pot concentra sa invete pentru examene.

Atunci, urmatorul meu scop a fost sa am un pick-up in camera de camin, ca sa pot asculta Rapsodia fara martori. Dupa ce l-am avut, eram atat de apucat, incat am chiulit de la cursuri o zi si am ascultat de cinci ori la rand aceasta creatie. A sasea oara a trebuit sa ma opresc, pentru ca a venit de la cursuri un coleg de camera si a izbucnit in ras: dirijam.

Ascultam aici o versiune excelenta din anul 1968 a acestei creatii, cu Orchestra Radio-Televiziunii Franceze din Paris, avandu-l la pupitru pe marele dirijor francez Louis de Froment si la pian pe pianistul american Byron Janis.

Janis este unul dintre cei mai prodigiosi discipoli ai lui Vladimir Samoylovich Horowitz (foto 2), mare pianist evreu, american de origine rusa, notoriu datorita sau din cauza tehnicii sale, despre care s-a spus ca era atat de exagerata si stralucitoare, incat distorsiona temele muzicale interpretate.

Mie personal Janis imi place, iar inregistrarile cu Horowitz mi se par extrem de puternice si frumoase.

Vedeta.ro: Fotbalul romanesc traieste sub perfuzii

Fotbalul nu mai e de mult timp acel spectacol sportiv la care sa privesti cu placere. In Romania, ca in strainatate vorbim de alte lucruri.

Pe plaiurile mioritice, fotbalul a insemnat mult rahat, facut bici, care a trosnit pe ici pe colo, prin partile esentiale.

Pana la urma era si normal ca toate mascaradele produse dupa 1989 sa duca la un efect devastator de bumerang.

In aceste conditii, situatia actuala nu este o surpriza pentru nimeni, multi specialisti in ale sportului cu balonul rotund anuntand de mult aceasta criza. Criza pe care o vedem acum cu varf si indesat, mai ales la echipele cu traditie: Steaua, Dinamo si Rapid. Citeste editorialul pe Vedeta.ro

Incep inscrierile la Eurovision 2009, incepe iar eurovizioneala romaneasca

Asa cum anunta Televiziunea Romana, compozitorii care doresc sa inscrie piese pentru selectia nationala a concursului Eurovision 2009 o pot face incepand de sambata, 15 noiembrie.

Perioada de inscrieri se va incheia pe 15 decembrie 2008, timp in care cei interesati sunt asteptati sa trimita sau sa depuna piesele, in format audio (pe CD, DAT sau MD), la Televiziunea Romana, Calea Dorobantilor nr. 191, sector 1, Bucuresti, cu mentiunea "Pentru selectia nationala Eurovision 2009" inscrisa pe plic.

Materialul audio trebuie sa fie insotit de o serie de alte documente si declaratii (vezi regulamentul postat pe tvr.ro/eurovision), fara de care melodia nu va fi acceptata la inscrierea in concurs. Etapele desfasurarii selectiei au fost stabilite, dupa cum urmeaza:

15.11 - 15.12.2008: inscrieri (depunerea sau trimiterea pieselor la Registratura TVR);
22 - 23 .12.2008: preselectie (juriul alege 24 de piese) si validare;
24.12 - postarea pe site-ul TVR a celor 24 piese selectate;
27.01.2009: Semifinala 1 (12 piese);
29.01.2009: Semifinala 2 (celelalte 12 piese);
31.01.2009: Finala Nationala (cele 12 piese ramase in concurs in urma semifinalelor).

Detaliile despre regulamentul de inscriere, selectare, jurizare etc., sunt afisate pe site-ul TVR, la adresa tvr.ro/eurovision. Dupa cum se observa, timpul oricum se grabea, dar acum se grabeste mai repede. Programul este mai alert si finala va avea loc cam cu trei saptamani mai devreme.

Vom avea treaba multa...

SE POATE SI MAI RAU: I-a cazut dintele in direct

Poti sa ramai fara dinti chiar daca nu participi la wrestling. Speakerul din imagine, de la un post de televiziune american, incepe sa citeasca de pe prompter o stire, apoi se intampla evenimentul neplacut:

Anchorman organizers hope that a tour would help change the face of Fave fo Farmmmmmm Mmmarket. Excuse me, Donna, Go Ahead!

Acum, este problema omului ca nu s-a dus la dentist la timp, pentru ca se pare ca stia cu exactitate de unde i se trage. Regia de emisie l-a rugat mai mult ca sigur sa explice patania si sa iasa din direct, asa ca a revenit si a explicat ca tocmai i s-a desprins o punte din gura, asa ca trebui sa spuna "La revedere!" si sa plece la dentist.

CRIZA: Balonul de criza, interventionismul si fundamentalismul de piata

Stire AP de Jeremiah Marquez, acum o ora si 35 de minute: World stocks slide in chaotic trading; Nikkei falls to 26-year low.

Stire pe The Money Channel, postata la ora 11:30: Scăderile s-au accentuat pe BVB după reluarea tranzacţiilor.

La noi stim si de ce: dupa anuntul presedintelui Basescu, de vineri, privind promulgarea Legii de majorare a salariilor profesorilor, a inceput din nou declinul si el continua azi.

Atunci cand il intrebi insa pe un actor al pietei sau pe un analist ce se va intampla in continuare, el iti spune invariabil acelasi lucru, cat se poate de acoperit de realitate: nimeni nu poate prevedea ce se va intampla.

Si totusi, lucrurile ar trebui sa se petreaca, nu-i asa, altfel. De la Teoria Asteptarilor Rationale, teoria economica, privind evolutia pietelor, a evoluat spre o alta axioma, fetisizata dupa al doilea razboi mondial si mai ales din anii '80, odata cu mandatul lui Ronald Reagan la Casa Alba.

Aceasta axioma afirma ca pietele tind spre echilibru. Micile crize de pana acum, cum a fost criza Peso Shield sau criza pietelor emergente din Asia de Sud-Est, din anii 1987-1988, nu au infirmat aceasta teorie. In fond, dupa aceste crize, pietele au revenit la echilibru, daca asa ceva exista, in valoare absoluta.

Ceea ce se petrece insa acum dinamiteaza puternic aceasta teorie, care sta la baza fundamentalismului de piata, ce spune ca pietele trebuie lasate sa fluctueze liber, pentru ca isi revin de la sine.

Daca pana acum crizele au afectat, in general, piete emergente, anexe ale nucleului dur al pietei globale in curs de formare, acum chiar acest nucleu din Statele Unite este afectat.

Sunt afectate, cum s-ar spune, chiar bazele sistemului. Repet: World stocks slide in chaotic trading; Nikkei falls to 26-year low, anunta Associated Press. Tranzactii haotice pe marile burse ale Tratatului de la Washington, iar indicele Nikkei al Bursei din Tokio cade la cel mai scazut nivel al ultimilor 26 de ani.

Ce se intampla defapt? Trebuie sa scoatem din context criza americana a subprimelor, inceputa la finele anului 2006, si sa dezbatem doar despre aceasta? Ma indoiesc ca ar fi corect. Atunci cand aceasta criza a inceput, ea s-a extins dramatic in toate sectoarele care au participat la ea, securizand creditele subprime.

Creditele subprime, date dintr-o pocnitura de degete in Statele Unite in ultimii 10 ani, au culminat cu o adevarata betie in ultimii ani, in care agentiile de rating au avut un rol fundamental. Subprimele erau credite fara nici un fel de garantie sau aproape fara aceste garantii.

Creditorul pasa responsabilitatea creditului, securizand-o cu garantie de la o alta companie, care o asigura, care pasa garantia la un alt produs de "scarpinare a spatelui", si asa mai departe.

Astfel, s-a format un balon, din care se scoteau profituri imense si care, inevitabil, trebuia sa se dezumfle intr-o zi. De ce? Pentru ca finalmente creditul initial, acordat de creditor, tot fluturas ramanea.

Oricine in Romania a vorbit cu un prieten sau o cunostinta care a plecat in America, unde aproape imediat si-a luat pe credit si casa, si masina. Mirajul exista. Cand am avut posibilitatea sa fac si eu la fel, mi-a mirosit ca nu e in regula si nu am facut-o (trecand peste faptul ca radacinile romanesti erau prea puternice ca sa plec).

Azi, problema este ca inima sistemului financiar global e pusa pe aparate, pentru ca altfel s-ar opri din batut. Dar disponibilitatea Fed-ului, ca si cea a bancilor centrale occidentale, in general, de a arunca lichiditati in sistem, pentru ca acesta sa functioneze, nu rezolva problema.

Investitorii au propriile lor pareri despre sistem, iar rezultanta acestor pareri, in permanenta schimbare de directie, duce la aceasta evolutie haotica.

Eu cred ca singura solutie este revolutionarea sistemului. Ritmic, dupa fiecare mare criza, organismele de reglementare au intervenit pentru o vreme, pilotand sistemul si facandu-l sa inceapa din nou sa functioneze, apoi retragandu-se, spre teoria statului minimalist. Atentie, vorbesc despre stat minimalist, nu despre stat capitalist.

Parerea mea este ca reglementatorii, impreuna cu bancile centrale ale nucleului dur occidental al sistemului financiar global, trebuie sa revolutioneze modul de functionare a sistemului, nu doar sa urmeze o noua perioada de interventionism, si atat. Daca se va face numai acest lucru, dupa reluarea politicilor laxe de tip stat minimal un nou balon se va umfla, mai mult decat acum, si ne vom izbi si mai tare cu capul de podea, cand acest balon va plesni.

Observ cu stupoare cum se canonesc mai marii lumii sa se intruneasca si sa discute, iar atunci cand o fac organizeaza sezatori literare, in loc sa decida ce fac acum, si repede. Daca mai avem parte de doua-trei astfel de sezatori, nici fondurile tuturor bancilor centrale occidentale nu ne mai scapa de la haos.

Iar atunci sa te tii. Si multumim, guvernanti romani, paradoxal, dar multumim ca in toti acesti ani ati fost atat de incompetenti, incat nu suntem legati inca de acest sistem financiar instabil...

DINAMITA MUZICALA: Camel, "Arubaluba"

Camel este una dintre marile formatii de ProgSymphonic britanice, care s-a lansat in anii '70 si a facut muzica mare decenii in sir. Discografia prodigioasa a acestei trupe este un exemplu de consecventa artistica si de filon creator minunat.

Cat ii asculti pe acesti muzicieni de exceptie, te intrebi ce poate iesi din mintile unor oameni care au talent, cultura, inspiratie si bun simt. Muzica lor este un exemplu viu a ceea ce se poate face cu numai opt (sau 12, daca privesti din punct de vedere dodecafonic) sunete.

La inceputul anilor '70, Pete Bardens si Andy Latimer au format un stil de muzica adevarat care a influentat generatii intregi de muzicieni, pana in ziua de astazi. Cu o puternica fundatie de keyboards, chitara a avut un rol proeminent in aceasta muzica. Tobarul Andy Ward a dat semnatura finala a muzicii Camel, totul completat cu frumoasa voce a lui Latimer, ca si cu dulcele sau flaut.

Influente exista din Jazz si PopRock, dar ceea ce impresioneaza este universul masiv melodic de tip simfonic. O muzica extrem de darnica si care s-a schimbat de-a lungul timpului, odata cu venirea lui Richard Sinclair la bas si voce, apoi prin plecarea lui Pete Bardens. Formatia a devenit mai comerciala din anii '80, dar amprenta calitativa incomparabila a ramas prezenta in permanenta.

Albumele "Mirage" (1974), "The Snow Goose" (1975) si "Moonmadness" (1976) sunt considerate niste pietre de temelie pentru muzica rock. Ultimul dintre cele trei albume a fost promovat intr-un turneu de senzatie, care le-a adus celebritatea si consacrarea globala defintiva. Mentionam si "Rajaz" (1998) si "A Nod And A Wink" (2002), in care muzicienii revin la vechiul stil progresiv initial care le-a adus celebritatea.

Din pacate, cand stau de vorba azi cu iubitorii de muzica rock adevarata si ii intreb de Camel, imi spun ca au auzit de acestia, dar nu au ascultat grupul. Exista o cantonare a rockerilor in zona rockului clasic de tip Free, Bad Company si John Coogar Melencamp, ca si in ascultarea marilor trupe consacrate, binecunoscute.

Cand incerci sa aduci in atentie trupe de genul Camel, cu muzica mai complexa, melomanul grabit de azi spune ca nu are timp si asculta numai ce este bine stiut, ca valoare verificata in timp. Si pe care casele de discuri au mizat si mizeaza, pentru ca este mai usor de vandut.

BOX: Vezi ultima runda a meciului Lucian Bute vs. Librado Andrade. VIDEO

CRIZA - INTERVIU Bogdan Baltazar: Criza economica nu s-a terminat

Criza economica nu s-a terminat, s-ar putea sa fi trecut de parte sa acuta, dar reasezarile vor continua destul timp, declara consultantul financiar Bogdan Baltazar. Interventia Fed reprezinta o etatizare, destul de neobisnuita pentru Statele Unite. Urmeaza acum o lunga perioada de cumparare a activelor toxice.

In lumea financiara se va trai in continuare intre frica si lacomie, care se cenzureaza reciproc, capata pe rand preponderenta si vom trai mai periculos un timp, arata Baltazar, concluzionand:"Criza se va rezolva. Problema este cat ne va costa".

DINAMITA MUZICALA: Pink Floyd, "We Don't Need No Education" (The Wall)

Bugetul de gumilastic si poporul elasto-plastic

Dupa promulgarea de catre Traian Basescu a legii privind majorarea salariilor profesorilor cu 50%, suntem, mai mult decat oricand, cu spatele la zid.

Pe langa criza globala, ale caror valuri mari inca nu ne-au afectat, ne-am construit propria noastra criza locala, care ar trebui sa loveasca anul viitor Romania cu toata puterea, in momentul in care bugetul de stat de gumilastic nu va mai face fata platilor asumate.

Primii care vor suferi vor fi exact cei care se bucura acum: poporul elasto-plastic, care, supus la eforturi succesive de forfecare, torsiune si intindere, se rupe.

Exista pericolul ca maririle de acum ale salariilor si pensiilor sa fie urmate, nu stiu exact in ce ordine, de devalorizarea leului (adica oamenii vor descoperi brusc ca defapt venitul lor a scazut, in loc sa creasca), apoi de disparitia venitului, din cauza imposibilitatii de plata.

Exista posibilitatea horror ca unii pensionari sa astepte pensia, care nu va mai veni.

Ce a facut Tariceanu...

... este extrem de periculos. Banii pe care ii ai la buget trebuie folositi, intr-o maniera investitionala sanatoasa, pentru trei lucruri: invatamant, sanatate si infrastructura. Primele doua, domenii neproductive, asigura educatia cat mai buna si sanatatea natiunii, cea de a treia, domeniu indirect productiv, duce direct la prosperitate, reprezentand vehiculul acesteia. Toate sunt la pamant in Romania.

Cabinetul Tariceanu nu a fost preocupat nici un moment sa investeasca in aceste domenii. Daca faci aceste investitii pentru o legislatura sau doua, veniturile la buget cresc substantial si fiscalitatea scade. Daca nu, in vremuri de criza ca acestea fiscalitatea creste si veniturile la buget scad, apoi se instaleaza criza de plati bugetare.

Tariceanu are scuza ca a fost precedat de alt premier la fel de inconstient: Adrian Nastase, care a aruncat cu bani in populatie cu nemiluita, intr-un program de asistare sociala a romanilor, menit sa-i aduca voturi. Acum se roaga sa mai ajunga si in viitorul Parlament si tine speach-uri plictisitoare pe la sezatori transnationale, dimpreuna cu Ion Iliescu si alti savanti ai tranzitiei.

Ce a facut Basescu

A atras atentia inca de anul trecut, din august, la o emisiune de pe Realitatea TV, impreuna cu Ionut Popescu, ca lucrurile nu pot continua pe linia pomenilor electorale tariceaniene si ca asta ne va duce la dezastru. Atentie: daca eu am afirmat prima data acest lucru in august, dupa anuntarea de catre Paul Pacuraru a primei majorari a pensiilor, Basescu a facut-o de-abia prin septembrie.

Daca o faceam dupa el, se putea spune ca ii pup urmele. A facut-o dupa mine. Nu cred ca
s-a inspirat de la mine, ci avea date mai concrete decat am eu chiar acum. Le-a si prezentat public. Nu le mai reiau. Azi, Traian Basescu nu putea sa refuze promulgarea legii. Profesorii merita salarii mai mari decat vor avea dupa aceasta majorare.

Reforma Educatiei trebuia facuta acum 18 ani

Sistemul de invatamant necesita, in intregul sau, o restructurare masiva, care presupune investitii majore. In primavara lui 1990, am condus la Galati manifestatiile studentesti prin care ceream inghetarea anului de invatamant si reforma intregului sistem romanesc, cu licentierea cozilor de topor din sistem.

S-a spus ca suntem repetentii care nu vrem sa invatam, ci sa boierim un an in plus si s-a mers pe acel sistem de invatamant, care s-a transformat acum in aceasta bomba educationala care ne loveste. De pe bancile institutiilor de invatamant ies agramati, sfertodocti si semidocti cu diploma, care ii invata pe cei dintre noi care mai au educatie ca virgula se pune intre subiect si predicat.

Un intreg sistem mafiot s-a dezvoltat intre timp si sprijina aceasta stare de fapt. Daca nu scapam de el, in viitor ne vom sufoca spiritual, ca natiune.