DINAMITA MUZICALA: Camel, "Arubaluba"

Camel este una dintre marile formatii de ProgSymphonic britanice, care s-a lansat in anii '70 si a facut muzica mare decenii in sir. Discografia prodigioasa a acestei trupe este un exemplu de consecventa artistica si de filon creator minunat.

Cat ii asculti pe acesti muzicieni de exceptie, te intrebi ce poate iesi din mintile unor oameni care au talent, cultura, inspiratie si bun simt. Muzica lor este un exemplu viu a ceea ce se poate face cu numai opt (sau 12, daca privesti din punct de vedere dodecafonic) sunete.

La inceputul anilor '70, Pete Bardens si Andy Latimer au format un stil de muzica adevarat care a influentat generatii intregi de muzicieni, pana in ziua de astazi. Cu o puternica fundatie de keyboards, chitara a avut un rol proeminent in aceasta muzica. Tobarul Andy Ward a dat semnatura finala a muzicii Camel, totul completat cu frumoasa voce a lui Latimer, ca si cu dulcele sau flaut.

Influente exista din Jazz si PopRock, dar ceea ce impresioneaza este universul masiv melodic de tip simfonic. O muzica extrem de darnica si care s-a schimbat de-a lungul timpului, odata cu venirea lui Richard Sinclair la bas si voce, apoi prin plecarea lui Pete Bardens. Formatia a devenit mai comerciala din anii '80, dar amprenta calitativa incomparabila a ramas prezenta in permanenta.

Albumele "Mirage" (1974), "The Snow Goose" (1975) si "Moonmadness" (1976) sunt considerate niste pietre de temelie pentru muzica rock. Ultimul dintre cele trei albume a fost promovat intr-un turneu de senzatie, care le-a adus celebritatea si consacrarea globala defintiva. Mentionam si "Rajaz" (1998) si "A Nod And A Wink" (2002), in care muzicienii revin la vechiul stil progresiv initial care le-a adus celebritatea.

Din pacate, cand stau de vorba azi cu iubitorii de muzica rock adevarata si ii intreb de Camel, imi spun ca au auzit de acestia, dar nu au ascultat grupul. Exista o cantonare a rockerilor in zona rockului clasic de tip Free, Bad Company si John Coogar Melencamp, ca si in ascultarea marilor trupe consacrate, binecunoscute.

Cand incerci sa aduci in atentie trupe de genul Camel, cu muzica mai complexa, melomanul grabit de azi spune ca nu are timp si asculta numai ce este bine stiut, ca valoare verificata in timp. Si pe care casele de discuri au mizat si mizeaza, pentru ca este mai usor de vandut.