Camel este una dintre marile formatii de ProgSymphonic britanice, care s-a lansat in anii '70 si a facut muzica mare decenii in sir. Discografia prodigioasa a acestei trupe este un exemplu de consecventa artistica si de filon creator minunat.
Cat ii asculti pe acesti muzicieni de exceptie, te intrebi ce poate iesi din mintile unor oameni care au talent, cultura, inspiratie si bun simt. Muzica lor este un exemplu viu a ceea ce se poate face cu numai opt (sau 12, daca privesti din punct de vedere dodecafonic) sunete.
La inceputul anilor '70, Pete Bardens si Andy Latimer au format un stil de muzica adevarat care a influentat generatii intregi de muzicieni, pana in ziua de astazi. Cu o puternica fundatie de keyboards, chitara a avut un rol proeminent in aceasta muzica. Tobarul Andy Ward a dat semnatura finala a muzicii Camel, totul completat cu frumoasa voce a lui Latimer, ca si cu dulcele sau flaut.
Influente exista din Jazz si PopRock, dar ceea ce impresioneaza este universul masiv melodic de tip simfonic. O muzica extrem de darnica si care s-a schimbat de-a lungul timpului, odata cu venirea lui Richard Sinclair la bas si voce, apoi prin plecarea lui Pete Bardens. Formatia a devenit mai comerciala din anii '80, dar amprenta calitativa incomparabila a ramas prezenta in permanenta.
Albumele "Mirage" (1974), "The Snow Goose" (1975) si "Moonmadness" (1976) sunt considerate niste pietre de temelie pentru muzica rock. Ultimul dintre cele trei albume a fost promovat intr-un turneu de senzatie, care le-a adus celebritatea si consacrarea globala defintiva. Mentionam si "Rajaz" (1998) si "A Nod And A Wink" (2002), in care muzicienii revin la vechiul stil progresiv initial care le-a adus celebritatea.
Din pacate, cand stau de vorba azi cu iubitorii de muzica rock adevarata si ii intreb de Camel, imi spun ca au auzit de acestia, dar nu au ascultat grupul. Exista o cantonare a rockerilor in zona rockului clasic de tip Free, Bad Company si John Coogar Melencamp, ca si in ascultarea marilor trupe consacrate, binecunoscute.
Cand incerci sa aduci in atentie trupe de genul Camel, cu muzica mai complexa, melomanul grabit de azi spune ca nu are timp si asculta numai ce este bine stiut, ca valoare verificata in timp. Si pe care casele de discuri au mizat si mizeaza, pentru ca este mai usor de vandut.
Postări
Emilia Şercan, proiectul ratat al Realităţii-Caţavencu
-
Pe 22 ianuarie 2008, am scris pe vechiul blog despre surprinzatoarea numirea
a Emiliei Sercan in fruntea unui departament de investigatii si reportaj de
la...
Cu 50 minute în urmă
.jpg)
Listed on:
4 comentarii:
Asta-i test de perspicacitate/memorie, pentru ca ati mai pus pe blog aceeasi formatie cu aceeasi melodie! V-am prins in timp ce incercati sa ne prindei!! Haha.
Si acum, a doua oara (si a treia, si a patra, si a...), "tot" faina e!
Repetitio est mater studiorum. Pe de alta parte, in music videos, deasupra postarii, aveti extensia din Arubaluba spre alte teritorii muzicale apartind Camel. Este, de fapt, o invitatie sa aprofundati discografii complete sau, cel putin, cele mai mari albume ale trupelor pe care le prezint. ProgArchives este un bun instrument de informare. Apoi mergeti la mos DC ++ si dati jos muzica buna. Succes!
In ceea ce priveste valoarea muzicii promovate mai nou de casele de discuri am mai vorbit, dar as dori sa mai adaug un punct de vedere legat de problema aceasta. Parafrazandu-l oarecum pe orchestratorul Stravinski, sunt de parere ca muzica proasta care domina actualmente pe piata (ca la piata) si in preferintele unei bune (?) partzi a publicului pe toate undele perceperii, nu ar trebui sa ne faca s-o neglijam pe cea buna, cum e cazul de fatza.
Un alt aspect stiut este acela ca artistii mediocri sunt mult mai numerosi, in timp ce virtuozii si creatorii care slujesc cu adevarat si cinstit muzica sunt mai rari decat cei care se servesc de ea pentru a se capatui in comoditatea unei cariere trecatoare, dar facile si profitabile. Principiile profesionale si respectul de sine de care tin cont interpretii si compozitorii profesionisti, fac din acesti muzicieni victimele predestinate ale atentatelor conjuncturale de care pomeneam mai sus, iar publicului i se serveste atunci masiv meniul preferat. (nu gasesc rima)
Am ”absentat” in trecut de la "lectia" postata cu formatia aceasta de valoare. "Arubaluba" (parca stiam si un banc cu baluba, dar l-am uitat ) este intr-adevar o muzica de bun simt, virtute pe cale de disparitie, caci nu mai valoreaza nici cat o ceapa dege(ne)rata, in general si mai nou. Ca sa nu fiu redundant, inchei cu vorbele lui Oscar Wilde, referindu-se la creatorii de muzica : „Fiecare autor isi face intotdeauna propriul portret”.
Cu stima,
Orpheus
Orpheus, ati facut o alegere foarte inspirata cu aceasta cugetare, una dintre celebrele citate Oscar Wilde:
•'Every portrait that is painted with feeling is a portrait of the artist, not of the sitter. The sitter is merely the accident, the occasion. It is not he who is revealed by the painter; it is rather the painter who, on the coloured canvas, reveals himself.'
•'The truth is rarely pure and ,never simple.'
•'If you want to tell people the truth, make them laugh, otherwise they'll kill you.'
•'Education is an admirable thing. But it is well to remember from time to time that nothing that is worth knowing can be taught.'
•'There is no such thing as a moral or an immoral book. Books are well written, or badly written. That is all.' [...]
da, aici are dreptate Wilde:
• 'Nu există cărti morale sau imorale. Cărtile sunt bine scrise sau prost scrise. Asta e tot.'
sau:
•'Întotdeauna iartă-ţi duşmanii. Nimic nu-i agasează mai mult.'
•'Nemulţumirea este primul pas în progresul unui om sau al unei naţiuni.'
dar si ...
•'Când zeii vor să ne pedepsească, ne îndeplinesc dorinţele.'
si tot Wilde spunea ca:
•'Poţi îndura nenorocirile care vin din afară, sunt nişte accidente. Dar să suferi din vina ta, asta este cupa cea mai amară întinsă de viaţă.' :
Irlandezul, poetul si scriitorul foarte spiritual si ambitios, si-a vazut la un moment dat indeplinite toate dorintele unui om obisnuit. Dupa care, tot Wilde (un tip superb in gandire, si fizic dealtfel, departe si orice altceva decat obisnuit), excentricul si nonconformistul, pur si simplu a optat pentru (cum sa zic altfel decat asa) 'harababura' ce a urmat.
Ce-i drept, cartile lui sunt bine scrise. Asta e tot.
Numai bine
la muzica raman cu restante,
Trimiteţi un comentariu