DINAMITAMUZICALA: Deaf, "Run You Of The Hill"

Deaf a fost formatie germana extrem de interesanta, mai ales prin curentul in curs de formare din care facea parte, la sfarsitul anilor '60: krautrock, versiunea nemteasca de symphonic progressive.

Dar la ei, la germani, sunt ceturi, e mister, e Walhalla, e Odin, e mitologie, ce mai, iar muzica aceasta e pe potriva, adica porneste, in anii '60, de la un cumul de blues, rock si electronic si se indreapta, de exemplu, spre extremele ElectricProg-ului cantat de Tangerine Dream si Klaus Schultze.

Daca este vorba despre krautrock, nu putem sa uitam nici Popol Vuh, ni Amon Duul I si II, sau Kraftwerk. Aici, in trupa Deaf, avem niste muzicieni extrem de talentati, care isi construiesc muzica sub trei influente, pe un album, Alpha, extrem de rar si pretios: muzica preclasica, rock-ul si blues-ul.

Confluenta aceasta, mixata cu o mare apetenta pentru muzica indiana - fapt usor de observat si la marile trupe de krautrock, de exemplu Amon Duul a fost un cerc de intelectuali, care au gandit o intreaga filosofie, este cea mai vizibila in lucrarea de mari dimensiuni Alpha, care da numele LP-ului.

Recunosc, am postat embederul la "Run You Of The Hill" pe post de carlig muzical, pentru ca aceia care vor sa sculte profunzimi muzicale sa mearga mai departe, pe cursul dat de capatul embederului, ascultand si restul acestui album minunat, a carui fata B este complet monopolizata de lunga lucrare Alpha, deosebit de profunda si complexa, chiar daca, in unele momente, ea mai si treneaza.

PLATINA MUZICALA: Corul SOUND, "Steal Away" (Moses Hogan)

Aceasta este una dintre cele doua platine muzicale, inregistrate de noi in Studioul "Alfred Alessandrescu" din Casa Radio, impreuna cu altista Sidonia Nica, fosta membra a Grupului SONG. "Steal Away" este un mare spiritual, aici in aranjamentul coral al muzicianului american Moses Hogan.

Acum, aceasta inregistrare superba a fost numai un pretext, ca sa introduc adevaratul lucru important pe care vreau sa il scriu aici.

Mergem la Olimpiada Corala Universala de la Graz

Luni dimineata plecam la Graz, in Austria, unde vom participa la a cincea olimpiada corala universala, care anul acesta are loc la Graz.

La aceasta editie, Romania participa cu sase formatii: Carmina Tenera, din Bucuresti; Consonance, din Bucuresti; Corala Memorial, din Timisoara; Corul de Copii Junior VIP, din Cluj-Napoca; Vlastarele Orastiei, din Orastie si noi, Corul SOUND din Bucuresti.

Olimpiada de la Graz este o desfasurare impresionanta de forte, la care participa 441 de formatii corale din intreaga lume, in 600 de reprezentatii corale, jurizate de 71 de muzicieni. In Graz si imprejurimile acestui oras au loc peste 1.000 de concerte. Concursul se desfasoara pe 28 de sectiuni distincte.

Corul SOUND (foto 1 - SOUND la Festivalul International Coral de la Slygo, din Irlanda) participa la doua dintre acestea: 'Folclor A Capella' si 'Coruri de Camera'. Dincolo de participarea la concursul in sine, pentru noi aceasta prezenta in Graz este un prilej sa deschidem ochii pe universuri muzicale corale extraordinar de variate, care ne ajuta in devenirea noastra spirituala.

Dirijorul corului nostru este Voicu Popescu (foto 2), despre care imi face placere sa vorbesc din nou, asa cum am facut-o si in precedenta mea postare despre SOUND. Voicu este un fost tenor in Corul Madrigal, care apoi a devenit dirijorul secund al Corului de Copii al Radiodifuziunii.

Apoi, Popescu a devenit dirijorul plin al acestui cor, asa cum mai este si acum. Cu Voicu am inceput constructia acestui cor in urma cu 14 sau 15 ani, cand inca nici nu stiam exact cum se va numi formatia. Este genul de argint viu care dinamizeaza tot in jurul sau si repetitiile cu el sunt o adevarata placere, o lectie de spirit si de muzica.

DINAMITA MUZICALA: Brainbox, "Sea Of Delight"

Brainbox este una dintre cele mai ciudate formatii pe care le-am ascultat. A avut un solist vocal olandez de origine poloneza, Kazmierz Lux, cu o voce de cantaret de blues, in vana lui Rory Galagher. Inima trupei a fost creativul Jan Akermann, mult mai bine cunoscut pentru prezenta in longeviva formatie de symphonic progressive olandeza Focus. Cand s-a desfiintat si Focus, Jan Akermann a continuat sa mizeze pe acelasi gen de rock progresiv, cu Jan Akermann Band.

De mare senzatie este concertul Bach Rock, o fuziune Focus - Jethro Tull, in care apar deopotriva si Jan Akkerman, si Ian Anderson, si o pleiada intreaga de instrumentisti care au cantat, de-a lungul timpului, cu acestia.

Brainbox mixeaza maiastru elementele de Chicago Blues cu cele de prog simfonic, iar piesa cea mai completa este aceasta Sea of Delight, care are 20 de minute si este disponibila pe YouTube in doua parti. Am postat embederul de la prima parte, apoi trebuie mers la alternate songs si cautata si ascultata neaparat partea a doua.

Un cuvant aparte pentru tobarul de mare clasa Pierre van der Linden, care a mai cantat cu Jan Akermann si a mai facut parte din trupele Trace si Ekseption, dar care este celebru prin faptul ca a fost tobarul lui Akermann in Focus.

DINAMITA MUZICALA: King Crimson, "In The Court Of The Crimson King"

King Crimson este unul dintre putinele grupuri de psychedelic progressive rock care a reusit sa atinga o universalitate covarsitoare, prin muzica extrem de profunda pe care a creat-o de-a lungul timpului.

Gurul grupului si, practic, cel care si-a legat numele si intreaga viata de King Crimson este Robert Fripp, considerat de criticii de gen unul dintre cei mai mari compozitori ai secolului XX. Stiu ca aceia care vin dinspre muzica preclasica si clasica vor avea o retinere mare cand vor vedea aceste randuri scrise.

Cand am auzit prima data acest lucru, am strambat din nas, convins ca acei muzicologi exagereaza. Acum, dupa ce am ascultat cel putin cele sapte albume dintre 1969 si 1974, incepand cu "In The Court Of The Crimson King" si terminand cu "Red", pot sa spun ca acela care afirma ca Fripp este un mare muzician, unul dintre cei mai mari, stie ce spune.

Ascultam primul mare hit al lui King Crimson, din anul 1969, cu un recital formidabil de voce adevarata, dat de marele vocalist John Wetton (chitara bas, voce), care, dupa parerea mea, este una dintre marile voci ale rockului.

King Crimson este una dintre marile formatii de rock progresiv care a reusit sa ramana, de-a lungul timpului si pana in ziua de azi, o formatie de cult, si nu sa decada intr-o formatie de mase, cum s-a intamplat cu Fleetwood Mac, dupa plecarea lui Peter Green, sau cu Genesis, dupa plecarea lui Peter Gabriel.

Sa insist putin pe Mister John Wetton. Incercati, daca doriti si aveti cum, sa cantati acolo unde canta acest mare gurist. Veti avea surpriza sa constatati ca este foarte sus si ca vocea dumneavoastra (ma refer la ascultatorii de sex masculin) are foarte multe frecvente inalte si deloc basi.

Farmecul si unicitatea vocii lui Wetton este in cantitatea extraordinar de mare de basi pe care ii are vocea sa, acolo sus. Eu cred ca, chiar daca urmatorul mare vocalist al lui King Crimson a fost Greg Lake, ulterior solist vocal al unui alt supergrup, Emerson, Lake & Palmer, Wetton ramane patentul vocal inconfundabil al acestui grup.

PORT ILEGAL DE LIMBA ROMANA: "Limba noastra, nu-i comoara"

Dupa cum se observa, este ora 23.10, vineri seara, pe un post de televiziune, unde se discuta, salvatoare idee, despre cam cat de stalcita a ajuns limba noastra romana, inclusiv de catre un secretar de stat, Liliana Preoteasa, profesor cu definitivatul luat, dar si de catre insusi ministrul Educatiei, despre care am spus de la bun inceput, de cand a fost numit, ca va fi un incompetent, si care ar trebui sa-si dea demisia din functie, numai pentru felul agramat cum s-a exprimat pe sticla, dar nu doar pentru aceasta.

Nebunia este ca ma uit in ecran, si ce-mi vad ochii? Virgula intre subiect si predicat. Tip, strig, urlu, plang si rad simultan, concomitent si in acelasi timp, ca sa ma exprim pleonastmatic, dar nu uit sa fac o poza pentru blog. In seara asta sunt sangeros. Imi pare rau, dar nu se mai poate. Am si eu limitele mele de suportabilitate.

Trece timpul (ca nebunul), iar putin mai tarziu, dupa o disparitie de vreo 15 minute, timp in care probabil ca au sunat telefoanele, bai, sunteti nebuni, discutam despre ultragierea gramaticii limbii romane, si chiar noi o dam pe post?, reapare, la 23.30, aceeasi colitza, ca eu asa le spun la astea:

Dumnezeu sa ne ierte, ca nu stiu ce se va petrece in ziua in care vom uita chiar de tot lumina limbii propriului nostru popor. Vom disparea ca natie, cred.

DINAMITA MUZICALA: Florin Chilian, "Dorm / Sa nu preacurvesti"

DINAMITA MUZICALA: Anca Parghel, "A Foggy Day" (George & Ira Gershwin)

"A Foggy Day" a fost scrisa in anul 1937 de George si Ira Gershwin si interpretata pentru prima data in acelasi an, de catre Fred Astaire, intr-un music-hall. Nu stiu cand a interpretat Anca Parghel pentru prima data aceasta piesa nemuritoare, din categoria timeless jazz, dar stiu cand am auzit-o prima data pe Anca Parghel cantand.

La Galati, in caminul studentesc, pusa tare, la maximum, de un coleg, iar rezultatul a fost ca am incremenit efectiv, am intepenit. In primul moment, m-am intrebat ce mare cantareata americana de jazz este cea care poate canta astfel (facea un scat in limba ei preferata, sparga).

Apoi am batut in usa colegului, Cezar Oana pre numele sau, devenit apoi, dupa Rivulutie, om de radio si broadcaster impatimit de Anca Parghel, si l-am intrebat asa: "Cine e? Ca nu e nici Billy Holiday, nici Ella Fitzgerald".

Cezar mi-a raspuns: "Se numeste Anca Parghel si este din Suceava. Privighetoare. Hai sa mai asculti", si m-a invitat la el in camera. Evident, ne-am lungit si am navigat la un moment dat si dincolo de universul parghelian inregistrat pe atunci.

Am avut placerea sa o vad manifestandu-se artistic pe Anca Parghel doi ani mai tarziu, la prima sau a doua editie "Danubium Jazz", intr-un jam session de noapte (in urma caruia am dat cu chiulul de la cursuri, ha-he-hi-ho-hu), in care a cantat in toate formulele posibile.

Cu Johnny Raducanu, Decebal Badila, Mircea Tiberian, Eugen Gondi, Dan Mandrila, Garbis Dedeian, Nicky Simion, Harry Tavitian, Corneliu Stroe si, tin minte bine, un saxofonist gras si blond, rus, literalmente extraordinar, al carui nume imi scapa.

Femeia aceasta facea si face exact ce doreste din vocea sa fenomenala. Am auzit-o facand ca trenul, ca barza, ca masina de scris, ca balerina pe poante, ca un copil mic, dar mai ales ca o mare cantareata de jazz.

Dupa cum stim, are o problema. Fosta boala a secolului XX, actualmente boala inceputului de secol XXI. Cancer. O porcarie. Metastaza la ficat. O mizerie de boala. Cancer ovarian. O boala care aproape ca nu iarta niciodata. O bestie hidoasa care nenoroceste oamenii, o bruta criminala care stalceste trupurile, pana le face sa-si piarda suflarea.

Toţi cei care vor să facă o donaţie pentru Anca Parghel, care in aceste zile se lupta sa-i supravietuiasca acestei bestii nenorocite, pot suna la cele două numere Romtelecom cu suprataxă, apelabile din reţeaua fixă: 0900900120, pentru 5 euro şi 0900900125, pentru 10 euro.

Donaţii se pot face şi la numărul scurt 1483, cu tarif de 3 euro/minut, apelabil din toate reţelele mobile, din aceasta tara minunata, plina de filotimi, care se simt numai cand stiu ca vor fi votati. Aceste numere vor fi valabile în data de 10.07.2008, până la ora 24:00.

Alo, domnu' Gigi Becali, Casuneanu, Tiriac, Patriciu, Columbeanu-fiul si toti cei ca dumneavoastra, sunteti la capatul firului? Raspundeti la telefonul cel de 2.000 de euro, cu laptop, prajitor de paine si masina de barbierit? Ia ganditi-va asa (de exemplu, domnule Becali):

"Ce conteaza pentru mine banii astia? La Rast am aruncat pe fereastra mai multi, si degeaba, ca nu m-au votat. Femeia asta oricum nu ma voteaza niciodata, n-o cunosc, dar canta de rupe, asa zice lumea, chiar daca eu nu inteleg mare lucru. Ce-ar fi sa pierd eu niste bani azi, vreo 200.000 de euro?"

Toţi cei care vor să facă o donaţie pot suna la cele două numere Romtelecom cu suprataxă, apelabile din reţeaua fixă: 0900900120, pentru 5 euro şi 0900900125, pentru 10 euro. Donaţii se pot face şi la numărul scurt 1483, cu tarif de 3 euro/minut, apelabil din reţelele mobile. Aceste numere vor fi valabile în data de 10.07.2008, până la ora 24:00.

Efervescenta investitionala in retail si imobiliare

Anul acesta, constatam aparitia unei adevarate febre investitionale in doua domenii: retailul integrat si imobiliarele. In ambele domenii se arunca sume care pentru Romania sunt spectaculoase, dar fata de nivelul investitiilor analoge din Occident sunt mici. Sa analizam cauzele acestor evolutii.
Citeste analiza pe Biz365

Securitatea, vinovata de mortii de la Timisoara din decembrie 1989

Asa cum anunta site-ul site-ul Realitatea TV, Inalta Curte de Casatie si Justitie a desecretizat dosarul Revolutiei.

Din document reiese că trupe ale Securităţii, Miliţiei şi Unităţii Speciale de Luptă Antiterorism (USLA) s-au infiltrat printre militari. Aceşti militari sub acoperire ar fi tras asupra manifestanţilor, in special în momentele în care armata trăgea focuri de avertizare.

Prezenţa acestor forţe, specializate în acţiuni represive, apare şi în declaraţiile unor locotenenţi, care spun că printre militari s-au strecurat persoane necunoscute, dar în uniformă, care aveau lanterne foarte puternice, cu care luminau balcoanele blocurilor, după care trăgeau asupra lor.
De asemenea, pe parcursul jurnalului de luptă apar informaţii despre persoane rămase încă neidentificate, care trăgeau asupra militarilor. In acea perioadă, zeci de soldaţi au fost ucişi sau răniţi.

În documente se menţionează că armata nu a atacat niciodată mulţimea, iar ordinele primite se refereau doar la apărarea obiectivelor. In acest timp, o multime de romani au ajuns ca aceia care se vad in poza de mai sus...

Aceste informatii sunt cat se poate de coerente cu ceea ce au sustinut cei care s-au aflat in opozitie cu fortele represive si antinationale, pana in acest moment. Aceste elemente ale Securitatii au fost in permanenta la originea celor mai importante rele prin care am trecut in toti acesti ani.

De fiecare data cand o manifestatie impotriva FSN si a regimului sau perestroikist degenera violent, vinovate erau elementele huliganice, cu care manifestantii erau infiltrati de catre Securitate.

Mitingul maraton din piata Universitatii a fost in permanenta atacat si subminat dinafara si dinauntru, din presa si din mediul politic de catre oamenii Securitatii.

Mineriadele au fost puse la punct prin instigarea minerilor de catre oamenii Securitatii - indiferent cum ii spunem, SRI sau altfel, dintre care mai cunoscut este Camarasescu.

Fata bisericeasca aflata la originea medierii dintre putere si mineri, la Manastirea Cozia, in anul 1999, era banuita de a fi ofiter acoperit.

Insusi fostul patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, ca si actualul, a fost, respectiv este banuit de acest lucru. Despre o serie de mari afaceri dezvoltate de mari business-man-i romani se spune ca au la orgine banii lui Ceausescu si retelele vechii Securitati.

Lucrurile se leaga. Problema este ca, atunci cand puzzle-ul in care a fost desfacuta poza exacta a ceea ce s-a intamplat si se intampla va fi complet si corect aranjat, va fi prea tarziu.

Este ca si cum ai emite obligatiuni false, cu termen de maturitate de 49 de ani, despre care nu stie nimeni aproape nimic, pentru ca sunt pierdute intr-un portofoliu enorm, si pentru care emisie, la momentul la care vor ajunge la maturitate si vor fi descoperite, nu mai ai cum sa platesti, pentru ca vei avea 102 ani si cateva zile.

Daca vor mai face umbra si rusine atunci pamantului. La fel, si acesti escroci care intoxica politica au emis niste obligatiuni fara acoperire in numele natiunii romane, improprietarindu-se cu titlurile de valoare cele mai de pret ale acestei tari, iar la momentul cand se va descoperi ce au facut vor fi prea batrani pentru a plati pentru faptele lor.

Daca fapta nu se va fi prescris. Si daca vor mai fi in viata.

DINAMITA MUZICALA: Latte e Miele, "Papillon"

Intre anii 1972 si 1975, in Italia a existat, intr-o prima formula, un grup de Great Italian Symphonic Progressive (GISP) - acea subspecie de Italian Symphonic Prog, pe care o categorisesc eu ca avand cam acelasi comportament componistic la toate trupele care s-au perindat, dar asemanator si in modalitatea de folosire a instrumentelor, ca si in abordarea vocala, de catre solistii care au existat.

Din acest subcurent au aparut cateva mari formatii. Una mai exista si acum si si-a pastrat stilul neschimbat, cu o mica excursie in muzica disco: Premiata Forneria Marconi. Alte astfel de mari trupe au fost efemere. Au scos un album extraordinar, au incercat sa continue, apoi lipsa de succes comercial le-a facut sa se desfiinteze.

Am prezentat pe blogul meu pana acum inca doua astfel de trupe GISP extraordinare: Maxophone, cu albumul sau unic, purtand numele trupei; Alusa Fallax, cu albumul-poem "Intorno Alla Mia Cattiva Educazione".

Acum postez embederul corespunzator primei parti a lucrarii formidabile Papillon, scrisa si interpretata de trio-ul Latte e Miele, format din Oliviero Lacagnina (keyboards, voce), Marcelo Dellacasa (chitara, chitara bas, voce) si Alfio Vitanza (tobe, flaut, voce).

Dellacasa a format grupul in anul 1971, dupa ce colaborase cu o alta trupa de poveste, asupra careia vom insista ulterior si care, cu toate ca a facut altfel de ispravi, face parte tot din curentul GISP: I Giganti.

Sa trecem la muzica, pentru ca ea este cea mai importanta. Efectul de ciocan pe care il are aceasta lucrare formidabila, unica in felul sau in muzica progresiv-simfonica, este dat de folosirea metodei simplificate, care era in uzanta marilor clasici, de enuntare a unei teme-pilot, pe care apoi o iei si faci pe ea variatiuni.

Voi ramane toata viata mea un iubitor al Variatiunilor lui Johannes Brahms pe o tema de Haydn, op. 56a, care mi se pare o lectie si un reper in domeniul luarii unei teme si transformarii sale intr-o poveste universala.

Lacagnino, Dellacasa si Vitanza fac acelasi lucru cu o tema simpla, cantabila, pe care o enunta dupa o scurta introducere, in care-si anunta veleitatile progresive. In paralel, din libret apare ideea principala: aceea a papusii, ca si la Alusa Fallax.

O papusa, care este destinata sa fie facuta raspunzatoare pentru pacatele noastre, care plateste, apoi lumea continua sa se rostogoleasca in exact acelasi ritm. Atentie, embederul postat este numai la prima dintre cele trei parti ale lucrarii Papillon, care merita sa fie ascultata toata.